Tag Archives: sarcina

Sarcina in UK – partea 1

Posibil ca monitorizarea sarcinii in spitalele de stat din UK sa semene cu cea de la stat din Romania, insa personal, sarcina trecuta am fost monitorizata de un medic la al carui cabinet particular mergeam cand ma chema si care ma trimitea la ecograf tot la particular. Si in Romania cred ca multe mamici aleg sa mearga la clinici si spitale private pentru monitorizarea sarcinii, mai ales ca preturile sunt de multe ori accesibile sau suportate de catre angajator prin abonamente private de sanatate.

In UK insa, consultatiile private sunt foarte scumpe, o ecografie de sarcina in trimestrul I fiind undeva la 200-250 GBP, iar daca eventualul angajator nu iti asigura un abonament de sanatate privat, nu iti este foarte la indemana sa mergi in alta parte decat la stat, adica prin NHS.

Asadar, pentru mine monitorizarea acestei sarcini difera de evolutia lucrurilor in sarcina anterioara. Dar sa le iau pe rand.

Primul cadru medical care a aflat ca este posibil sa fiu insarcinata a fost medicul de familie, adica GP (despre cum a fost inscrierea de la medic am povestit aici), la care m-am programat dupa ce testul de sarcina a aratat 2 liniute. Eram in saptamana 5 cand am ajuns la consultatie, iar medicul mi-a facut un nou test de sarcina, similar cu cel facut de mine acasa. Test pozitiv, asadar medicul a introdus informatiile in sistem si de acolo nu s-a mai ocupat el de mine.

In UK o sarcina sanatoasa se monitorizeaza prin intermediul moaselor si a doua ecografii, cea de la 12 saptamani pentru evaluarea riscului de sindrom Down si cea de la 20 de saptamani numita si “scan de anomalii’. Si atat. Oricat am insistat eu la GP ca as vrea ecografie mai devreme si oricat am argumentat ca mi s-a recomandat din Romania ecografie in saptamana 5 de sarcina pentru a ma asigura ca sarcina nu e fixata pe cicatricea uterina, medicul mi-a spus senin ca prin NHS pot beneficia de o prima ecografie abia in saptamana 12 de sarcina.

Astfel ca a urmat asteptarea. Dupa introducerea datelor in sistem, am inceput sa primesc acasa scrisori cu programari la moasa si ecograf si confirmarea de acceptare pentru nastere la maternitatea din zona.

Referitor la spital (asta daca alegi sa nu nasti acasa, caz in care ti s-a aloca doar o echipa de moase): acesta poate fi ales de catre pacient (prin solicitare la GP sau direct la spital), insa trebuie ca spitalul respectiv sa te si accepte. Daca e spitalul din zona, te accepta automat, daca e un altul, depinde de la caz la caz. Iar daca sunt probleme de sanatate in timpul sarcinii, te trimit ei automat la cele mai bune spitale.

Dupa ce esti acceptata pentru nastere si esti notificata prin scrisoare sosita acasa, mai primesti o scrisoare despre ce acte este necesar sa prezinti la spital in termen de 5 zile care sa ajute la evaluarea nasterii tale ca fiind sustinuta financiar de stat (in caz contrar nasterea se plateste si am inteles ca ar fi undeva la 3000 GBP). Actele se trimit prin posta sau email.

Revenind la programari. Prima scrisoare sosita a fost cu programarea la moase, in saptamana 8 de sarcina, si continea, ca toate programarile sosite prin posta, detalii despre data, ora si locul consultatiei, plus posibile sfaturi pentru ca totul sa decurga lin. In cadrul consultatiei, mi s-au luat probe de sange si urina, mi s-a masurat tensiunea si am completat un chestionar cu zeci de intrebari despre nasterea anterioara, despre starea mea de sanatate, despre istoricul medical personal si al familiei, etc. Totul a durat 1 ora 35 minute. Moasa este si cea care solicita in sistem urmatoarele programari, in functie de cum evalueaza sarcina prezenta, iar eu aveam din saptamana 8 solicitare de programare pentru cand urma sa fiu in saptamana 36. Confirmarile programarilor sosesc toate in posta.

