Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Zborul dinspre Romania a fost primul zbor in formula de 3 si a fost mult mai bine decat ne asteptam si oarecum diferit fata de ce ni se povestise. Dar sa luam lucrurile pe rand.
Pregatirea copilului
Dupa ce am cumparat biletele de avion am inceput sa-i povestim lu’ fi’miu ca o sa zboare cu avionul, sus, deasupra norilor. Si ii povesteam asta cand ieseam afara si erau nori pe cer sau cand facea un puzzle cu un avion sau cand se juca el cu un avion de plus. Asa ca in teorie era psihic pregatit. In practica, nu vad cum ar fi putut intelege notiunile astea noi si abstracte pe care nu le putea raporta la nimic, dar macar in ziua plecarii, in momentul in care am ajuns in aeroport si i-am spus ca o sa zburam cu avionul, ne-a aratat cu mana cerul. Deci stia el ceva ceva.
Pregatirile pentru zborul cu copil mic au fost oarecum simple, tinand cont ca sunt trei mari capitole de care trebuie avut grija, dupa parerea mea (pe langa capitolul “pasaport” care musai trebuie luat).
Haine si scutece
Evident, geanta lu’ bebe a inclus tot ce tine de schimbatul scutecelor: servetele umede, aleza, pungute, scutece (eventual creme). In plus, am avut haine de schimb (ca nu degeaba am cerut sfaturi prietenelor cu experienta) si bavete, in caz ca se murdareste copilul sau ii e prea cald/frig.
Pe el am pus haine usor de dat jos si eventual care se deschid pe piept (jacheta cu fermoar). Incaltarile i le-am dat jos in avion si a misunat in sosete pe culoar sa studieze si sa salute pe toata lumea.
Mancare
Am avut voie cu mancare pentru bebelusi in avion, si am luat biscuiti, batoane de cereale, banana. In unele aeroporturi se poate intampla sa fiti pusi sa oferiti copilului din mancare acolo, pe loc, ca sa se asigure cei de la security ca e chiar mancare pentru copil si nu altceva. Noua in Otopeni nu ni s-a intamplat, dar cunosc parinti care au trebuit sa hraneasca copilul cu mancare acolo, la poarta de securitate.
Jucarii
Am luat 3-4 jucarii de maxim interes in perioada respectiva si vreo cateva carti preferate, ca sa nu se plictiseasca copilul, am zis noi. Dar le-am luat degeaba pentru ca fi’miu a fost mult prea fascinat de experienta, de avion, de oameni, ca sa il mai intereseze orice altceva: s-a plimbat pe culoar, a salutat fiecare persoana in parte, cu unii a dat si mana, si a facut asta de multe ori, dus-intors, dintr-un capat in altul al avionului. A mai socializat si cu 2 bebelusi cu cateva luni mai mari ca el si i-a placut mult caruciorul cu mancare/bauturi, il studia pe toate partile. Jucariile au fost ignorate, fi’miu era in toane bune si isi gasise o jucarie mai mare de jucat: tot avionul.
Sunt copii care se sperie de necunoscut sau sunt intr-o pasa proasta sau pur si simplu nu vor in ziua aia sa misune si sa exploreze si prefera sa stea la mami in brate. Mai sunt si copilasi care ar reactiona foarte bine la geam, ar fi fascinati de nori sau pamantul vazut de sus. Alti copii pot reactiona foarte bine la carti, sau la jocuri pe telefon/tableta. Important este sa va ganditi la cum este copilul vostru si la ce ar reactiona cel mai bine si sa aveti la indemana in avion lucrurile care il tin ocupat pe micut cat mai mult timp si il ajuta sa nu isi piarda rabdarea si sa nu se plictiseasca.
Imi povestise o prietena ca fi’su a adormit la decolare, mufat la san. Fi’miu, trezit la 5 jumate, ma gandeam ca o sa sforaie de cum urcam in avion, la 8 jumate. Vezi sa nu! Pe langa faptul ca nu a stat la san decat la inceputul decolarii, dupa ce ne-am desprins de sol a inceput fi’miu sa rada amuzat de senzatie. Si de acolo tot intr-o bucurie si o explorare a tinut-o! A adormit abia la 11, dupa ce a mancat tot ce-a prins, a socializat cu toata lumea si in special cu insotitorii de bord si vecina de scaune. S-a trezit singur inainte de decolare, dupa un somn de o ora.
Ca sa nu li se infunde urechile si sa nu ii doara, se recomanda sa dati copilasilor ceva de baut sau de supt, biberon, san, suzeta, ceva care sa ii faca sa inghita lichid sau saliva si sa li se desfunde urechile, la schimbarea de altitudine. In cazul nostru insa fi’miu nu a vrut nimic de baut, nici la san n-a vrut, si nu pare sa fi avut nicio problema, chiar si cand pe noi ne dureau urechile la aterizare, el dormea bine merci. Deci se poate si asa.
O chestie simpatica la zborul cu avionul este ca, la primul zbor din viata lui, cel mic poate primi un carnet de calator, de la stewardesa, in care se scrie numele si data nasterii, si apoi se completeaza un tabel la fiecare zbor cu tipul avionului, data si ora zborului, de unde pana unde a zburat, cate mile a parcurs, cum il chema pe pilot si cu semnatura pilotului. Adica acest carnet se inmaneaza la fiecare zbor stewardesei si ea il duce la pilot si el completeaza toate cele. Mi s-a parut faina ideea, ca sa aiba cel mic un istoric al calatoriilor sale.
