Tag Archives: viata in UK

Zapada la Londra

Vroiam sa scriu despre altceva astazi, dar evenimentul spectaculos de aseara mi-a dat planul peste cap. Si fiind spectaculos, chiar trebuie sa si scriu despre el, sa ramana in istorie:

A nins la Londra!!!
20170112_180515

Ca sa intelegeti mai bine.

In prima iarna aici, am prins zapada sub forma de un strat subtire asternut pe masini, pe care l-am vazut dimineata cand ne-am trezit si care a disparut complet pana la pranz si nici ca a mai aparut toata iarna.

A doua iarna aici a fost mai generoasa cu zapada: a nins de DOUA ori, cate o jumatate de ora de fiecare data. Zapada nu s-a depus deloc, nu a avut nici ce, nici cand. Dar macar a nins cand nu dormeam, deci am vazut macar cum ninge si au putut vedea si copiii.

Acum este a treia iarna aici si prima in care chiar ninge cum se cuvine. Cum se cuvine pentru Londra, ca in Romania ce a fost aseara ar fi caracterizata drept o usoara fulguiala! Si totusi, a nins cam o ora jumatate, cu fulgi mari care au apucat sa se si depuna si sa stea asa pret de inca vreo ora, ca apoi s-au topit toti.

Cand am vazut ca incepe sa ninga, noi margeleam de zor la un autobuz. Dupa ce am terminat autobuzul, deja ningea serios afara, asa ca am zis ca neaparat trebuie sa iesim in ninsoare. Le-am spus si copiilor planul, iar fii’mea alerga prin casa in scutec strigand “băbadăăăă!”. Adica “zapada” in graiul ei bebelusesc. Nu ca ar fi stiut ce e aia zapada, nu a vazut asa ceva in viata ei de 18 luni, dar ne-a vazut pe noi atat de entuziasmati si nerabdatori incat se bucura si ea alergand prin casa, “băbadăăăă!”.

Si am iesit la “băbadă”, echipati cum se cuvine. Si ne-am plimbat prin cartier vreo trei sferturi de ora. Mai iesisera copii afara. Cativa adulti abia ajungeau acasa si pe drum se adaposteau de zapada sub umbrele.

Pe una din masini (ca pe jos inca nu se asternuse zapada) am reusit sa facem un mic om de zapada, primul din istoria familiei noastre. E mic dar voinic, l-am si pozat sa-l avem amintire, ca cine stie cand mai vedem asa multa zapada aici, cat sa facem un om de zapada.

20170112_180639

Ne-am jucat si cu bulgarii si fii’miu a fost asa de incantat incat ne punea sa facem bulgari cu zapada luata de pe fiecare masina parcata pe langa care treceam. Si erau multe, ca oamenii se cam intorsesera de la servici. Iar pe o masina, un Porche simpatic, am “desenat” in zapada ochi, ca in desenul animat “Cars”. Pe o alta masina cineva scrisese “Snow”. Pentru ca oamenii chiar se bucura aici cand e zapada, chiar e un fenomen natural rar intalnit si care clar merita un post aici pe blog!

20170112_182105

Sarbatorile de iarna la Londra, pentru a treia oara

De cand ne-am mutat din Romania, sarbatorile de iarna le-am facut in Londra.

In primul an a fost cel mai ciudat, in sensul de neobisnuit pentru noi. Am fost doar noi doi si fii’miu, si in ziua de Craciun am despachetat cadouri frumos ambalate in seara de dinainte. Si ne-am bucurat unii de altii si am ras si ne-am jucat. Am iesit si la plimbare, in cartier. Am fi iesit in centru sa vedem atmosfera sau luminitele, dar in ziua de Craciun, in Londra, nu circula nimic, adica niciun mijloc de transport in comun. Si cum inca nu aveam masina, efectiv nu aveam cum sa ajungem in centru, sau in orice alta parte a tarii. Iar magazinele, ei bine, si ele au fost inchise, chiar si cele cateva magazine non-stop, pe 25 decembrie sunt si ele inchise. Si pe strazi era pustiu.

In al doilea an situatia s-a schimbat: eram deja 4 si dimineata Craciunului a fost plina de verva si incantare. Si pentru ca deja aveam masina, am iesit in centru cu masina, sa vedem luminitele si atmosfera. Iar de Revelion am fi mers cu drag sa vedem artificiile, dar cum acolo nu era un mediu potrivit pentru copii mici, am zis ca ramane pe alta data.

Si anul trecut deja eram obisnuiti cu toate cele, si cu atmosfera, si cu programul magazinelor, si stiam deja ca intre Craciun si Revelion e cam pustiu in centru si nici taxa de congestie nu exista, asa ca am avut planul facut din timp. Motiv pentru care nu am facut deloc ce ne-am propus, ca asa e cand ai un plan prea bine facut.

Pe 25 dimineata fii’miu impartea cadourile de sub brad si fii’mea rupea ambalajele. Si evident ca apoi toata ziua am stat in casa, sa se joace copiii cu ce au primit. Pe 26 in schimb am petrecut vreo 3 ore dimineata si inca vreo 2 dupa-masa, mergand la urgente. Mai intai pentru mine, ca nu puteam inghiti nimic de durere in gat, iar diagnosticul a fost de amigdalita. Si apoi pentru fii’miu, care avea o stare subfebrila dar nu deborda de bine: diagnosticul a fost de “scarlet fever”, aparent cauzat de acelasi croncobaur care cauzase la mine amigdalita.

Am inceput noi frumos tratamentul, si pe 28 eram calare pe cai mari, cu energie si optimism la purtator, asa ca am pornit voiniceste spre centru cu masina, ca asta ne dorisem de fapt de Craciun. Si cum mergeam noi linistit si copiii adormisera, simt cum masina incepe brusc sa traga stanga: “Auzi, sotule? Da’ de ce trage masina stanga?”. “Trage pe stanga!”, ca aici trebuie sa tragi pe stanga, nu pe dreapta, evident :)).