In mod normal, sarcina este urmarita doar de o echipa de moase, echipa cu care si nasti, iar pe medicul care asista la nastere daca este cazul il cunosti in ziua nasterii. Fiind insa la a doua sarcina si avand o cezariana la activ, am fost programata si la o consultatie cu un medic obsetrician care face parte dintr-o echipa de 5 medici care se ocupa de un anumit numar de gravidute care vor naste la spitalul unde nasc eu, insa nu ai cum sa stii cu care medic din echipa vei naste: am inteles ca asta este o masura luata pentru combaterea coruptiei, ca daca nu stii cu ce medic sau moasa nasti, nu ai la cine sa mergi cu vreo atentie.

Dupa consultatia cu moasa, a urmat consultatia (de fapt discutia, ca in afara de ascultat bataile inimii bebelusului cu stetoscopul, nu a consultat nimic) cu medicul obstetrician si apoi ecografia din saptamana 12. Avand cezariana, mi s-a mai facut o ecografie in saptamana 14 pentru a se asigura ca sarcina nu este fixata pe cicatrice. Si pentru ca am facut injectii cu Clexane 20 de saptamani sarcina trecuta, am fost trimisa si la un hematolog care a decis ca nu am nevoie de Clexane si ca cel mai probabil nici sarcina trecuta nu aveam nevoie (in contextul in care decizia de acum s-a bazat pe istoricul medical si pe analize genetice realizate in sarcina trecuta).

A urmat o noua discutie cu alt obstetrician, de data asta abordandu-se si subiectul nastere vaginala dupa cezariana. Apoi a fost ecografia din saptamana 20, programarea fiind primita in prealabil tot prin posta. Tineam minte de la sarcina trecuta cat de bine se vedea bebe la 20 de saptamani, asta si in contextul in care fusese ecografie 3D. De data asta, ecograful era simplu, se urmareau doar organele pentru a se asigura ca nu exista anomalii. Nici macar la fluxul sanguin nu se uitau. Dar a fost fain ca mi s-a explicat absolut tot ce se vedea pe ecran chiar daca era alb negru si nu 3D.

Un alt aspect legat de ecografii: pozele cu bebe se solicita de catre graviduta si se platesc. La ecografia de 20 de saptamani am vrut 5 poze. Mi s-a spus ca pozele se fac doar cu bebelusul vazut dintr-o parte, pe de-a-ntregul, si ca deci va fi cam aceeasi poza de fapt. Asa ca am luat doar 2, sa fie. O poza costa 2 GBP.

Urmeaza alte programari, aici sarcina mea fiind considerata “high risk” pentru simplul motiv ca am nascut prin cezariana data trecuta. Pot refuza monitorizarile, pot refuza nasterea la spital, ei sunt obligati sa respecte alegerile gravidutei si sa asigure asistenta medicala in cazul in care mamica vrea sa nasca acasa, asadar nimic nu este obligatoriu. Ei insa isi fac meseria si fac programarile astfel incat sa fie ei siguri ca sarcina decurge normal si ca mamica si fatul sunt sanatosi si se dezvolta frumos.

…va urma…

Editare ulterioara: partea a doua o puteti citi aici, iar partea a treia este prezentata in postul despre nasterea in UK.

Planuri de lectura – martie 2015

Ar trebui sa incep acest post cu un scurt rezumat al planurilor de lectura de luna trecuta, cand imi propusesem o lista de 5 carti pe care sa le citesc. Si voi face asta extrem de simplu: nu am reusit sa citesc nicio carte de pe lista.

Nu pare un inceput promitator, stiu. Insa nu este timpul pierdut! Lista ramane in continuare valabila, doar ca cele 5 titluri au fost date mai jos pe lista de alte cateva carti pe care mi-am propus sa le citesc din considerente de timp, mai precis:

VBAC – o carte tip brosura despre nasterea naturala dupa cezariana

Este o carte imprumutata de mine de la o doula si pe care bineinteles ca e frumos sa o inapoiez curand, dar pe care vreau neaparat sa o citesc. Pentru ca, asa cum am mai spus, ma documentez pentru o nastere naturala in sensul ca, spre deosebire de data trecuta, vreau ca acum sa se ajunga la cezariana doar daca este absolut necesar si nu din motive de comoditate medicala si preferinte financiare, pretextate cu riscuri si alte cele. Si pentru ca ma documentez si investesc timp si energie in acest subiect, voi strange tot ce gasesc intr-o pagina numita “Nasterea naturala dupa cezariana” pe care o voi actualiza permanent in functie de ce mai descopar. Am decis sa fac acest lucru pentru ca mi-am dat seama cate mituri auzisem si cat putin adevar stiam despre acest subiect si cat de putin/gresit informata eram, si inceputul cautarilor de informatie si sustinere a fost dificil. Si poate aceasta pagina va ajuta in viitor alte mamici.

