Trenul de marti dimineata

Era o frumoasa zi de marti, cu soare si vreo 7 grade. Fi’miu era la gradinita si fi’mea s-ar fi bucurat de un somn afara la aer. Si eu? Pai eu m-am gandit sa dau o fuga pana la un magazin de haine ca sa profit de ultimele reduceri si sa ma uit de una alta in tihna. Cum ar veni, chiar sa ma uit la haine, nu sa le vad de la distanta in timp ce urc si cobor de zeci de ori cu scarile rulante sau sa trec in viteza pe langa ele alergand dupa fi’miu care vrea sa plecam la magazinul cu jucarii. Nu ma intelegeti gresit, imi place sa ma plimb cu scara rulanta si sa merg la jucarii, figura lu’ fi’miu e de milioane in astfel de momente, doar ca daca el era acum la gradinita si fi’mea e prea mica sa protesteze, am zis sa imi amintesc cum e sa intri intr-un magazin si chiar sa te uiti la hainele de pe umerase.

Acesta fiind contextul, cea mai buna decizie a fost sa o asez pe fi’mea in wrap, acolo unde doarme ea cel mai bine, si sa o pornesc centrul cu magazine care e la 3 statii de tren de noi, vreo 8 minute ca timp, sau la muuulte statii cu autobuzul, vreo 30 minute ca timp. Trebuia sa iau in calcul si faptul ca trebuia sa il iau pe fi’miu de la gradinita in vreo 2 ore.

Era 10:19 cand m-am decis ca merg cu autobuzul si eram in pijamale si eu si fi’mea. In 6 minute am iesit pe usa. Am alergat dupa trenul care pleca la 10:29 din statie. Si l-am prins. Asta pentru ca a avut intarziere chiar la intrarea in gara: ceva l-a facut sa se opreasca si sa reporneasca dupa cateva minute. Ar fi trebuit sa-mi dea de gandit asta…

Si am urcat in tren. Care a mers pana la prima statie. La a doua nu a mai ajuns pentru ca s-a oprit pe drum, undeva sub un mic pod. Prin statie, conductorul de tren ne-a anuntat ca este o defectiune la sistemul de semnalizare dar ca incearca sa remedieze situatia si ca ne multumeste pentru intelegere (dupa ce si-a cerut scuze ca ne-am oprit).

Mno, bun, pai sa ne facem comode, ii zic lu’ fi’mea. Si sa cantam ceva, asteptand ca in 5-10 minute sa porneasca trenul. Trec insa 20 de minute si nimic, doar din cand in cand vocea conductorului in difuzor, cerandu-si scuze ca dureaza atat.

Dupa vreo jumatate de ora, fi’mea a adormit, dar noi tot sub pod eram.

Conductorul anunta prin statie ca va opri si reporni tot trenul si ca asta inseamna ca se va opri si lumina cateva minute, sperand ca dupa aceasta manevra trenul sa devina mai cooperant. Dar n-a fost sa fie. Asa ca bietul om a continuat sa comunice prin statie cu echipa lui si sa verifice tot felul de butoane si panouri de control de prin vagoane.

Si s-a facut 11:33. Deja stateam de o ora in tren si ne uitam cum pe linia de langa trec trenuri in sensul invers. Pe site-ul cailor ferate aparea notificare ca trenul in care eram este blocat intre doua gari si vreo 4-5 trenuri care ar fi venit in urma lui au intarzieri sau sunt anulate.

Sa ne dea conductorul drumul din tren nu avea voie, fiind prea periculos sa te aventurezi pe caile ferate. Asa ca asteptam sa fim tractati, dar nu se stia cand se va intampla asta.

Intre timp, fi’miu era la gradinita si astepta ca mami sa vina sa-l ia la ora stabilita, asa cum o face mereu si cum l-a asigurat ca va face si azi. Fi’mea dormea. Eu speram doar sa se rezolve situatia la timp ca sa ajung la gradinita. Imi luasem oricum gandul de la cumparaturi de pe la 11:00.

Atmosfera in tren a fost foarte interesanta. Adica extrem de linistita. Oamenii isi vedeau mai departe de discutii sau muzica sau citit. Din cand in cand cate unul mai dadea/primea un telefon si auzeai ca isi anunta intarzierea sau anuleaza ceva. Cand trecea conductorul prin vagon, transpirat si obosit, incercand sa gaseasca solutii, oamenii ii spuneau “Stim ca faci tot ce poti” si “Apreciem efortul”.

La un moment dat, o femeie in varsta a sunat pentru a cincea oara cred pe cineva cu care parea ca ar fi trebuit sa se intalneasca la a doua statie. Si pe un ton calm o aud spunand “Sunt deja nervoasa, situatia asta nu imi place.”. Tonul era ca si cand as fi spus eu “E placut afara, nu mai ploua”. Doar ca ea zicea ca e nervoasa! Si tot ea a fost cea pe care am auzit-o apoi vorbind cu alt calator si spunand ca “Defectiuni tehnice se intampla, nu ai cum sa le previi pe toate”. Hm, ok, deci asa se manifesta nervozitatea englezeasca…

Pe la 11:40 ne anunta conductorul ca ne vom intoarce la statia anterioara, dar ca trebuie sa asteptam sa se elibereze calea ferata, adica sa mute trenurile care apucasera sa ajunga pe acelasi traseu cu trenul nostru. Operatiunea a durat vreo 15 minute.

La 11:55 s-a miscat trenul din loc. In gara personalul cailor ferate ajuta calatorii sa isi gaseasca rutele alternative sau sa isi recupereze banii de bilet (trebuie sa fac si eu asta cumva). Eu nu am avut timp sa stau pe acolo insa, ca am fugit la gradinita, unde am ajuns fix la timp!

PS. Cu asa adrenalina si aventuri, nu am apucat sa va spun La Multi Ani si un 2016 pe placul vostru!

2 Responses to Trenul de marti dimineata

  1. Nasa says:

    La Multi Ani! si multi pupici! Mi-e dor de voi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *