Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Imi plac oamenii si imi place sa ii observ si sa incerc sa inteleg. Iar o tara noua e un mediu perfect pentru un astfel de “hobby”.
Suntem mutati de cateva saptamani si am remarcat ca aici oamenii sunt:
– foarte amabili astfel incat daca te vad usor nedumerit pe strada te intreaba daca te pot ajuta cu ceva iar daca din greseala te ating intr-un magazin isi cer imediat scuze; si totusi, daca esti in autobuz cu copilul in brate si stai in picioare, rareori ti se va oferi un loc
– foarte sociabili, intr-atat incat mai toate localurile au scaune de bebelusi astfel incat sa poti iesi in voie cu prietenele dupa ce ai nascut (mai ales ca nici nu se fumeaza in interior) si exista zilnic zeci de activitati organizate pentru bebelusi si copilasi astfel incat cei mici sa socializeze; si totusi, la astfel de locuri de joaca doar mamicile care se stiu de ani de zile vorbesc intre ele, restul tac si nu vorbesc cu nimeni
Aceste doua contraste ma intriga pentru ca sunt obisnuita altfel, cu oameni care daca vor sa te injure, nu au nicio retinere si o fac, iar daca vor sa te ajute, o fac cu drag si cu tot sufletul, nu dintr-o politete rece si fara nimic in spate, cu oameni care sunt mai sociabili decat ti-ai dori poate uneori (v-am povestit de doamnele care ne dadeau sfaturi nesolicitate pe strada). Si lucrurile cu care ai crescut ti se par mai normale si mai naturale si ti se pare ca le intelegi mai bine decat lucrurile noi, dintr-o alta cultura. Dar toate sunt umane si faine de studiat, te ajuta sa te descoperi si sa te intelegi mai bine si sa descoperi umanitatea cu toate fetele ei.
