Tag Archives: sanatate

Pe scurt, despre aparitia dintilor la bebelusi

Dupa ce devii parinte, ajungi inevitabil sa te lupti cu dintii. Ai copilului. Cu aparitia dintilor adica. Gingii umflate, dureri, stare de nestare, lipsa de somn, salivare abundenta, muscaturi, iritabilitate, iritatie pe fata, apetit scazut de mancare, usoara crestere a temperaturii, toate sunt statistic asociate cu aparitia dintilor. Important de stiut este faptul ca febra peste 38 grade Celsius, nasul infundat, tusea, somnul perturbat, scaderea apetitului pentru lichide, voma si scaunele mai moi sau mai dese NU sunt asociate cu aparitia dintilor (daca apar aceste simptome, obligatorie este vizita cu copilul la medic).

Daca ai noroc si ies dintisorii fara scandal, urmeaza maselele si alea de obicei cauzeaza mai mult disconfort (noi inca nu stim, nu are fi’miu nicio masea iesita, doar dintisorii iesiti fara prea mari batai de cap). Si totusi, poate ai noroc si la masele: se pare ca peste 35% dintre copilasi nu au niciun simptom legat de aparitia dintilor si a maselelor.

In discutiile cu alti parinti am auzit multe denumiri de geluri de dinti, nu le-am retinut, si nici nu le-am folosit, ca v-am zis, dintii au fost decenti, au iesit fara prea mult scandal. Am folosit insa de vreo cateva ori un mix de uleiuri, frantuzesc era, si asta dupa ce am citit despre fiecare ingredient in parte (v-am spus pana acum ca sunt control freak?). Si “folosit” inseamna ca puneam 2-3 picaturi pe degetel si ii masam gingiile, ca stiam ca daca dai prea mult anestezic de dinti, risti sa i se anestezieze si limba sau gatul si sa se inece. Apropos, mare atentie la acest aspect, in cazul in care decideti sa folositi geluri de dinti, dupa ce cititi cele ce urmeaza.

Acum cateva zile am citit un articol in care FDA recomanda sa se evite anestezicele locale care contin “viscous lidocaine” sau benzocaina, acestea fiind prea puternice (“viscous lidocaine” se foloseste la dentist sau in ameliorarea efectelor adverse ale chimioterapiei) si putand face inghitirea dificila si creste riscul de inec sau sufocare cu mancare, putand cauza chiar intoxicare si afecta inima si sistemul nervos.

Produsele de calmare a gingiilor care se elibereaza fara prescriptie medicala au asociate riscul de reactiie locale adverse, spasm (la supradoza) si metemoglobinemia. De asemenea, gelurile care se maseaza pe gingii nu sunt de prea mare ajutor si din cauza ca bebelusul saliveaza abundent iar medicamentul nu sta prea mult pe gingie, ci ajunge in gat si poate amorti aceasta zona, fiind astfel afectata capacitatea copilului de a inghiti. Intr-o discutie insa cu medicul pediatru al copilului, se poate prescrie micutului doze mici de ibuprofen sau acetaminofen.

In medie, incepand cu aproximativ 6 luni si pana la 3 ani, iese cam 1 dinte/luna, adica un total de 20 de dinti, iar durerile cauzate de aparitia dintilor sunt un fenoment normal, toti bebelusi le experimenteaza. FDA nu recomanda folosirea niciunui medicament, terapie, produse naturiste sau homeopate pentru copiii carora le ies dintii.

Ok, si atunci ce e de facut cu gingiile umflate si dureroase? Pentru diminuarea disconfortului, se recomanda:

  • masajul fin al gingiilor cu degetul parintelui
  • oferirea unui inel gingival rece (nu inghetat pentru a nu cauza rani copilului) sau a unei bucati de material curata, uda si rece pe care copilasul sa o roada: temperatura scazuta a obiectului de ros calmeaza gingia prin amortirea nervilor care transmit durerea la creier, este un anestezic local

Oricum, instinctiv copiii vor cauta lucruri pe care sa le roada si puteti sa le oferiti si un morcov de la frigider, o sa se bucure si o sa le placa. Crant crant!