Ce se intamplase? Facusem pana. La 17 seara. A schimbat sotul roata si a pus-o pe cea de rezerva, noaptea, pe o straduta, la 3 grade, in timp ce copiii sforaiau in masina. Si am mers cu roata de rezerva pana in centru si apoi pana acasa, ca doar nu era sa anulam escapada pentru o roata?

Si inainte de Revelion am schimbat si roata, asa ca pe 31 decembrie si pe 1 ianuarie am mai mers in centru (cu roata noua si buna!), sa vedem pregatirile si apoi urmarile nebuniei de Revelion.

Pregatirile au insemnat multe strazi inchise circulatiei si amenajate pentru accesul pietonal, in contextul in care pentru a vedea artificiile din centrul Londrei este necesara achizitionarea din timp a biletelor de acces in zona centrala. Bilete care se epuizasera cu mult inainte de decembrie.

Iar urmarile nu le-am prea vazut, in sensul ca tot ce mai ramasese prin centru erau gardurile care inchisesera strazile, in rest totul era curat si tihnit.

20170101_151517

Big Ben pe 1 ianuarie 2017

Am fost si la London Eye, am vrut sa vedem cum arata dupa nebunia artificiilor din seara precedenta: si arata fix la fel ca in orice alta zi, si surprinzator, nu era oprita, ci chiar functiona, se invartea, cu toate capsulele pline de oameni.

20170101_151613

London Eye pe 1 ianuarie 2017

Si tot plimbandu-ne prin centru, am ajuns si la o sculptura de care doar auzisem dar nu o vazusem, fiind intr-o zona in care nu se ajunge deloc usor fara masina: Traffic Light Tree, un copac realizat din 75 de lumini, toate functionale (mai multe despre acest copac puteti citi pe Wikipedia).
20161231_180308

20161231_180214

Si din punct de vedere culinar, mesele noastre de sarbatori au fost fix ca in restul anului, ca si sa fi vrut carnati si caltabos, aici nu se prea gasesc, aici curcanul e vedeta de sarbatori, nu porcul, iar sarmale, cozonaci sau piftii nu o sa fac prea curand. Si pana la urma, de ce as manca de Craciun altceva decat mananc in restul anului? 😛

Stiu ca pare ca au fost de mult sarbatorile si ca sunt tare departe, dar intoarceti-va cu gandul putin la ele si spuneti-mi, intr-un comentariu, ce ati facut de sarbatori 😉

2016 in imagini – a doua jumatate

Ieri am povestit in imagini cum a fost pentru mine prima jumatate a lui 2016. Mai jos este continuarea, adica cea de-a doua jumatate a anului.

Iulie

Toata vara de fapt, nu doar in luna iulie, am mers cat de des am putut pentru cateva ore la Whitstable, iar poza de mai jos este facuta de pe fasia de pamant numita “The Street” care apare la reflux (vedere spre Whitstable).

iul2016_1

Am descoperit canalele Londrei si barcile de pe ele, barci transformate in case plutitoare de catre proprietarii lor. Mai jos este o poza facuta in Victoria Park.

iul2016_2

Am urcat in Tower Bridge si am privit prin podeaua de sticla, asta dupa cateva minute bune de acomodare, ca nu e tocmai floare la ureche sa calci pe sticla, chiar daca rational stii ca e groasa si nu se rupe. Si prin asta ma refer de fapt la mine, ca cei mici nu au avut nicio ezitare sa calce pe sticla.

iul2016_3

iul2016_8

Vedere spre Shard si London Eye din Tower Bridge

Fii’mea a implinit 1 an. Un an in care a crescut surprinzator de repede, clar mai repede decat eram eu pregatita sa creasca.

 

iul2016_4

Intamplator am nimerit la mai multe Car Show cu masini vechi, cea de mai jos fiind de la Herne Bay. Sunt masini functionale cam toate, cu motoarele stralucind de curatenie, fiind intretinute de pasionati.

iul2016_6

Am vizitat Muzeul Bancii Angliei (care apropos, este deschis doar in zilele saptamanii, ca sa stiti), si acolo fii’miu a avut curiozitatea de a vedea cat de greu este un lingou real de aur.

iul2016_7

Am vizitat Cutty Sark, iar de pe punte privind spre vest peisajul este cel de mai jos. Cupola este de la intrarea in tunelul pietonal pe sub Tamisa, construind intre 1899 si 1902.

iul2016_5

 

August

Ca si in iulie, am continuat vizitele saptamanale (adica in weekend, cateva ore in una din zile) la Whitstable, unde, in curtea castelului, este un loc de joaca fain amenajat si interesant pentru copii in special datorita traseului pentru apa, realizat cu baraje care chiar functioneaza.

aug2016_1

Tot la Whitstable, la un Car Show la care am nimerit intamplator, fii’miu a luat-o spontan pe fii’mea de mana, si ea a acceptat. A fost pentru prima oara cand ei doi s-au tinut de mana, si totul a venit de la ei, in mod natural. Si de atunci si pana acum, desi de foarte multe ori fii’mea refuza sa fie tinuta de mana pe strada de mine sau de tatal ei, accepta cu bucurie sa fie tinuta de mana de fra’su.

aug2016_2

Am mers sa vedem cum se ridica Tower Bridge (daca vreti sa stiti cand este programata ridicarea podului, puteti afla de aici).aug2016_3

aug2016_6

Fii’mea alergand dupa fii’miu la Botany Bay

Septembrie

Am vizitat Battersea Zoo, o gradina zoologica foarte mica dar frumos amenajata pentru copii, incluzand un loc de joaca cu nisip si apa si excavatoare, un tractor si un camion de pompieri.

