Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
- am fost intr-o dimineata, foarte devreme, intr-un parc unde este un lac pe care sunt multe pasari (de obicei rate si gaste); si era soare afara, si cer senin, si parcul relativ pustiu, si se auzeau doar pasarile din copaci si ratele care macaneau; si am stat cu fi’miu pa malul lacului si ne-am uitat la rate; si ne batea soarele, si el statea pe un gardut cu spatele la mine si il tineam in brate; si niciunul din noi nu zicea nimic; si totul era perfect, momente absolut minunate! Si la un moment dat l-am intrebat daca mergem, ca deja se apropia ora de somn, si el mi-a spus “Mai stam!”
- am desenat cu creta “blu”, adica albastra, pe asfalt: eu am facut masina, fi’miu a facut rotile si apoi o sosea mare pe care sa mearga, evident, masina; si a muncit la finisat masina si la sosea si mai ales finisat sosea pana a fost multumit de cum a iesit totul; moment in care a trebuit sa fac o noua masina
- am urmarit cu atentie cum se spala masinile la o spalatorie auto, din aceea cu perii mari, rotative, verticale si orizontale; am stat si am studiat tot procesul, de la sosirea masinii la spalatorie, udatul cu apa, spalatul cu sapun cu perie cu maner lung si pana la intrarea masinii in zona cu perii; am stat vreo jumatate de ora si fi’miu ar mai fi stat acolo toata ziua cred!
- am citit in 4 zile cartea “Anii hotaratori ai copilariei. Educatia copilului de la 0 la 7 ani” de Christiane Kutik: o carte in care ideile sunt redate succint, unele si exemplificate, despre neoile copiilor pana la varsta de sapte ani. In carte sunt abordate mult subiecte de interes pentru parinti (inclusiv “televizorul in viata copilului”) si se pune accent pe grija si respectul fata de copil, precum si pe nevoia acestuia de a experimenta lumea reala, cu tot ce inseamna asta, adica inclusiv participarea la treburile din casa, urcatul dealurilor si cataratul in copaci si joaca cu elemente cat mai naturale (bete din parc, pietricele de la rau, frunze uscate).
- am surprins un contrast fain: doua ciori negre intr-un copac plin de flori albe
- am fost sa ii vedem si sa ii aplaudam pe participantii la maratonul de la Londra si pentru ca am mers devreme si am ales cu grija zonele, am vazut chiar bine ce se intampla pe traseu si am evitat aglomeratia; am facut si poze, voi posta in zilele urmatoare pe blog cateva; a fost impresionant si foarte fain, si aparent i-a placut si lu’ fi’miu care, dupa ce am intrat in posesia a doua stegulete, s-a prins cum sta treaba si flutura steagul doar cand treceau alergatorii prin dreptul nostru, iar cand am venit acasa povestea ca a fost la “maraton la Londron Bridge cu doua steaguri”
- am pus o vedere la posta; nu mai tin minte de cat timp n-am mai pus o vedere la posta… Cand este ultima oara cand ati trimis o vedere cuiva?
