Tag Archives: somnul bebelusului

Adormirea bebelusului (in cazul nostru)

Inainte sa fiu mamica, auzeam in jurul meu cum ca problemele cu cei mici sunt cu schimbatul scutecelor, cu mancatul si luatul in greutate si cu nazbatiile. Nicaieri nu am auzit ca si somnul este o problema, mai mare decat toate celelalte din punctul meu de vedere (care celelalte nici nu mi s-au parut de fapt probleme).

Cum se face ca nu am aflat decat dupa ce am nascut ca bebelusul nu stie ce sa faca atunci cand ii e somn? Da, in primele vreo 6 saptamani adoarme puiutul in orice conditii, si doarme foarte des, si toata lumea se bucura, uite ce copil cuminte si care nu e sensibil, poate dormi oricand oricum. Cel putin in majoritatea cazurilor asa se intampla. Apoi urmeaza o perioada in care scumpetea incepe sa planga atunci cand ii e somn. Si incep problemele.

Vrei sa fii un parinte bun pentru copilul tau si sa faci ce e mai bine pentru el. Si citesti prin carti tot felul de teorii conform carora copilul plange pentru ca:

  • ii e frica sa nu dispara mama daca inchide ochii, asa ca e bine ca mama sa-si inregistreze vocea si sa ii puna copilului caseta cu vocea ei
  • se teme de senzatia de intrare in lumea viselor
  • da afara frustrari si trebuie lasat singur sa se linisteasca si sa adoarma
  • nu stie ce sa faca si are nevoie de ajutor sa adoarma
  • e prea obosit si suprastimulat si nu poate adormi

Citind carti si site-uri, idei si sfaturi, pareri si povesti, descoperi o lista intreaga de idei si recomandari pentru adormit copilul, de la plimbat cu masina si adormit cu sunetul de la feon la infasat strans si metoda plansului controlat (cry-it-out).

In cazul nostru, metodele de adormire au fost diverse si variate, in functie de varsta. Pana la 4 luni adormea fi’miu linistit la san, fara probleme, si cand auzeam mamici cu bebelusi cu cateva luni mai mari ca fi’miu ca se plang ca au probleme cu adormirea pruncului, ma gandeam pfuai, ce norocosi suntem, noi n-avem probleme, ce fain!

Cand a facut fi’miu 4 luni, imi spune o prietena-mamica, care deja experimentase metode de adormit ca pasul piticului saltat sau mangaiat pe spate repede si apoi incet: “La noi la 4 luni au inceput problemele cu somnul… bafta!”. Ca un facut, la vreo saptamana dupa, fi’miu a inceput sa nu mai adoarma la san si sa adoarma (foarte) greu. Si intrarea in lumea somnului a inceput sa se petreaca in diferite moduri:

  • cu sunetul de la feon – 1 singura data am reusit, cand avea vreo 4 luni
  • cu “1 elefant… 2 elefanti” cantat si leganat la mine in brate, eu sprijinita la 45 de grade pe scaun – 1 singura data, cand avea vreo 5 luni
  • cu plimbat prin casa si cantat piese de pe “Cutiuta muzicala” (tot cd-ul, dura 22 minute) – de vreo 4-5 ori – avea intre 6 si 9 luni
  • in brate la verticala, pe pasi de vals, largi, stanga-dreapta, si cu zgomot alb facut de mine – in majoritatea cazurilor – avea intre 4 si vreo 9-10 luni
  • cu zgomot alb pe telefon (sunt aplicatii de “White noise”) – de vreo 5-6 ori – avea intre 5 si 7 luni

Mai sunt si copii care adorm leganati pe o perna pe picioare (fi’miu nu statea asa mai mult de 3 secunde) sau leganati in balansoar/patut sau plimbati in carucior sau cu masina. Sau plimbati cu capul pe umarul parintelui, sau leganati in brate la orizontala (nu am reusit niciodata asa), sau mangaiati pe spate.

Noi am decis ca in cazul nostru nu e potrivita metoda cu plansul controlat sau cry-it-out (care este destul de controversata, puteti citi doua articole interesante aici si aici), asa ca fi’miu a adormit mereu cu noi langa/cu el.

