Tag Archives: nunta
Coafura in calea cununiei
Acum patru ani, la 8 dimineata (sau era 7?) mi-era somn. Doamne, da’ ce somn imi mai era! Asa as mai fi dormiiiiit… Chit ca dormisem peste noaptea bustean, ca doar imi capatasem starea de zen cu o saptamana inainte (am povestit aici). Si viitorul sot imi dadea coate, “Hai, trezirea, treci la maritat!”.
Asa a inceput ziua nuntii. Si da, a fost absolut minunata, petrecuta predominant intr-o locatie superba, la “I Do Weddings” / nuntiinaerliber.ro.
Locatia “I Do Weddings”
Fiind ziua nuntii, a fost bineinteles si cu multe emotii, si cu cateva mici peripetii. Prima dintre peripetii era sa anuleze cam toata ziua de fapt.
La 11:45 eram programati la cununia civila, cea din zona Drumul Sarii. La 10:20 aveam programare la coafor.
Afara ploua. Eu eram machiata (de propria-mi mana), imbracata in rochia mea de culoare nude cu umerii goi si incaltata in pantofi sport, ca sa ma simt comod la coafor. Salonul era pe langa Ateneu la un hair stilist talentat pe nume George. Surprinzator pentru o mireasa, am reusit sa fiu punctuala. Coafura urma sa fie una simpla si eleganta, sa se asorteze cu rochita. Dar obtinerea ei era un proces mai lung, care includea spalare pe cap, uscare, aranjarea fiecarei suvite, fixativ si alte cele. Si cumva, nu se stie cum, in loc sa fiu gata la 11:20 asa cum era planificarea initiala, am fost gata la 11:30. Ce mare lucru, 10 minute, nu? Ca doar de la Ateneu in Drumul Sarii nu faci mai mult de 10 minute cu masina, nu? Sau…
Eram in masina. Turna cu galeata. Dealul de la Razoare era plin ochi, asa ca am luat-o pe dealul de la Cotroceni. Si am nimerit, bineinteles, il alta coada. In care am stat. Si am stat. Si apoi am inaintat cativa metri. Si iar am stat. La volan era mirele, langa el mama, si eu pe bancheta din spate, intr-un mod ciudat relaxata, spre deosebire de ceilalti doi calatori din masina. Eram constienta ca intarziem, eram constienta ca o cununie civila dureaza 5 minute cu totul, deci clar iti pierzi randul daca nu ajungi la timp, si imi dadeam seama ca nici preotul nu ne-ar fi cununat daca nu avea loc cununia civila. Pfuai… si toate rudele de prin toate colturile tarii si din afara ei care venisera, si toti prietenii, cum facem sa ii chemam din nou, la alta nunta? Si toate pregatirile, si florile, si fantana de ciocolata va trebui sa o inchiriem iar, si cortul, si dansatorii, si…. Si stop! O sa fie bine, nu ne strica noua o coafura cununia! Am zis! Asta pentru ca inca eram zen si mi se parea ca n-are ce sa se intample rau, ca vom gasi noi cumva o solutie.
La 11:43 ma suna nasa, sa vada unde suntem si de ce nu mai venim. O anunt ca intarziem ca deh, suntem pe deal la Cotroceni, aproape de Razoare, ajungem in cateva minute dar nu la timp. Si am rugat-o sa se intereseze ce se intampla daca intarziem. Intre timp, fotograful si cameramanul erau derutati, nu cunosteau pe nimeni dintre invitati iar noi nu apaream, se gandeau ca au gresit ziua, sau ora, sau locul.
Nasa m-a sunat inapoi intr-un minut sa imi spuna ca e un usor decalaj si ca in cel mai rau caz intram dupa cei care erau dupa noi. Phew! Deci nu trebuie sa anulam petrecerea, inca mai avem o sansa, bun!
Cumva, nu stiu cum, la 11:45 intram in curtea Starii Civile. In pantofii… sport, bineinteles! Pentru ca pantofii cei negri si eleganti, cu toc mic si comod, care se asortau perfect cu rochita nude, ramasesera in masina alor mei. Si primele secvente din filmul nuntii sunt cu mine alergand prin ploaie, in rochita cu umerii goi si cu pantofi sport in picioare, sa imi schimb incaltarile inainte de a intra la Starea Civila sa spun “Da”. Ah, dar ce coafura impecabila am avut! Serios, se vede si in film ce fain am fost coafata 😉
Apocalyptica dinaintea nuntii
Acum cativa ani eram in focurile pregatirilor de nunta. Urma sa fie o nunta simpla, ca un fel de petrecere cu rude apropiate si cu prietenii apropiati. Totul urma sa se petreaca la final de primavara si incepusem pregatirile din septembrie.
Cu toate astea, in saptamana de dinaintea nuntii se adunasera multe de facut. Tin minte ca aveam foi lipite pe bublioteca pe care notasem ce trebuie sa facem in care zi si la ce ora, ca sa nu ne scape ceva si sa ne dam seama cam cum stam cu pregatirile. Si mai stiu si ca nu reusisem sa ajungem la nicio ora de dans, asa ca in ultima saptamana, in fiecare zi, dupa orele de munca aveam ora de dans, ca sa invatam si noi un vals.
Cu cateva luni inainte de nunta se anuntase concert Apocalyptica. Eu mai fusesem la un concert de-al lor si stiam cat de fain poate fi. Am spus ca vreau sa merg, chiar daca urma sa fie cu fix o saptamana inainte de nunta. Viitorul sot nu mai fusese si era constient ca e cu o saptamana inainte de nunta, cand numa’ de concert probabil nu ne-ar fi ars, dar a avut intelepciunea de a nu ma refuza si a pasi cu stangul in casnicie. Glumesc, chiar a vrut si el sa mearga, de buna voie si nesilit de nimeni, vorba aia!
Ei, si cu fix o saptamana inainte de nunta noi am mers la concert Apocalyptica. Si a fost mi-nu-nat! Muzica, sunetul, atmosfera, totul perfect. Poate si pentru ca pe muzica violoncelelor am dat afara tot stresul si toata oboseala acumulate in decursul ultimelor luni si mai ales saptamani. Ne-am simtit vii si liberi, am simtit cum ne vibreaza plamanii in corp, am simtit adrenalina. Am dat reset la tot. Am iesit de acolo mai fresh si mai energizati decat daca am fi mers la spa!
Ce a urmat dupa? O saptamana cu multa alergatura pe care insa nu am resimtit-o in niciun fel negativ. Si apoi o zi de nunta fara pic de stres. Da, cei din jur se mai stresau, ba ca intarziem la cununia civila, ba ca ploua si e frig, dar noi eram zen. Lasasem tot stresul la concert si nimic nu ne mai putea umbri petrecerea. Caci da, noi cu o saptamana inainte de nunta mergeam la concert.
Avand aceasta experienta, recomand tuturor viitorilor miri sa isi gaseasca acel ceva care sa le dea reset inainte de nunta, fie un concert, sau un urcat pe munte, sau un city-break, orice. Ca sa se poata bucura apoi de nunta, sa se simta bine la petrecerea lor, si daca ei se simt bine, si invitatii se vor simti excelent.