sep2016_1

Am vizitat ferma aflata pe Isle of Dogs, numita “Mudchute”, unde animalele au foarte mult spatiu natural la dispozitie, si unde mi-a atras atentia privelistea de mai jos.

sep2016_5

Am revenit la Whitstable desi era frig si toamna deja. Cred ca a fost ultima excursie acolo a anului trecut, iar in imaginea de mai jos se vede “The street” despre care v-am spus mai sus.

sep2016_4

sep2016_2

Ramsgate

I-am luat lu’ fii’mea trotineta, ca de cate ori ieseam la plimbare si fii’miu era pe trotineta, ea se supara foarte rau ca nu merge si ea pe trotineta. Prin casa exersa de zor cu trotineta lui, asa ca la 1 an si 2 luni a primit trotineta ei, si de atunci merge pe ea de cate ori iesim la plimbare (mai mult trasa de noi la inceput, de vreo luna insa reuseste sa mearga si singura pe distante mici). Iar fii’miu, la un velodrom, a mers pentru prima oara cu bicicleta cu pedale, fara roti ajutatoare, si a mers destul de mult. Asta dupa 1 an de mers cu bicicleta de echilibru (fara pedale).

sep2016_3

Octombrie

oct2016_1

Oxford Street vazut din Double Decker

Am fost pentru prima oara in Portsmouth si ne-a placut mult, e frumos, e linistit, are mare, are insula… e frumos, ce sa mai!

oct2016_2

Si am fost in Romania pentru prima oara de cand ne-am mutat in Londra. Dupa fix 2 ani si 6 luni de cand am plecat din Bucuresti, ne-am intors intr-o excursie de o saptamana, despre care tot vreau sa scriu si nu apuc. A fost prima oara cand fii’mea a zburat cu avionul si cand fii’miu a vizitat cabina de pilotaj (la aterizare, fiind ultimii ramasi in avion).

oct2016_3

Noiembrie

S-a deschis un magazin de Lego in Leicester Square, despre care se spune ca ar fi cel mai mare din lume (asa o fi, daca zic ei), si am fost si noi sa il vedem si sa ne minunam de operele de arta de acolo. Si am descoperit cu bucurie ca exista sus, la etaj, o sectiune in care copiii se pot juca liber cu mii de piese de lego si pot construi orice vor ei.

nov2016_4

Bin Ben din piese Lego (click pentru marire)

nov2016_2

Peisaj 3D din piese Lego, realizat pe 2 pereti ai magazinului (click pentru marire)

Si pentru prima oara de cand ne-am mutat in Londra, am fost la o piesa de teatru intr-un teatru, mai precis la piesa pentru copii “Gruffalo”, de unde am plecat si cu suvenirul de mai jos. Si pentru ca ne-a placut foarte mult, in decembrie am mers si la piesa “Stick Man”, dar despre teatrul londonez intr-un post viitor 😉

dec2016_4

Decembrie

Ultima luna din an a fost mai tihnita, cu vizite la muzee (in special Muzeul Transporturilor) si cu lucruri hand-made facute acasa (despre care v-am povestit aici).

trenuri_transportmuseum

Muzeul Transporturilor din Londra

thermobeads_4

Capsuna facuta din margele

craciun2016_4

Casa luminata de Craciun

20161113_182355

Oxford Street – Craciun 2016

A fost cel de-al treilea Craciun in Londra. A fost cel de-al treilea Revelion in Londra. Dar despre ele, intr-un alt post, in curand. Pana atunci, bun venit, 2017, sper sa aduci cu tine multa sanatate, ca de restul ne ocupam noi!

 

2016 in imagini – prima jumatate

La multi ani si sa aveti un 2017 fabulos! Sper ca l-ati inceput sanatosi si cu energie 😉

Eu am inceput anul, printre altele, facand ordine in poze, asta dupa ce le-am strans de pe carduri din aparate foto, de pe telefoane si de prin mailuri. Si tot facand ordine si grupandu-le pe luni si ani, am strans cateva reprezentative pentru anul 2016. Si m-am gandit sa le postez pe blog, ca tot imi spusese o cititoare sa fac si sa pun mai multe poze aici, asa ca iata 😉 Pentru ca sunt multe poze, m-am gandit sa le includ in doua posturi ca sa fie mai usor de vizualizat. Asadar, iata prima parte.

Ianuarie

Fii’miu a desenat pentru prima oara ceva pentru sor’sa: o floare, pe faianta din baie. Iar fii’mea a inceput autodiversificarea, la 6 luni si ceva, cand a fost ea pregatita.

dsc_1023

Am fost in Sky Garden sa admiram Londra de sus. Mai multe poze am pus atunci in postul de aici.

dsc_1046

dsc_1066

Februarie

Fii’miu a implinit 3 ani si l-am sarbatorit la Muzeul Transporturilor din Dover si apoi acasa cu prietenii.

feb2016_1

Si da, in continuare ii place sa faca poze.

feb2016_2

Martie

A fost o luna mai tihnita in care fii’mea a inceput sa se ridice in picioare iar fii’miu a pictat de zor (despre castelul hand-made am povestit aici).

dsc_1121

dsc_1125

Aprilie

A fost luna in care ambii copiii au facut varsat de vant dar capitolul asta e fara poze, am povestit insa despre experienta aici.