Surse:

  • http://www.fda.gov/ForConsumers/ConsumerUpdates/ucm385817.htm
  • http://www2.aap.org/oralhealth/pact/ch2_sect5.cfm
  • http://www.healthychildren.org/English/ages-stages/baby/teething-tooth-care/Pages/Teething-Pain.aspx

 

Temperatura ajuta organismul copilului

De curand fi’miu a fost bolnav. Mai precis intr-o zi, dupa somnul de pranz, s-a trezit brusc cu febra, 39.1. Si au urmat 4 zile cu temperatura oscilanta, de am ajuns si pana la 40.1.

Inainte de acest episod imi era groaza de febra la copil si imi era frica de convulsii, ca asta auzisem eu, ca la febra mare face copilul convulsii si ii este afectat creierul si peste tot auzi ca trebuie musai cu orice pret sa scazi febra la copil. Eh, uite ca a trebuit sa trec cu cel mic prin 4 zile de febra ca sa invat ca lucrurile nu stau chiar asa si ca febra e chiar utila si e un mecanism foarte util al organismului de a invinge o boala. Mai mult, febra e semn ca sistemul imunitar este sanatos si functioneaza!

Cand in organism se afla o infectie bacteriana sau virala, temperatura crescuta creeaza un mediu foarte potrivnic supravietuirii si inmulturii bacteriilor sau virusilor respectivi (sursa). In unele cazuri, temperatura ajuta in final la vindecare fara alte interventii, iar daca s-ar administra anti-termice, ar trebui administrate si antibiotice, pentru ca organismul care primeste antitermice nu mai are temperatura ridicata ca si aliat impotriva infectiei, deci are nevoie de altceva.

Unul dintre medicii care l-au consultat pe fi’miu ne-a spus ca momentan, la febra, se recomanda antitermice si antibiotice, dar ca el de multe ori nu ia nimic din astea ci lasa organismul sa lupte prin febra, si ca momentan e obligat sa prescrie antitermice si antibiotice dar ca in 10 ani se asteapta sa se schimbe recomandarile generale si sa nu se mai prescrie la febra astfel de medicamente. Am inteles ca inca se studiaza aceste recomandari, adica “‘more research is needed” (sursa).

Un lucru interesant despre temperatura ridicata si convulsii: nu se cunosc cauzele, dar se pare ca ar exista cumva o legatura intre convulsiile febrile si temperaturi de peste 38 de grade (sursa) desi e posibil ca mai degraba anumite substante chimice eliberate in organism in timpul unor boli care dau febra sa cauzeze convulsii si nu febra in sine. Exista si o legatura genetica, adica sansele de convulsii cresc daca in familie au existat cazuri de convulsii febrile. Desi pot fi infricosatoare, majoritatea convulsiilor febrile nu sunt periculoase pentru sanatatea copilului (sursa) si nu par sa fi provocat leziuni neuronale permanente (sursa), totusi, dupa un eveniment de acest gen se impune un control medical, de siguranta. Mai mult, se pare ca nu exista dovezi despre eficienta antitermicelor in prevenirea convulsiilor febrile (sursa si inca o sursa).

Ce mi s-a parut mie mai important la treaba asta cu temperatura nu a fost numarul de pe termometru (care, apropos, nu comunica nimic despre gravitatea bolii), ci starea copilului. Adica, “Treat the kid, not the number” (sursa). “Febra e un simptom, nu un diagnostic”, spune Dr. Anthony Harnden, GP in cadrul departamentului Primary Health Care al Oxford University. “Justificarea pentru utilizarea medicamentelor este sa faci copilul sa se simta mai confortabil.”(sursa)

Recomandarile NICE (National Institute for Health and Care Excellence) sunt “nu administrati ca si rutina medicamente anti-termice unui copil cu febra cu singurul scop acela de a reduce temperatura corpului”.

