Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Stiu, inca nu s-a terminat iarna, dar am uitat si cand a inceput, asa de lunga mi se pare iarna asta.
Aici a fost o iarna blanda, cu doar vreo 2 saptamani de ger si doua zile cu cativa fulgi de nea. In rest temperaturile au variat in jurul a 8 grade. Deci din punct de vedere al conditiilor meteo nu am ce reprosa iernii.
Si totusi frigul continuu si vantul naucitor m-au epuizat de data asta. Plus acele doua saptamani de ger. Pai sa te apuci sa imbraci gros, de iarna, doi copii, asta dupa ce te-ai imbracat pe tine… pfuaaaai!
Pe tine te mai imbraci cum te imbraci, pui un pantalon, un pulover, o geaca, tragi o caciula pe urechi si ai fi gata. Dar stai, ca peste sau pe sub pulover ai de pus si un wrap. In care trebuie sa pui un bebe de cateva luni, care va vrea sa manance si sa doarma. Asta ne aduce la urmatorul punct pe lista: imbracarea bebelusului.
Scutec, body, bluza, pantaloni, sosete, pantofi, pulover, cagula (la care invariabil plange in timpul procesului care dureaza 3 secunde, dar nah, chiar nu-i place procesul, ca apoi e bine merci). Si pui bebelusul in wrap. Si peste el pui o protectie de iarna. Si apoi pui geaca pe tine.
Partea cu imbracatul bebelusului pare complicata? Stati sa vedeti partea cu imbracatul copilului de aproape 3 ani, acolo e adevarata provocare si de acest imbracat depinde de fapt iesitul afara.
Chiloti. Pe care si-i alege singur, dar asupra carora se poate razgandi oricand in timpul procesului de imbracare. Apoi bluza si pulover, ales tot de el, dar nah, si referitor la ele se poate razgandi. Pantaloni, sosete (pe care tine mortis sa si le puna singur), cagula (pe care ocazional nu o suporta) sau caciula, ghete (pe care musai si le pune singur, chiar daca ocazional invers), geaca, manusi. Fiecare piesa vestimentara ajunge pe el intr-un interval de timp nedefinit, undeva intre 5 si 30 de minute. Pentru ca uneori doar ce i-ai pus o bluza cand de fapt s-a razgandit. Pentru ca alteori ai reusit sa-i pui pantaloni si ghete dar vrea brusc la olita. Pentru ca se poate intampla ca atunci cand ii pui pantaloni, el sa vrea sa topaie sau sa scoata un picior in timp ce tu i-l imbracai pe celalalt. Si lista de posibile astfel de situatii este infinita!
Iar in zilele in care se aliniaza planetele si reusim cumva sa iesim toti afara, dupa vreo ora de imbracat, eu deja sunt epuizata si vreau sa ma culc. Noroc cu aerul rece ca ma trezeste. Si cu ochii deschisi visez la zilele calde in care pe fi’mea o scot intr-un body, pe fi’miu in tricou si pantaloni cu sandale, si iesim pe usa in 5 minute.
Si intunericul, ah, intunericul! Ca se face tarziu lumina dimineata nu ma deranjeaza, dar sa apuna soarele inainte de 4 dupa-masa si sa fie unele parcuri deja inchise cand reusim noi sa iesim… uf! A fost frumos in perioada sarbatorilor, ca ne plimbam dupa-masa pe stradute si admiram casele cu instalatii luminoase foarte dragute, dar dupa sarbatori casele au revenit la normal si nu a mai fost asa interesant pentru fi’miu, motiv pentru care nu il mai atragea ideea de a iesi afara pe intuneric. Si asta a adus alta provocare: gaseste motivatia buna pentru ca un pusti de aproape 3 ani sa iasa iarna din casa, pe intuneric, in frig si vant.
Fiecare zi de iarna este o provocare si imi plac mie provocarile, dar dureaza de foarte mult timp aceste provocari care au facut ca aceasta iarna sa mi se para ca nu se mai termina. Vorba lui Bambi, “Winter sure is long, isn’t it?”. “It seems long. But it won’t last forever.” ii raspunde mama lui…