Am mers cu telegondola si la gradina zoologica din Londra.

apr2016_1

apr2016_2

apr2016_4

apr2016_3

Mai

A fost luna in care fii’mea a inceput sa mearga singura. Si a fost o luna plina, pe care am inceput-o printr-o excursie de cateva ore la mare, la Camber Sands, unde am zacut la soare la 28 de grade.

mai2016_1

mai2016_2

mai2016_1

Thames Barrier

mai2016_2

Mersea Island

Una dintre cele mai faine experiente ale lunii a fost hranirea girafelor la gradina zoologica din Colchester.

mai2016_3

Colchester Zoo

mai2016_4

Si una dintre cele mai faine descoperiri a fost a zonei Botany Bay, o plaja cu nisip la baza stancilor de calcar.

mai2016_5

mai2016_6

mai2016_7

Diggerland

mai2016_8

Clacton-on-Sea

 

Iunie

iun2016_5

National Maritime Museum – Expozitia Ahoy!

Am mers cu vaporul pe Tamisa – si apropos de asta, sa stiti ca puteti merge pe Tamisa cu cardul Oyster – nu aveti ghid audio ca pe vapoarele pentru turisti dar este si mai economic.

iun2016_4

Am fost pentru prima data cu copiii la o piesa de teatru, in aer liber – “Alice in Tara Minunilor”.

iun2016_3

Am fost la orasul in miniatura – v-am povestit despre el, cu poze cu tot, aici.

iun2016_6

Luase foc o casuta si au venit pompierii sa stinga focul

Am prins un curcubeu peste Tamisa – asta dupa ce ne-a prins si ploaia intr-o piata din spatele Southbank Center, centru in care cu alta ocazie, tot in iunie, am vazut un spectacol de mers pe sarma.

iun2016_2

iun2016_1

Asa a fost prima jumatate din 2016. Urmatoarea jumatate o voi posta cel mai probabil maine, asa ca fiti pe faza!

 

 

Sa sterg putin praful, zic!

Se cam pune praful pe-aici, ca n-am mai trecut de ceva timp. Asa ca am venit sa sterg putin praful, ca in prag sa sarbatori, bineinteles.

Apropos de sarbatori, in caz ca va intrebati, le vom petrece in Londra, visand la niste zapada care poate chiar o sa fie anul asta, cine stie. Bradul e deja gata, avem si beculete la geam, meniul de Craciun e facut, va include niste curcan (ca aici asta e carnea “festiva”, nu porcul) si niste paste carbonara bune de te lingi pe degete.

Si am zis beculete: stati sa va arat niste beculete, o minunatie! Nu sunt la noi, ci la alte case, toate pe o singura strada, imbodobita de sarbatoare in scop umanitar. Mai precis, pe strada cu pricina vin multi oameni doar ca sa admire beculetele si toata nebunia, si acesti oameni sunt invitati sa doneze bani pentru strangerea de fonduri pentru diferite cauza umanitare (la prima casa pe care am vazut-o, de exemplu, se strangeau fonduri pentru copiii bolnavi in faze terminale sau grav bolnavi). M-a impresionat intreaga idee, cum poti sa strangi donatii bucurand oamenii printr-un obicei simplu, acela de a-ti imbodobi casa de sarbatori.

craciun2016_1

craciun2016_2

craciun2016_3

craciun2016_4

Caruselul se invartea iar pinguinii dadeau din cap

craciun2016_5

Mosii se miscau, toti

Copiii erau fascinati, spuneau “uaaaaau!” la fiecare casa, si evident ca nu se dadeau dusi de-acolo, cu greu am reusit sa plecam, si pe buna dreptate, ne simteam ca intr-un taram magic!

Si pentru ca acesta este un post “de sters praful de pe blog”, o sa sar de la una la alta cu lejeritate.

Am renuntat la zahar. Cand gateam, nu il foloseam deloc, la nimic. Aveam zahar in casa strict pentru cafea. Nu mai avem acum nici macar pentru cafea. Ramane sa eliminam zaharul din alimentele cumparate, si asta e mai greu dar incet incet vom reusi. Momentan am descoperit ciocolata fara zahar si e delicioasa! Si nu, nu suntem bolnavi, am renuntat la zahar tocmai pentru a nu fi bolnavi. Dar mai multe detalii intr-un post viitor, curand.

Toamna asta am vizitat scoli. Pentru ca fii’miu va incepe scoala. Da, scoala, la 4 ani. Scolile se pot vizita, asa ca am facut asta. Pe lista finala raman maxim 6 scoli, si in functie de cereri, de regulile de acceptare si de distanta dintre casa si scoala, copilul este acceptat la una din scolile de pe formularul de inscriere. Noi avem 3 scoli pe lista, dar inca nu am decis ordinea lor. O sa scriu mai multe detalii despre toata nebunia cu scolile intr-un post, curand, evident.

Si in incheiere o sa pun o poza cu un “teaser” legat de ce am mai facut noi in ultima perioada:

thermobeads_5_teaser

Bine v-am regasit! Voi ce-ati mai facut, de cand nu ne-am mai citit?

Oxford Street, pregatita de sarbatori [foto]

In weekend fii’miu a vrut sa mergem pe Oxford Street pentru ca vazuse instalate acum vreo cateva saptamani luminile pentru Craciun. Inca nu fusesera aprinse, dar cum weekendul trecut s-au aprins, a vrut duminica sa mergem sa le vedem. Si am fost si ne-am plimbat pe toata strada pe jos (de fapt adultii pe jos, copiii cu trotinetele), de la statia de metrou Tottenham Court Road pana la Marble Arch. Si a fost frumos, si am facut multe poze.