Sunt copii care la 39 de grade alearga prin casa si au energie, si sunt copii care la 38 de grade sunt fara vlaga si nu se simt deloc bine, si important e sa tratezi starea copilului, nu temperatura. Adica, daca cel mic are febra dar se simte bine, nu-l doare nimic, foarte bine, lasi copilul in pace, febra il ajuta, si il monitorizezi. Daca insa e lipsit de energie, nu mananca, nu doarme bine, desi are sau nu temperatura, atunci trebuie sa faci ceva, ori ii dai copilului un antitermic, ori un antiinflamator, sau ii faci impachetari si bai caldute, si musai avut grija la hidratare (mai multe recomandari aici si aici).

Asta am invatat eu despre febra si asa am scapat de frici. Bineinteles, sfatul medicului si consultul sunt vitale in astfel de situatii, ca totusi nu te joci cu viata copilului, si la temperatura de peste 38 de grade obligatoriu vorbesti cu un medic, dar e bine de stiut ca febra nu e ceva rau, ci este ceva benefic. Ce semnifica ea, motivul pentru care apare, poate fi rau, dar ea in sine e un aliat important si e semn ca sistemul imunitar functioneaza.

Take care, not antibiotics

Dupa cum se poate intui din numele generic al acestor medicamente, antibioticele pot fi utile impotriva bolilor cauzate de bacterii, pentru ca sunt anti-biotice. Din pacate, de multe ori se face abuz de aceste substante, sunt prescrise fara analize specifice sau sunt luate “dupa ureche” (“mai aveam in casa niste anitibiotice de la raceala trecuta si am luat acuma”).

In Marea Britanie exista o campanie faina de constientizare a ocaziilor in care ingrijirea (somn, lichide si paracetamol) si nu antibioticul este tratamentul potrivit pentru stari de sanatate neplacute precum raceala, gripa, anumite cazuri de rosu in gat sau tuse.

Spotul este difuzat la televizor inclusiv in salile de asteptare din spitale. Textul spotului, tradus, ar suna cam asa:

“Cand ti-e rau ai face orice sa te simti mai bine, cautand in stanga si in dreapta o solutie, dar daca crezi ca antibioticele te vor ajuta in caz de tuse, raceala, gripa sau rosu in gat, atunci nu cauti unde trebuie. Tuse, raceala, gripa sau gat rosu aproape intotdeauna se vindeca de la sine. Ingrijeste-te, nu lua antibiotice.” Adica take care, not antibiotics.

Pentru ca antibioticul sa fie eficient in tratarea unei boli, respectiva boala trebuie sa fie cauzata de bacterii, iar asta nu este cazul pentru:

  • raceala – cauzata de virusi si neinfluentata de expunerea la frig sau iesitul cu capul gol afara (sursa)
  • gripa sau viroza – este o infectie virala, de-asta si exista vaccin antigripal, nu antibiotic antigripal (mai multe despre cauzez gripei aici)
  • rosu in gat – uneori cauza este bacteriana (streptococ), dar alteori este de vina un virus, si medicul este cel care identifica sursa problemelor (sursa)
  • tusea – varietatea de cauze posibile face necesar un control medicl si daca de exemplu tusea este cauzata de alergii, nu se va prescrie antibiotic

Pe site-ul MedlinePlus scrie: “Nu te astepta ca un doctor sa prescrie antibiotice pentru infectii virale precum raceli sau gripe. Antibioticele nu functioneaza impotriva virusilor. Antibioticele nu te vor ajuta nici in cazul unei tuse cauzate de alergii.” (“Do not expect a doctor to prescribe antibiotics for viral infections like colds or flu. Antibiotics do not work on viruses. Antibiotics also will not help coughs from allergies.”)

De ce este asta o problema si de ce s-a ajuns la o astfel de campanie? Pentru ca antibioticele luate neadecvat au contribuit si contribuie la aparitia bacteriilor rezistente la tratament, ceea ce da mari batai de cap medicilor si pune in pericol vieti care in trecut ar fi fost salvate cu un simplu antibiotic: Streptococcus pneumoniae (poate cauza pneumonie, dar nu numai) sau Mycobacterium tuberculosis (cauzeaza tuberculoza) se numara printre bacteriile care au capatat rezistenta la antibiotice care initial le veneau de hac.