Metodele de mai sus le aplicam in casa, dupa ce am invatat si sa respectam ritmul de somn-veghe al copilului (am povestit aici, si apropos, la 1 an si aproape jumatate, inca se respecta ciclul de somn = multiplu de 90′). Adormitul afara era o idee mai simpla, de multe ori adormea in sistem de purtat la mine in brate in timp ce mergeam, eventual era nevoie sa cativa pasi de vals. In masina adormea cand ii cantam linistit. Zgomotul alb nu prea avea efect, desi am incercat si asa.

De la 9 luni a inceput sa stie sa imi semnaleze cand ii e somn si sa ceara sa fie pus la somn: se juca, incepea sa fie mai linistit, si la un moment dat venea la mine in brate si astepta sa-l iau la valsul de nani. Apoi, spre 11 luni, a reinceput sa adoarma la san, dar plimbat si linistit inainte, fara vals. Si mereu cantat, acelasi cantec i-l cant de vreo 6 luni ca sa adoarma. Si nu, nu mi-am inregistrat vocea pe caseta si nici bataile inimii pe vreun device, ca mereu am fost cu el cand i-a fost somn si nu am vrut sa ii spun cu inregistrari “uite, mami pare ca e aici, dar de fapt nu e, doar vrea sa crezi ca e”.

Da, e greu sa inveti un copil ce e de facut cand se simte obosit, cand ii e somn, e greu sa invete ca e totul in regula daca adoarme si ca mami nu dispare. Cred ca probleme incep sa apara pe la 3-4 luni si pentru ca atunci incep cei mici sa fie mai constienti de ei, de lumea din jur, apare apoi si frica de despartire si incep sa se acumuleze si emotii pe care simt nevoia sa le dea afara cand sunt obositi, si uite-asa somnul devine o problema pentru multi parinti. A fost si pentru noi, am facut si febra musculara de la atata valsat, m-a durut si gatul de la atata cantat (se intampla sa il plimb si sa ii cant si 1 ora ca sa adoarma, si se trezea dupa un ciclu scurt de somn, de 30 de minute), dar am ajuns in punctul in care copilul vine si spune fara cuvinte “mami, mi-e somn, vreau sa dorm”.

La voi cum e, ce metode au functionat?

90 de minute (carte)

Atat este perioada activa la un bebelus. Conform cartii scrise de Dr. Polly Moore cel putin.

Cand am vazut titlul intr-o librarie online, am citit despre ideea carti si am spus ca o sa testez cateva zile si daca are dreptate, o sa cumpar si cartea. Ce spunea Dr. Moore este ca bebelusii, dupa ce se trezesc, sunt activi circa 90 de minute, dupa care fac iar nani, si ca pe masura ce cresc, perioadele de activitate se maresc si devin multiplii de 90 de minute.

Eram in perioada in care bebe incepuse sa fie mai activ si sa doarma mai putin (avea in jur de vreo 3 luni), si noua ni se parea ca incepe sa isi manifeste ceea ce noi numeam atunci “plictiseala”: cam la o ora si ceva de la trezire devenea mai marait si chiar plangea. Noi eram convinsi ca bebe face asa de plictiseala, ca doar ce se trezise de vreo ora si ceva, cum putea sa-i fie iar somn?! Si incercam sa-l distram si functiona in sensul ca bebe nu mai maraia, ca doar ii distrageam atentia si nu mai era plictisit. Mare greseala, pentru ca bietul copil era de fapt obosit si noi il stimulam si mai mult (era si intr-un moment in care bebe isi schimba manifestarile de somn sau foame si era si puseul de crestere).

In fine, ne-am propus sa testam teoria: chiar sa vrea bebe nani la fiecare 90 de minute? Ei bine, da! La circa 90 de minute de cand se trezea, bebe vroia sa doarma. Si cam asa au functionat lucrurile cateva luni. Cel mai frustrant era cred pentru bunici, cand veneau sau mergeam noi in vizita, ca abia se trezea bebe, manca, il schimbam, si se jucau juma’ de ora ca apoi iar somnic. Si nu apucau sa se bucure de prezenta noastra pe cat si-ar fi dorit, ca bebe facea nani des.