20161113_185148

20161113_182355

Pe la mijlocul strazii, imediat ce am trecut de statia de metrou Oxford Circus, este un magazin tip mall, destul de mare, care are anul asta cea mai frumoasa vitrina pe care am vazut-o vreodata, este ca un basm de iarna! Vitrina este destul de mare, cladirea in sine fiind destul de lunga, si ideea decoratiunilor este viata animalelor in subteran pe timp de iarna. Si sunt arici care “lucreaza” de zor, si sunt veverite care cara de colo-colo ghinde, este si un trenulet cu motor care plimba animalutele, sunt vulpi care stau la caldura si au pe pereti tablouri cu alte vulpi, si sunt caini sus pe zapada care adulmeca urme de iepusasi. Copiii care treceau pe acolo erau fascinati, se adunau ciorchine in fata vitrinelor si-si lipeau nasucurile de geam si nu se mai dadeau dusi de-acolo!

img-20161113-wa0006

20161113_184133

20161113_184251

Tot la acest magazin, la ultimul etaj exista acces spre acoperisul cladirii, si sus pe acoperis este amenajata o gradina cu brazi, deschisa pana la sfarsitul lui decembrie. Duminica era tot magazinul inchis, dar am fost intr-o alta zi si am facut si cateva poze, pe lumina.

20161109_121709

Si printre bancute si brazi sunt amenajate niste mici cabane de lemn, cu usa, cu masa, cu bancute cu perne, cu caldura si clopotel ca sa chemi chelnerul.

20161109_121151

20161109_121810

Pentru ca in aceste cabane poti sa iei masa la inaltime, si meniul il vedeti in poza de mai jos.

20161109_121600

De pe acoperis pot fi admirate Londra si Oxford Street vazute de sus.

20161109_121316
20161109_121310

Revenind la plimbarea de seara si la luminite.

20161113_184809

Mai jos este vitrina unui magazin, tematica vitrinei fiind fabrica.

20161113_185125

Un alt mare magazin de tip mall, foarte vechi, are ca tematica “calatoriile lui Mos Craciun”, si in fiecare vitrina este Mosul intr-o alta ipostaza: coborand din avion, in jacuzzi, in tren, la sauna, cu parasuta si asa mai departe. Destul de extravagante decoratiunile, dar si mall-ul este pe masura.

20161113_190201

20161113_185851

Oxford Street este decorata cu globuri mari si mici cu luminite sau cu stele mari cu luminite, si pe la mijlocul strazii, cam unde sunt magazinele principale, sunt beculete si in copaci.

20161113_185520

Imaginea de mai jos este dinspre capatul strazii in directia Marble Arch.

20161113_190513

Asa arata o duminica din luna noiembrie, seara pe la orele 17-19, pe Oxford Street.

Cum am petrecut Halloween-ul

N-am petrecut. Asta ar fi varianta scurta.

Varianta lunga insa…

Costume nu am avut, nici masti, nici picturi pe fata. Fii’mea inca e la varsta la care se sperie de orice (si ma refer la orice, de la ochelari la palarie la prosop pe cap) care schimba aspectul fizic al fetei unui om. Din ce tin minte ca am citit cand era fii’miu mic, perioada asta tine pana pe la doi ani, e o etapa fireasca in dezvoltarea celor mici. Asa ca din punct de vedere al costumatiilor am ignorat cu succes, din nou, aceasta sarbatoare.

Si totusi, traind intr-o tara care sarbatoreste Halloween-ul, nu poti ignora complet evenimentul, ca magazinele au rafturi intregi dedicate acestei nopti, casele sunt decorate si pe strazi merg copii costumati tinand galetuse in mana.

Anul trecut am ales sa ne plimbam pe stradute si sa admiram casele decorate (fii’mea mai putin, dormea excelent in wrap la aer pe vremea aia). Anul asta insa am ales sa mergem la o mica petrecere organizata intr-o padure, pe intuneric. Suna dubios, asa-i?

Padurea in cauza este cea la care am mai mers, asa ca o cam stiam. Iar petrecerea era organizata pentru familii cu copii, pe inserat. Si era totul tihnit si deloc comercial. O atmosfera calda, prietenoasa in ciuda faptului ca oamenii nu se stiau intre ei.

Au fost pusi la dispozitie dovleci pentru sculptat si pensule si culori pentru pictat pe fata. S-au servit prajituri, mere coapte si limonada. Au fost oferite “unelte” pentru confectionarea de ochelari fosforescenti (ca in poza de mai jos, unde suntem eu cu fii’miu cu ochelari).

halloween_2016

S-au facut doua focuri de tabara, s-au citit povesti si punctul de atractie pentru copii: s-a pornit prin padure cu lanterna la vanatoare de… lilieci! Nu vii, ca nu m-as fi dus dupa asa ceva, nu sunt fan sobolani zburatori, ci erau niste lilieci din carton, cu ochi fosforescenti, ascunsi prin padure, printre frunze si crengi. Si au pornit toti copiii si parintii in cautare de lilieci, si fii’miu a vrut chiar sa dam de doua ori turul padurii, ca i-a placut foarte mult aventura. La final, in schimbul liliecilor prinsi, copiii primeau o pungura cu “treats” (ca de Halloween, bineinteles).

Am petrecut peste 2 ore la petrecerea de Halloween si ne-am simtit excelent, iar copiilor plimbarea prin padure le-a prins tare bine: fii’miu a adormit in masina in drum spre casa, iar fii’mea a mai rezistat vreo 15 minute dupa ce am ajuns acasa si a adormit si ea. Cu mult inainte de ora lor obisnuita de somn. De-ar fi Halloween zilnic… 😛

Voi ce-ati facut de Halloween? Si mai ales in ce v-ati deghizat? (caut inspiratie pentru anul viitor)

Canicula in Londra

Am trait sa o spun si pe asta: e canicula in Londra!

Vara asta au fost mai multe zile calde si senine decat am vazut noi vara in Londra, adunate. In prima vara aici, acum vreo 8 ani, era luna august si noi eram imbracati cu tricou, bluza si geaca de iarna. Ca erau 10-18 grade, eventual cu vant si/sau ploaie. Acum doi ani vara a tinut vreo 2 zile, ca pana m-am prins ca a venit vara, a si trecut.