Dezvoltarea copilului mic de Caroline Deacon

Aceasta carte am imprumutat-o de la biblioteca din dorinta de a intelege mai bine perioada prin care trec cei mici in jurul varstei de 2-3 ani. Cartea este scrisa de un psiholog, mama a trei copii, si desi contine sfaturi cu care nu rezonez (cum ar fi pedepsirea copiilor), citesc cu interes descrierea din punct de vedere emotional, psihologic, fizic, neurologic, a dezvoltarii celor mici, si am aflat lucruri foarte interesante care m-au ajutat sa inteleg mai bine anumite aspecte referitor la ce se intampla si la ce au nevoie cei mici in aceasta “adolescenta timpurie”. Planuiesc sa notez pe blog ideile pe care vreau sa le retin, in ideea ca o sa-mi foloseasca sa mi le reamintesc cand bebe din burtica va avea 2-3 ani si ca poate o sa fie de folos si altor mamici.

Pentru ca cele doua carti de mai sus m-au prins (am inceput deja sa le citesc pe amandoua), lista de 5 carti anuntata pentru februarie ramane valabila, insa nu tin cu dintii de ea, este pur orientativa pentru mine, ma ajuta sa-mi fac ordine in ganduri si planuri.

Voi ce carti vreti sa cititi in luna martie, care abia a inceput?

Timp in 3 viteze

De cateva luni timpul a inceput sa curga, simultan, in 3 viteze.

Ma uit la fi’miu si il vad cum creste sub ochii mei cu o viteza ametitoare, de parca se grabeste cine stie unde. Cand era mic dormea somnurile de peste zi pe mine, era micut si incapea perfect la pieptul meu. Acum vrea sa doarma pe mine cand e racit (s-a intamplat luna asta sa fie putin racit) si dragul de el nu mai incape! A crescut, are deja doi ani, se joaca cu noi ascunselea prin casa, ne pacaleste in joaca in diferite moduri, si ne explica “tati/mami titi maie hop-hop” (adica vrea sa mearga cu tata/mama cu autobuzul double decker sa vada iepurasii de la petshop) sau “titi muchi pacaia” (adica “masini multe in parcare”). Cand ma uit la el, simt ca zilele trec cu viteza luminii!

Apoi ma uit la burtica, si vad cum creste, incetisor asa, de nici nu-mi dau seama daca ea chiar creste sau sta pe loc. Noroc cu pozele pe care le facem cat de des putem cu burtica, ca asa imi dau si eu seama ca da, creste. Pana cand am fost la prima ecografie, in saptamana 12, parca timpul statea in loc, nu mai venea o data ziua ecografiei sa stiu ca e totul in regula, ca bebe se dezvolta bine si ca e sanatos. Apoi am vazut ca e totul ok, am inceput sa il simt pe bebe din saptamana 11 si de prin saptamana 17 il simt zilnic, am mai fost intre timp si la ecografie de 20 de saptamani, asa ca acum stiu ca e totul bine in burtica si parca e totul mai usor. Sarcina in sine nu este deloc grea, m-am confruntat doar cu ceva greturi vreo 3-4 saptamani la inceput si atat. Ce-mi da mari batai de cap este o durere cauzata de cezariana de la prima nastere, asa ca fiecare zi a devenit o provocare si o sursa de ingrijorare in multe momente ale zilei: am dureri acum de la cezariana sau de la sarcina, e bebe bine? Asa ca pe de o parte pare ca timpul trece greu pentru ca abia astept sa nasc si sa-l tin pe bebe in brate, sa-l vad eu ca e bine si sanatos, pe de alta parte savurez la maxim perioada asta, este absolut minunat!

Si uite asa am parte si de momente ale zilei cand timpul sta pe loc, viteza este fix zero. Spre exemplu la pranz, cand doarme fi’miu, ma asez langa el (v-am zis deja ca-s topita dupa somn) si il admir si ma minunez, si in acelasi timp simt cum in burtica face balet (sau karate) bebelusul. Si nu-mi vine sa cred ca am un copil in fata ochilor si un copil in burtica, mi se pare incredibil, ireal de frumos! Si uite-asa timpul sta in loc si nu mai exista nimic decat fix acel moment in care simt respiratia lu’ fi’miu si picioarele lu’ bebe.