Dupa cateva saptamani de experimentat si confirmat teoria, am cumparat si cartea. Si e faina, explica mai bine ideea de 90 de minute, povesteste si despre cat si cum au nevoie sa doarma bebelusii intre 0-6 luni si dupa 6 luni, raspunde si la multe intrebari, da si sfaturi si prezinta si un grafic fain cu cat somn necesita bebelusii in functie de varsta, prezinta rezultate ale unor studii medicale, vorbeste despre suprastimulare si despre oboseala cronica a copilasilor si despre cum se poate rezolva.

Un alt lucru interesant pe care l-am aflat din carte este faptul ca daca “ratezi” cele 90 de minute (sau multiplii de 90), bebelusul intra intr-un nou ciclu de activitate fiind insa deja foarte obosit si greu spre imposibil de adormit. Si daca bebelusul este obosit si nu este adormit ci stimulat, se elibereaza in corp adrenalina care il face mai activ si il impiedica sa adoarma: asa ca faptul ca noi il stimulam cand el maraia de somn era despre de contraproductiv.

Tot citind cartea am inteles si de ce plang bebelusii uneori cand se trezesc: vor sa mai doarma! Adica li se incheie un ciclu de somn, se trezesc, dar cer sa fie readormiti pentru ca inca nu stiu/pot sa readoarma singuri. Stiu ca era intrigant plansul la trezire si mai multe mamici spuneau ca patesc la fel.

Bine, sunt si idei cu care nu sunt de acord, asa cum se intampla de multe ori, nu poti fi intotdeauna de acord 100% cu tot ce spune un om: in carte parintii sunt indemnati sa obisnuiasca copilul sa adoarma singur prin metodele de plans controlat. Eu cred ca bebelusul care plange are nevoie de parinte pentru a se linisti, pentru a se simti in siguranta si a se relaxa si pentru a intra in starea de somn, are incredere ca parintele il poate ajuta sa adoarma. Si noi, ca adulti, avem zile in care nu reusim sa adormim din diferite cauze, indiferent cat de obositi suntem. La fel si bebelusii, mai ales ca pentru ei starile de fericire, tristete sau oboseala sunt lucruri noi si nu stiu inca sa le gestioneze. Si au nevoie de parinti. Pe site-ul Dr. Sears am citit un articol interesant despre acest subiect si in el se mentiona inclusiv faptul ca prin metoda de plans controlat sau “lasa-l singur sa planga pana adoarme” bebelusul isi pierde increderea in cei care au grija de el.

Tot in carte mamele care alapteaza sunt sfatuite sa nu-si adoarma seara bebelusii la san si pana sa o citesc pe Aletha Solter nu eram de acord cu acest sfat. De ce? Pentru ca laptele de seara contine triptofan, amino-acid care induce somnul si care relaxeaza bebelusul si il ajuta sa aiba un somn linistit si odihnitor. Si in timpul noptii, alaptarea este benefica bebelusului, pentru ca laptele de peste noapte contine serotonina, hormon vital pentru functionarea si dezvoltarea creierasului copilului. Acum insa sunt mai atenta la acest aspect si incerc sa am grija ca alaptatul sa nu devina tipar de control.

Inca ceva mai spun si va las sa cititi doua articole faine: cele 90 de minute sunt in general valabile, insa pentru ca bebelusii sunt unici in felul lor, trebuie urmarit fiecare bebelus si descoperit daca ciclul de activitate este de 90 de minute, sau 83, sau poate 98. Acordati atentie acestui aspect pentru ca merita, veti avea un bebelus mai odihnit si mai fericit.

Si acum, articolele promise: despre triptofan si serotonina din laptele de seara puteti citi aici, si articolul mentionat al lui Dr. Sears il puteti citi aici. Si daca vreti sa luati cartea, ea se numeste “Programul de 90 de minute de somn pentru bebeluşi. Urmaţi ciclul natural de odihnă al copiilor” si site-ul lui Polly Moore este PollyMoore.com. Si daca tot faceti cumparaturi, puneti in cos si cartea Alethei Solter.