Anul trecut a fost ceva mai lunga vara, cu mai multe zile calduroase, sa tot fi fost vreo 7. Doua dintre ele au fost chiar cu maxima 36 de grade, pe care le-am simtit din plin pentru ca 1. nu avem aer conditionat in casa (mai nimeni nu are de fapt) si 2. eram insarcinata, gata sa nasc.

Anul asta in schimb, au fost vreo trei veri cred, adica vreo trei valuri de caldura. Nimic spectaculos in primele doua valuri, doar cateva zile la rand de soare si cer senin si temperaturi spre 24-26 de grade. Dar acum deja este avertizare de canicula, pentru ca temperaturile au crescut pana la …. 30 de grade!

Stiu, comparativ cu sauna in care traiam in Bucuresti, asta e o nimica toata. Tin minte si acum cand eram insarcinata cu fii’miu si era august si ieseam seara la plimbare, la miezul noptii ca ziua nu se putea, si dogorea asfaltul si erau 36 de grade. La miezul noptii!

Si totusi… aici nu avem aer conditionat, dupa cum ziceam, si casa are un singur perete exterior, asa ca este destul de calduroasa (ceea ce e un avantaj pe timp de iarna). Autobuzele si trenurile sunt si ele prea putin dotate sa faca fata caldurii, si cand te nimeresti la orele de varf in trenul plin de oameni, te simti ca in sauna si transpiri cu fiecare por pe care il ai.

O sa ma intrebati ce caut in tren la ore de varf. Pai n-as cauta nimic daca as avea aer conditionat acasa si as putea sta in casa, la racoare, cu doi copii mici. Dar statul in casa nu e o optiune nici cand e racoare, dap-ai cand e cald! De fapt, e o optiune, ca nu ne da nimeni afara din casa, doar ca cei mici sunt mult mai fericiti afara decat in casa, si gasesc mult mai putine motive de disputa si mai multe de joaca, ceea ce inseamna ca si eu am mai putine situatii tensionate de gestionat. Asa ca iesitul la aer e o varianta “win-win”.

Si deci iesim, indiferent de canicula de afara. Noroc ca in zona sunt multe fantani si mici-piscine publice in care poti sa te racoresti si care atrag zeci de copii de toate varstele. Noi am descoperit cateva chiar in zona noastra si cateva fantani la Leicester Square (in zona Trafalgar Square – Covent Garden) si Southbank Center (in apropiere de Big Ben). Mai sunt un mic parau artificial si niste fantani arteziene si la London Bridge spre primarie, si aici am fost ieri cu copiii, cu trotineta si cu haine de schimb la noi.

Tower of London si Tower Bridge vazute de la fantanile de langa primarie

20160824_173318

20160824_175327

Si asa am facut fata ieri caniculei, balacindu-ne in apa. Sa vedem in zilele urmatoare cum suportam caldura, ca se pare ca va mai fi canicula pana spre sfarsitul saptamanii. Ceea ce nu va doresc si voua (canicula adica)!

O saptamana din prima vacanta de vara

Suntem in prima vacanta de vara. Bine, fie, nu suntem, ci fii’miu e. Dar cum asta se reflecta in viata de familie, pot afirma linistita ca “suntem”. Si cum oricum noi, adultii, nu avem vacanta vara asta, am decis ca pot foarte bine sa profit de vacanta lu’ fii’miu si de faptul ca suntem intr-un oras in care in alti ani veneam in concediu si sa ma consider si eu ca fiind in vacanta (asta in momentele in care nu spal/gatesc/aspir/matur/curat/etc).

Ei bine, si fiind in aceasta vacanta de 6 saptamani (ca atat dureaza vacanta de vara in UK) si fiind 24/24 cu doi copii, unul dornic sa descopere si sa exploreze lumea in doua picioare iar celalalt dornic sa afle raspunsuri la sute de “de ce?”-uri, zilele ne sunt pline si la final de saptamana ma simt ca dupa maraton/concediu: revigorata psihic si epuizata fizic.

Sa luam o saptamana oarecare la intamplare. De fapt… haideti mai bine sa luam saptamana anterioara, ca restul deja sunt in ceata, nu mai tin minte ce am facut, cand si unde am fost. Si cu saptamana asta am dubii la unele zile… pentru altele am poze, noroc cu ele!

Luni am mers dimineata cu copiii la Decathlon ca sa luam bete pentru cortul de plaja. In fiecare duminica (aproape) mergem cateva ore la mare: plecam la pranz, copiii dorm de pranz in masina, ajungem pe plaja fresh, mancam pranzul si apoi ne bucuram de soare si pietre (sau nisip, dupa caz), iar seara venim acasa. Drumul este scurt, cam o ora si 15-30 minute. Si pe plaja deseori e vant sau rareori e soare puternic, asa ca ne-am luat cort de plaja anti-UV, la care insa ni s-a rupt un bat. Asa ca am dat o fuga la Decathlon dar betele erau epuizate, puteam comanda online dar erau epuizate si de acolo, si oricum cu transport cu tot as fi ajuns aproape de pretul unui cort nou. Asa ca am luat un cort nou.

Dupa-masa am mers la expozitia de fluturi “Sensational butterflies” care e gazduita in curtea muzeului de istorie a naturii (National History Museum). Un tren si un metrou m-au dus acolo cu cei doi copii. Intrati in cortul cu fluturi, fii’miu era cu mainile in toate directiile sa imi arate “uite, mami, un fluture cu dungi ca de zebra!”, “uite-l si pe ala, zici ca are ochi!”, “mami, uita-te la fluturele ala cum sta!” iar fii’mea misuna de zor printre plante, flori si fluturi, mergand fara frica in orice directie o duceau piciorusele.

butterfly_aug2016_1

butterfly_aug2016_2

butterfly_aug2016_3

National History Museum – in curte

Marti am mers la un alt muzeu pentru o activitate manuala: copiii au decupat si lipit foi pentru a face o carte a naturii, cu plante si insecte din natura pe care ulterior trebuiau sa le gaseasca in curtea muzeului. Tot acolo era si o mica ferma, pe care am vizitat-o, si instrumente muzicale cu care cei mici puteau experimenta de zor.