Si asa trec zilele, una cate una, frumoase si pline de momente memorabile, in 3 viteze contradictorii.

Alaptarea in timpul sarcinii si dupa nastere

Acum vreo 3-4 ani, o prietena draga, mamica unei fetite de 1 an si 3 luni la acel moment, a ramas insarcinata. Micuta inca era alaptata. Dupa ce am aflat vestea, am intrebat-o daca va mai alapta si daca n-ar fi bine sa vorbeasca cu medicul obstetrician cu care va naste despre acest aspect. Evident, ma gandeam la sarcina si la starea de bine a mamicii, si habar nu aveam despre importanta alaptarii. Bineinteles, medicul i-a recomandat sa intarce de urgenta fetita, pentru binele bebelusului, asa cum se intampla uneori pentru ca nu toti medicii au studiat problema alaptarii in general sau a alaptarii in sarcina in particular.

Privind in urma, ma gandesc ca poate era mai bine sa tac, ca oricum habar nu aveam de mamicenie la vremea respectiva. Pe de alta parte, stiu ca si cu si fara sfatul meu, ea oricum ar fi vorbit cu medicul si isi intarca fetita. Cel mai probabil nu am influentat eu lucrurile atunci. Si totusi, daca as fi stiut atunci ce stiu acum…

Stiti deja parerea mea despre alaptarea pana la autointarcare, am povestit despre asta acum ceva timp aici. In momentul in care am ramas din nou insarcinata si fi’miu inca era alaptat, nimic nu s-a schimbat la capitolul alaptare. Si asta nu pentru ca imi urmez orbeste convingerile despre autointarcare, ci pentru ca am studiat problema pe site-uri in care am incredere, am sustinerea unui bun pediatru-consultant in alaptare din Bucuresti si in UK nimeni nu pune bete in roata pentru ca nimeni nu are o problema cu faptul ca alaptez in sarcina (am fost vazuta deja de cel putin 4 medici diferiti si o moasa si nimeni nu a comentat nimic pe aceasta tema).

Si pentru ca in momentul in care descopar lucruri noi sau raspunsuri la dileme imi doresc sa impartasesc si altora, ca cine stie ce bucatica de informatie ajuta pe altcineva, m-am gandit sa scriu acest post despre alaptarea in timpul sarcini si dupa nastere.

Pentru ca lucrurile sa fie clare, tot ce scriu mai jos este un cumul de informatii care se refera la mamici sanatoase, care au o alimentatie echilibrata si care au o sarcina sanatoasa cu un singur bebelus si un istoric lipsit de pierderi spontane de sarcina sau nasteri premature (pentru mamicile care nu se regasesc in aceasta descriere nu am studiat problema).

Primele intrebari care mi-au venit in minte referitor la alaptat cand am aflat ca sunt insarcinata au fost, evident, miturile din popor si dilemele.

MIT: Bebelusul din burtica va fi privat de nutrienti

FALS: Exista o teorie conform careia bebelusul este primul care “trage” spre el toti nutrientii de care are nevoie. Restul de nutrienti sunt folositi pentru satisfacerea nevoilor organismului matern, si ce ramane se duce in laptele pe care il mananca copilul mai mare (sursa). Cu aceasta teorie nu toata lumea medicala este de acord, dar acceptat unanim este faptul ca organismul unei gravidute sanatoase, care isi asculta apetitul, mananca echilibrat si variat, stie ce are de facut pentru a fi bine atat fatului, cat si mamei si copilului alaptat (sursa).

MIT: Oxitocina secretata in timpul alaptarii duce la contractii uterine si pierderea sarcinii

FALS: intr-adevar alaptarea (stimularea sanilor) duce la eliberarea de oxitocina si intr-adevar aceasta poate provoca contractii uterine. Insa nu orice cantitate de oxitocina provoaca contractii si nu orice contractie este periculoasa: este nevoie de o cantitate mai mare din acest hormon decat cantitatea eliberata in timpul alaptarii din timpul sarcinii pentru contractii puternice (sursa). In plus, uterul devine sensibil la oxitocina spre finalul sarcinii, si nici atunci nu este suficient de sensibil incat sa se contracte cat sa se nasca bebelusul (sursa). Eventual in timpul travaliului, alaptarea ar putea ajuta prin sporirea cantitatii de oxitocina, dar nici macar atunci nu este sigur ca va face vreo diferenta in ceea ce priveste nasterea.