Pe NHS.uk se explica:

  • infectiile cu bacterii rezistente la antibiotic cresc numarul imbolnavirilor si a deceselor, precum si perioada de timp pe care pacientii o petrec in spital
  • utilizarea inadecvata a antibioticelor creste sansele ca pacientii sa devina infectati cu bacterii rezistente
  • putine antibiotice noi sunt dezvoltate; cum rezistenta bacteriilor creste, va fi din ce in ce mai dificil sa se trateze o infectie, si asta afecteaza ingrijirea pacientilor

Intr-un raport din 30 aprilie 2014, Organizatia Mondiala a Sanatatii a facut recomandari in incercarea de a tine sub control aceasta problema, mai precis recomanda pacientilor:

  • sa ia antibiotice doar daca le sunt prescrise de catre medic (altfel s-ar putea ca atunci cand chiar e nevoie de antibiotice, ele sa nu-si mai faca efectul pentru ca au fost luate “dupa ureche” in trecut)
  • sa termine tratamentul cu antibiotice chiar daca se simt bine dupa cateva zile
  • sa nu imparta antibioticul cu nimeni si sa nu foloseasca resturi de antibiotice mai vechi

Apropos de rezistenta la antibiotice si tratamentul dus pana la capat, pe Wikipedia citim: “Unele infectii necesita tratament ulterior disparitiei simptomelor, si in toate cazurile, intreruperea unui tratament cu antibiotice poate face infectia sa revina (de data aceasta mai rezistenta la antibiotice)”. (“Some infections require treatment long after symptoms are gone, and in all cases, an insufficient course of antibiotics may lead to relapse (with an infection that is now more antibiotic resistant)”)

Antibioticele chiar pot salva vieti daca sunt folosite cu responsabilitate si, in mod interesant, fiecare dintre noi influenteaza lumea bacteriilor rezistente la antibiotice prin deciziile pe care le luam si alegerile pe care le facem. Asa ca haideti sa “take care, not antibiotics”, daca se poate.

De ce nu folosesc produse homeopate

Am citit astazi un articol care explica mai bine decat mine de ce nu folosesc produse (ca nu le pot zice medicamente) homeopate. Articolul a fost publicat pe site-ul Descopera.ro si poate fi citit integral aici.

Din el o sa spicuiesc ceva informatii interesante si aici:

Cu siguranţă aţi auzit şi poate chiar aţi folosit celebrul Oscillococcinum, remediu recomandat pentru răceală şi gripă, care ar conţine ficat şi inimă de raţă. Cercetătorii nu au găsit însă în granulele vândute de Boiron decât zahăr. Totuşi, doar acest remediu aduce companiei un venit anual de peste 20 de milioane de dolari.” – si acum putem sa nu mai discutam despre cum medicamentele sunt facute ca sa se imbogateasca nu stiu ce companii farmaceutice dar medicina “naturista” nu are niciun interes banesc, vrea doar binele omului.

Practic, diluarea este atât de mare încât uneori în produs nu mai poate fi detectată nici măcar o moleculă din substanţa originală, astfel încât cercetătorii au observat că acele granule conţin deseori doar zahăr.” – am auzit de conceptul cu memoria apei, dar mi se pare atat de gresita povestea asta incat nu stiu de unde sa incep, asa ca o las asa si ma multumesc sa spun ca nu cred in nicio memorie a apei.

[Homeopatia] a fost inventată în anul 1796 de medicul german Samuel Hahnemann şi nu se bazează pe extracte din plante, cum greşit cred unii pacienţi.” – ca sa iasa un talmes-balmes, unii medici homeopati recomanda si ceaiuri spunand ca sunt tot remedii homeopate si atunci nu mai poti spune “homeopatia e o bazaconie” ca ti se da replica “pai cum, ceaiul de tei se stie ca linisteste, cum sa fie o prostie homeopatia?”