Dupa-masa am zis sa ne tragem sufletul si am mers in doua parcuri, unul cu tasnitori din pamant, bun pentru racorit in zilele de vara, si altul cu groapa cu nisip, bun de utilizat imaginatia.

Miercuri dimineata am mers in centru, in Trafalgar Square, si de acolo am pornit pe jos spre Big Ben, pe drum oprindu-ne sa vedem schimbarea garzilor, “Queen’s Life Guard”, diferite de garzile de la Buckingham Palace. Aceste garzi se schimba la Horse Guards Parade la ora 11 in fiecare zi (exceptie duminica, cand ceremonia este la ora 10). Ceremonia dureaza aproximativ 30 minute si e mai potrivita pentru familiile cu copii, pentru ca nu este asa mare aglomeratie ca la schimbarea garzilor de la Buckingham (este si mai putin spectaculoasa, dar tot e faina).

Poza de mai jos este facuta in mai 2015, cand am mai fost la aceasta schimbare de garzi cu fii’miu (pe vremea aia fii’mea era in burtica).

guards_may2015

Dupa-masa am vorbit pe skype cu una din perechile de bunici si apoi am iesit la plimbare toti patru, pentru ca fii’miu vroia sa testeze bicicleta cu pedale. Asa ca am iesit in jurul casei, pe trotuar (destul de lat) si el a dat cateva ture cu bicicleta, iar fii’mea a exersat de zor mersul biped.

Joi dimineata am zis sa ne linistim, ca dupa-masa aveam treaba in centru. Asa ca am mers la o florarie-ceainarie (v-am mai povestit aici de ea) sa savuram o prajitura facuta in casa. Si pentru ca in zona era un mic loc de joaca pentru copii, am zis sa dam o fuga si pana acolo. Pe drum insa am vazut un elicopter survoland pe deasupra noastra. Si tot cobora, si tot cobora… Era rosu, si deja il vedeam foarte clar. Si tot mergand spre locul de joaca, vedem ca si elicopterul merge tot in directia respectiva, si la un moment dat il vedem cum coboara printre copaci si aterizeaza pe pajistea de langa locul de joaca! Evident ca am mers sa il vedem de aproape, cat de aproape s-a putut tinand cont ca nu si-a oprit elicea. Si dupa cateva minute a decolat. Fii’mea s-a speriat initial de galagie dar apoi s-a linistit, iar fii’miu era fascinat de-a dreptul!

helicopter_aug2016

Dupa-masa am mers in centru sa ridic pasaportul lu’ fii’mea (despre depunerea actelor am povestit aici; a durat 6 saptamani sa fie gata pasaportul). Am mers cu trenul, apoi am schimbat si am luat metroul, apoi am schimbat si am luat autobuz. Dupa o ora fix de cand am plecat de acasa, am ajuns la Consulat. Ridicarea pasaportului a durat 2-3 minute, era liber. Apoi am decis sa mergem la locul de joaca “Diana Memorial Playground”, asa ca am luat autobuzul si am mai mers vreo 10 minute pe jos si am ajuns aici:

dianamemorialpg_aug2016_1

dianamemorialpg_aug2016_2

dianamemorialpg_aug2016_3

Locul de joaca este special pentru copii si parinti: este interzis accesul adultilor neinsotiti de copii sau al adolescentilor, iar paznicul de la poarta de acces chiar se asigura ca regulile sunt respectate. Si toata zona este o nebunie pentru copii, existand aici nisip, traseu cu apa si stanci, corapia de lemn a piratilor, leagane, tobogane, instrumente muzicale, casute din lemn si tractor din lemn. Fiind vara, era destul de aglomerat, insa banuiesc ca in timpul primaverii de exemplu este mai liber, asa ca o sa mai facem vizite acolo si pe viitor. Mai ales ca ambii copii cu greu s-au dat dusi de-acolo, noroc ca locul de joaca chiar se inchide (vara se inchide la 19:45), ca altfel imi luam cort si acolo campam, daca era dupa copii.

Vineri dimineata am mers la o sesiune de dans-cantec-joaca-marionete, o nebunie de program pentru copii, locul unde mergem de vreo 4 saptamani deja, in fiecare vineri, si cel putin jumate din timpul petrecut acolo fii’miu rade. Fii’mea a fost mai reticenta la primele sesiuni, e si mai micuta, dar de data asta si-a facut curaj si alerga si ea dupa baloanele de sapun de exemplu.

Dupa-masa am mers la “Bank of England Museum”. Este un muzeu mic dar interesant (daca apuci sa citesti macar un sfert din informatiile prezentate) si in care sunt si activitati pentru copii, in functie de varsta, de la colaje de facut de catre copii la jocuri de tipul “I Spy”, puzzle-uri cu bancnote si corabii de manevrat. Muzeul este chiar in cladirea bancii Angliei, intrarea este gratuita iar zilele de vizitare sunt cele din timpul saptamanii (am mai incercat noi sa il vizitam intr-o sambata si am aflat ca in weekenduri este inchis).

Sambata am hoinarit in patru prin zona Canary Wharf – Greenwich. Mai intai am fost la Museum of London Docklands, unde era o activitate cu pirati pentru copii. Si daca tot eram acolo, dupa ce s-a terminat activitatea in cauza, am mers la locul de joaca de la parterul muzeului, iar copiii s-au dezlantuit.