MIT: Bebelusul ramane fara colostrul din ultimul trimestru de sarcina

FALS: Organismul feminin sanatos are suficiente rezerve sa produca colostru imediat dupa nastere, atat cat este nevoie astfel incat nou nascutul sa beneficieze de toate calitatile acestui prim lapte. Corpul feminin incepe de obicei sa produca colostru chiar din timpul sarcinii.

DILEMA: Daca se schimba sau se pierde laptele in timpul sarcinii, cel mare se autointarca sau se frustreaza?

Laptele se schimba, pentru ca in trimestrul trei apare de obicei colostrul. Gustul acestuia s-ar putea sa duca la autointarcare deoarece este mai sarat decat laptele de dinainte, dar multi copii nu sunt deranjati de aceasta schimbare si continua sa ceara sanul. O precizare as face insa: colostrul este si usor laxativ (pentru a ajuta nou nascutul sa elimine meconiumul), astfel ca scaunele copilului s-ar putea sa devina mai moi, fara a-i dauna insa (sursa).

Laptele poate sa si dispara temporar (scaderea sau disparitia se intampla in aproximativ 70% din cazuri), de obicei in trimestrul doi, si sa revina cel mai probabil in trimestrul trei sub forma de colostru. Copilul poate avea reactii variate in cazul disparitiei temporare a laptelui, in functie si de varsta lui si de stadiul in care se afla cu alaptarea la instalarea sarcinii: poate sa renunte cand nu mai este lapte (in 26% din cazuri – studiu LLL) si sa revina sau nu la san in trimestrul trei sau dupa nastere, poate sa ceara si mai des san in speranta ca asa ca veni din nou laptele, poate sa fie frustrat si sa nu inteleaga ce se intampla si atunci este nevoie de rabdare si multa atentie.

In cazul meu, fi’miu nu s-a intarcat si mi-ar placea sa nici nu o faca din cauza sarcinii ci sa o faca atunci cand e el pregatit. Laptele insa a disparut prin saptamana 13 de sarcina, a urmat o perioada de frustrare pentru fi’miu, mai ales ca la acel moment inca mai cerea de 2 ori lapte peste noapte, insa dupa vreo 2 saptamani in care in loc de lapte noaptea primea gustari, a renuntat la trezirile de peste noapte. Ramane de vazut ce se intampla in continuare.

Nota: in cazul unui copil sub 1 an se recomanda consultarea unui medic pediatru consultant in alaptare pentru ca mamica sa se asigure ca cel mic primeste toti nutrientii de care are nevoie.

DILEMA: O sa pot alapta in timpul sarcinii si apoi in tandem?

Asta este o intrebare personala, la care doar fiecare mamica in parte poate raspunde. Intr-adevar, organismul femeii in timpul sarcinii sufera modificari hormonale (care, apropos, nu il afecteaza pe copil – sursa) si pot aparea greturi si oboseala acuta precum si o sensibilitate sporita a sanilor perfect normala (estrogenul si progesteronul sunt “de vina” – sursa), ceea ce poate transforma alaptatul intr-o provocare mai ales in primele doua trimestre. Alaptarea in sarcina si in tandem poate fi epuizanta si prea solicitanta pentru organismul mamei si atunci intarcarea sa fie necesara.

Pe de alta parte, alaptarea in sarcina poate oferi gravidutei mai multe momente de respiro, mai ales in primul trimestru (pentru reducerea disconfortului mamei, se recomanda acordarea de atentie sporita la atasarea copilului la san si mai ales alaptarea in pozitia intinsa in pat). De asemenea, dupa nastere copilul mai mare poate ajuta la prevenirea angorjarii sanilor, atunci cand bebelusul este prea mic pentru cantitatea mare de lapte produsa de mamica pana la reglarea lactatiei pe sistemul cerere-oferta. In plus, alaptarea in tandem poate contribui la o mai buna relatie intre frati (mai multe detalii mai jos).

DILEMA: Dupa nastere, pe cine hranesc mai intai, pe bebelus sau pe copilul mai mare?