Da, am luat si eu celebrul “vaccin homeopat antigripal” cand eram in liceu, da, am urmat si ceva “tratamente homeopate” acu’ vreo 6 ani. Asa ca I’ve been there, done that. Dar vorba sotului, daca vreau zahar, am o zaharnita in dulap, si e mai ieftin zaharul decat Oscillococcinum.

Cititi, studiati si … sanatate tuturor! 🙂

Scoaterea alunitelor

Alunitele sunt prezente in viata noastra, fie ca ne place acest lucru sau nu. Foarte putine persoane nu au absolut nicio alunita. Pe unii dintre noi ii deranjeaza propriile alunite din punct de vedere estetic. Altii insa au batai de cap cu ele prin pozitionarea lor pe corp, creand disconfort. Iar alte alunite pun viata in pericol.

Exista un ABCD al alunitelor care te ajuta pe tine, ca ne-medic, sa iti urmaresti alunitele si sa stii cand e cazul sa mergi la medic. Mai precis, trebuie sa analizezi fiecare alunita pe care o ai uitandu-te la:

– Asymmetry – alunita ar trebui sa aiba un aspect uniform

– Borders – marginile trebuie sa fie regulate si clare

– Colour – culoarea alunitei trebuie sa fie uniforma

– Diameter – diametrul trebuie sa fie mai mic de 6mm (alunita sa poata fi acoperita cu capatul unui creion)

Orice modificare si orice caracteristica diferita de enumerarile de mai sus cere o vizita la dermatologie.

Acum cativa ani am fost nevoita sa-mi scot 3 alunite: una pentru ca ma stresa posibilitatea de a se rupe (apropos, am aflat ca daca se rupe o alunita, trebuie sa va prezentati la medic in 24 de ore), si doua pentru ca nu respectau ABCD-ul alunitelor (una dovedindu-se pre-canceroasa in urma biopsiei).

Procedura este simpla. Se face anestezie in zona alunitei cu o seringa mica, cu un ac foarte subtire, simti mai fin decat o piscatura de tantar. Se indeparteaza alunita taindu-se pielea ca o felie de pepene, astfel incat sa poata fi cusuta zona usor. Latimea “feliei” este o idee mai mare decat diametrul alunitei din motive de siguranta: medicul trebuie sa se asigure ca nicio celula din alunita nu ramane pe corp.

Urmeaza cusatura, asta fiind partea cea mai putin placuta, pentru ca dureaza cam 2/3 din totalul duratei procedurii si e ciudata senzatia ca esti cusut desi nu simti efectiv ce se intampla.

Procedura de scoatere a alunitelor se poate realiza in cabinete particulare fara internare si alte nebuneli. Eu am avut de ales intre cabinet particular sau mers la spital (Colentina, la subsol) si urmat toata procedura cu fisa de internare, cu adeverinte medicale, etc etc.

Se poate cere si biopsie, ca sa afli daca intr-adevar alunita era periculoasa, informatie care poate ajuta sau poate demoraliza, voi stiti mai bine, cred ca fiecare trebuie sa decida pentru el acest aspect.

Post-operator: dupa ce a trecut efectul anesteziei, doare locul, ca e o taietura pana la urma. Tin minte ca mi-a spus medicul atunci de pastile sa iau ca sa treaca durerea. Oricum, e o senzatie similara cu cea simtita dupa trecerea anesteziei la dentist. In functie de locul in care se afla alunita, poate sa apara disconfort crescut cand zona e atinsa (de exemplu in somn). Tot post-operator imi amintesc ca nu am avut voie la plaja in urmatoarele vreo 3 luni.

Pentru cicatrice, dermatologul mi-a prescris o crema care sa contribuie la o cicatrizare frumoasa: tind sa cred ca a meritat investitia pentru ca cicatricea cremuita arata mult mult mai bine decat celelalte doua pe care nu le-am cremuit.

Si cam asta ar fi tot. E simplu, e rapid, si poate sa iti salveze viata pentru ca, o alunita, oricat de mica si inofensiva pare, chiar poate sa iti puna viata in pericol.