20160820_123205

20160820_123234

20160820_123540

20160820_123709

Cand ni s-a facut foame am iesit sa mancam ce aveam la pachet si apoi am mers la etajele 3 si 2 ale muzeului ca sa ne cultivam si noi, adultii. Fii’mea e adormit in sistemul de purtare, iar fii’miu a avut rabdare cu noi, asta si pentru ca si el gasea interesante machetele cu corabii sau stradutele vechi si inguste reconstruite la etajul doi.

Dupa-masa am mers, la cererea lu’ fii’miu, la National Maritime Museum, unde poti sa tragi cu tunul, sa conduci vapoare sau sa pui carbuni pe foc la vapor (toate sub forma de simulatoare minunat realizate pentru copii). Am reusit sa plecam de acolo doar dati afara de personalul muzeului pe motiv ca a venit ora inchiderii.

Si duminica? Am fost la mare, dupa cum ziceam si la inceputul acestui post ca facem in (aproape) fiecare duminica, si a fost o zi plina din nou, cu mare si soare si un “Classic Car Show” cu sute de masini vechi. Dar despre asta o sa scriu un post separat, ca am prea multe poze de pus. Asa ca ramaneti prin zona 😉

Diggerland (Kent) – ca pe santier

Acum vreo luna, intr-o zi de weekend, am mers la Diggerland (cel din Kent), care este un fel de parc de distractii cu “personajul principal” excavatorul.

DSC_1313

La intrarea in Diggerland

Am mers cu masina si am parcat in parcarea de la Diggerland. Apoi am intrat pe baza biletelor luate prin Tesco Clubcard.

Prima impresie a fost una negativa: la intrarea in parc era data foarte tare muzica si erau excavatoare mici si alte masinarii care costau 1£ sa le folosesti. Parea un parc de distractii banal, scump si galagios. Chiar langa intrare sunt si un restaurant si toaletele.

Pe masura ce te indepartezi de intrare insa iti dai seama cat de fain e de fapt locul!

DSC_1316

Excavator real

Pe stanga erau excavatoare reale pe care le puteai manevra: erau fixate, sa nu poti pleca cu ele, dar aveau pamant in fata, astfel incat sa poti sapa sau astupa gropi. Fiind un numar limitat de excavatoare, se intampla sa stai la coada, dar nu foarte mult. Si asta era valabil cam la toate lucrurile din parc. Si cand urcai pe excavator, un membru Diggerland iti facea instructajul referitor la operarea utilajului si ti se atragea atentia ca unele manevre pot rasturna utilajul, asa ca mare grija.

DSC_1325

De asemenea, la toate utilajele care puteau fi conduse, erau limite specifice legate de inaltime: unele utilaje nu puteau fi conduse de copiii sub 80cm inaltime, altele de copiii sub 90cm si altele de cei sub 1m. Si chiar verificau daca li se parea ca un copil e mai mic decat limita necesara. Asa ca as recomand o vizita la Diggerland cu copii peste 80-90cm. Fii’mea de exemplu nu a putut sa faca mai nimic (noroc ca nici nu vroia, tot ce isi dorea era sa exerseze mersul si urcatul bordurilor).

Dupa excavatoare, tot in fata mergand, pe dreapta, erau camioane mari, pe care le puteai conduce si da o tura cu ele pe un traseu prestabilit. In poza de mai jos suntem fii’miu si cu mine: el manevra volanul, eu eram responsabila cu pedala de acceleratie (ca de volan nu ma lasa sa ma ating si nici nu prea a fost nevoie, sincera sa fiu).

DSC_1335

Erau si masini de cart, si masini de tip mini-buldozer (asa le-am zis eu, nu stiu cum se cheama exact).

DSC_1350

DSC_1345

In capat pe dreapta era un buldozer mare, real, pe care il puteai conduce doar insotit de alti doi membri Diggerland, dintre care unul tinea si el, impreuna cu tine, piciorul pe frana, ca sa nu cumva sa iesi din cadrul Diggerland.

DSC_1351

DSC_1352

Tot in zona cu buldozer era si o platforma care te ridica suficient de sus ca sa vezi imprejurimile, care aratau cam asa:

DSC_1355

In dreapta – autostrada

DSC_1358

Raul Medway si orasul Rochester

DSC_1360

Traseul pentru plimbarea cu 4X4

DSC_1364

Parcarea si caruselul cu cuve de excavator

Intr-o alta zona erau excavatoare mai mici, trei tipuri: cu unele trebuia sa nimeresti niste popice cu o bila, cu altele puteai sa sapi si cu altele puteai sa “pescuiesti” niste rate dintr-un mic bazin cu apa. Le-a testat fii’miu pe toate, dar la cel cu pescuitul de rate a vrut de vreo trei ori, si desi urca si tati cu el, tati statea degeaba, ca fii’miu manevra si muncea pana pescuia toate cele trei rate.

DSC_1366

DSC_1373
DSC_1378

In cadrul parcului puteai merge la orice vroiai, de oricate ori vroiai. Chiar daca de exemplu cu camionul puteai da o singura tura pe traseul prestabilit, puteai sa te asezi din nou la posibila coada si cand iti venea randul, sa mai dai o tura, si tot asa. Cozile, la inceput cand am ajuns, eram de cam 3-4 persoane, adica pe la orele 12-13. Dar deja la ora 16 era destul de liber, in conditiile in care ora inchiderii este ora 17.

La final, inainte de plecare, am dat si o tura cu trenuletul prin Diggerland, sa vedem cum e. Se mai putea da o tura si cu un 4X4 de politie, dar nu am mai avut timp, ramane pe data viitoare. De data asta, am stat pana la inchidere, desi eram pregatiti sa stam 2, hai maxim 3 ore, si apoi sa mergem la mare. Cine ar fi crezut ca poate fi atat de distractiv sa manevrezi utilaje grele? Si sa fie distractiv si pentru copii, si pentru adulti, inclusiv pentru mine!