In primele zile dupa nastere, se recomanda ca primul care mananca de la san sa fie bebelusul, si abia apoi copilul mai mare. Asta pentru ca cel mic sa manance colostrul. Dupa ce se instaleaza laptele matern, nu mai conteaza cine mananca primul. Vor fi insa situatii in care laptele vine cu presiune prea mare pe care bebelusul sa nu o poata gestiona si atunci sa fie mai bine sa manance copilul mai mare la inceput din sanul respectiv si dupa scurt timp sa fie pus bebelusul la san.

DILEMA: Cum o sa reactioneze cel mare cand vede ca si cel mic vrea lapte?

Din ce am citit, alaptarea in tandem poate duce la diminuarea rivalitatii intre frati si a geloziei si la o conectare mai profunda intre cei doi pentru ca impart ceva foarte special si important: sanul mamei. In plus, pentru ca nasterea celui mic este o schimbare majora pentru cel mare, faptul ca poate veni la sanul mamei oricand isi doreste ii poate oferi confort, conectare, iubire, atentie, siguranta, stabilitate, il poate reasigura ca nu este lasat pe dinafara si mami este tot a lui. Asta si pentru ca in general sanul este mai mult decat lapte, pentru orice copil.

DILEMA: Ce se recomanda cand unul dintre copii este bolnav?

Se continua alaptarea ca si pana atunci: igiena sanilor se face cu apa (mai putin in cazuri exceptionale – sursa) si nu este necesara spalarea sanului intre alaptarea celor doi copii de la acelasi san. Mai mult, alaptarea in tandem poate grabi vindecarea celor mici: sanul produce anticorpi de la primele semnale pe care le primeste de la copilul bolnav, astfel incat copilul sanatos beneficiaza deja de anticorpi in momentul in care se molipseste de la frate/sora.

DILEMA: Ce fac daca medicul care imi monitorizeaza sarcina imi spune sa intarc copilul? Sau daca cei din jur nu ma sustin?

Alaptarea este o relatie privata intre mama si copil si nu ii priveste pe cei din jur. Totusi, persoane bine intentionate si fara experienta in domeniu pot aduce acest subiect in discutie, insa singura care poate decide este mamica gravida, de preferat foarte informata.

La capitolul medic, recomand cu caldura consultarea a cel putin 3 medici inainte de a lua o decizie si insistarea pe motivele pentru care un medic recomanda intarcarea. De asemenea, atat in dialogul cu medicii cat si in cel cu cei din jur, informatia confera sprijin gravidutei: o mamica informata corect poate sa ia decizii asumate si sa poarte un dialog deschis de un medic sau sa ignore criticile sau privirile dezaprobatoare ale celor din jur pentru ca STIE ce este mai bine pentru ea si copiii ei.

Asadar, informati-va, informati-va, informati-va! Si puteti incepe chiar de pe cunoscutul site kellymom, primul loc in care am citit si eu (si puteti citi si de pe site-urile spre care am pus link in randurile de mai sus).

PS. 61% din femeile care raman insarcinate cand alapteaza, continua sa alapteze in sarcina, iar 35% din ele alapteaza in tandem. Exista si grupuri de suport pe retelele sociale, dedicate acestor mamici (pentru ca uneori e fain sa poti vorbi aceeasi limba cu alte mamici si sa faci schimb de experienta sau sfaturi).

 

Arsenalul unei gravide

Sarcina este o perioada minunata din viata unei femeii, chiar si atunci cand sarcina e insotita de greturi sau consemnarea la pat. In ciuda oricaror neplaceri, ideea ca in burtica mai bate o inimioara mica este incredibila. Si in sarcina multe dintre noi avem nevoie de un mic arsenal, care sa ne ajute sa ne facem viata mai usoara sau mai suportabila macar sau care uneori sa ne mentina in siguranta cu burtica cu tot.

In speranta ca poate dau o idee viitoarelor/actualelor gravidute, voi prezenta mai jos elementele care m-au ajutat pe mine in sarcina si daca actuale mamici doresc sa completeze lista, sunt binevenite sa o faca.

Centura de siguranta pentru gravide

* in cazul deplasarilor cu masina, indiferent de locul ocupat

Daca pe tine te-ai protejat inainte sa fii gravida, si te gandesti sa-i cumperi bebelusului un scaun de masina, de ce ai renunta la siguranta in masina atunci cand esti gravida? Faptul ca acum esti 2 in 1 inseamna ca esti mai ferita de pericole si accidente sau ca nu mai merita sa fii in siguranta? Nu cred.

Legea in Romania permite femeilor insarcinate sa nu poarte centura de siguranta. Dar tu ca viitoare mamica, iti permiti? Eu as zice ca nu: se estimeaza ca intre 300 si 1000 de sarcini se pierd in fiecare an in accidentele auto. Lipsa centurii dar si intrebuintarea incorecta a acesteia (peste burta de exemplu) contribuie la aceste numere.

Personal, trecuta fiind prin 2 accidente de masina, mi-a fost frica sa urc in masina fara centura in perioada sarcinii, mai mult pentru bebe decat pentru mine. Si cand burta creste, da, este mai mult decat incomoda centura si iti vine sa renunti la ea. Dar in cazul unui impact, forta este mult prea mare pentru bebelus daca nu porti centura sau o porti gresit, si s-ar putea ca tu sa supravietuiesti dar cel mic sa nu faca fata impactului. Si din pacate ce ti se intampla in trafic nu depinde exclusiv de tine, ci si de ceilalti si de elemente neprevazute cum ar fi un caine care sare in fata masinii sau un carosabil ud.

Asa ca poarta centura si in sarcina.

Exista niste adaptoare pentru centura, sub forma unor pernite mici pe care te asezi si care prind cu o banda partea orizontala a centurii (care vine peste burta) si o trag in jos, astfel incat partea orizontala a centurii vine sub burta, in zona pelvisului, adica asa:

Sursa foto: http://www.besafe.com

Sursa foto: http://www.besafe.com

Astfel, reusiti sa purtati si centura si sa protejati si bebelusul pentru ca in cazul unui accident sau chiar a unei frane bruste, centura nu va presa pe burtica si nici burtica nu va fi propulsata in bordul masinii.

Intr-adevar, e un accesoriu pe care o sa-l purtati maxim 7-8 luni, dar daca exista cea mai mica sansa ca centura asta sa faca diferenta la un moment dat, consider ca e un accesoriu absolut obligatoriu in cazul in care va deplasati cu masina, in care merita investit si care se poate folosi si la urmatoarea sarcina sau se poate imprumuta unei alte mamici.

Centura pentru sarcina

Exista centuri de sustinere a sarcinii, care se folosesc ca un brau si care preiau din greutatea burticii. Am avut o tentativa de a folosi o astfel de centura, insa cand mi-am intrebat medicul ce parere are, mi-a spus “asteapta sa vedem unde e fixata sarcina, ca daca e pe peretele anterior, nu e bine sa porti centura”. Cand am aflat unde e fixat bebe, nu a mai contat pentru ca deja eram consemnata la pat. Dar ca idee, centura poate ajuta gravidutele active sa duca mai usor sarcina, cu conditia sa primiti unda verde de la medic.

Perna pentru gravide

O foarte faina inventie aceasta perna! Am avut o perna 3 in 1, care ulterior se transforma in perna de alaptat si perna pentru bebelus, dar personal am folosit-o doar in perioada sarcinii. Cel mai mult mi-a placut ca era conceputa atfel incat sa nu ma prea lase sa ma intorc in somn pe spate (pozitie nefavorabila bebelusului si spatelui mamei) si incuraja dormitul pe partea stanga: aceasta pozitie creste cantitatea de sange si nutrienti care ajunge la placenta si la bebelus.

Perna asta mai facea ceva fain: ma ajuta sa tin picioarele indoite si la distanta unul de celalalt, adica dormeam cu o parte din perna intre genunchi, singura pozitie pentru un somn decent in ultimele luni de sarcina.

Perna pentru picioare

Da, in sarcina se umfla picioarele. Si obosesc. Si dor. Si le strang pantofii. Si daca mai ai si risc crescut de tromboza sau suferi de trombofilie, deja perna asta e un “must have”: e o perna mai solida, care are forma de triunghi (privita dintr-o parte) si pe care iti sprijini picioarele comod la un nivel mai ridicat fata de nivelul inimii. Din pacate, perna asta e utila pana prin luna a 5-a, cand inca poti sta pe spate ocazional.

 

Toate articolele de mai sus pot fi imprumutate sau cumparate second-hand, nu e musai sa fie noi.

Voi ce articole ati include in arsenalul unei gravidute?