Tag Archives: retete

Am facut scones!

De “scone” am auzit prima oara la ceva timp dupa ce m-am mutat in UK: e un fel de saleu rotund si gros sau un fel de briosa simpla sau… ceva de genul. Nu stiu daca exista traducere in romana, eu una nu am gasit. Pe wikipedia in descriere se spune ca e un fel de “prajitura sau paine rapida”.

Scone este gustarea pe care o gasesti cam peste tot, la cafenele, la magazinele-rulota de la muzee sau din parcuri, la magazinele mici sau mari. Unele sunt cu cascaval deasupra, altele sunt cu stafide. Noi consumam ocazional, cand ne sabota foamea in deplasari, si lu’ fii’miu au ajuns sa ii placa destul de mult incat sa imi doresc sa le fac eu, acasa, si sa stiu ce pun in ele.

Si uite-asa am cautat o reteta si am adaptat-o pentru noi, adica nu am pus nici sare nici zahar. Si sunt mandra tare ca mi-a iesit ceva foarte bun, in contextul in care ani de zile eu nici nu am avut faina in casa iar astfel de retete erau SF. Rezultatul este in poza de mai jos (am facut poza doar la un scone pentru ca atat mai era in tava cand mi-a picat fisa ca trebuie sa fac poza).

Scone rapid child-friendly

Partea cea mai frumoasa a acestor scones e ca sunt gata in maxim 15 minute (adica vreo 5 minute pregatirea si 10 minute coacerea). Scriu aici si reteta ca sa o am si eu mereu la indemana si poate va este si voua de folos.

Ingrediente:

350g faina cu agent de crestere (sau faina simpla cu praf de copt in raportul 1 lingurita praf de copt la 110g faina)
1 lingurita praf de copt
85g unt, ras pe razatoarea mare
175ml lapte
1 lingurita vanilla extract
suc de lamaie (eu am pus 1/2 din sucul unei jumatati de lamaie)

Cuptorul se incinge la 220C. Faina cu praful de copt si untul se amesteca cu mana pana cand compozitia capata aspect de pesmet. Laptele se incalzeste (atentie, sa nu fie fierbinte!) si se combina cu extractul de vanilie si sucul de lamaie.

In amestecul de faina de face o adancitura si se adauga amestecul de lapte, amestecand repede cu un cutit. Se amesteca apoi cu mana aluatul, se pune pe masa presarata cu faina si se impatureste aluatul de cateva ori. Se intinde o foaie de aproximativ 4cm grosime si se decupeaza 4 cercuri de diametru 5cm. Se reface foaia pana cand se termina tot aluatul (din cantitatile de mai sus mie mi-au iesit fix 8 scones).

Se pus in tava, eventual se ung cu un ou batut sau se presara cascaval pe ele, si se dau 10 minute la cuptor. Se consuma imediat dar se pot si congela si consuma ulterior (se decongeleaza si se pun cateva minute in cuptor sa se incalzeasca).

Ce mi-a placut mult la painicile astea de le-am facut este faptul ca sunt fragede si pufoase si nu sunt nici dulci nici sarate si merg mancate cu gem sau branza sau pasta de masline sau unt de arahide sau unt simplu, si sunt o solutie simpla si rapida pentru mic dejun sau cina sau pentru momentul in care ramanem fara paine in casa si nu vrem/putem sa iesim sa cumparam paine.

Voi cum ati manca aceste scones?

Carrot cake – adaptata pentru copii mici

Acum vreo 3 saptamani am fost la un targ de vechituri, unde printre standuri erau si niste brutari cu tot felul de sortimente de paine si prajituri. Si am cumparat si noi o prajitura cu ciocolata pentru adulti si o prajitura cu morcov (carrot cake) pentru fi’miu (am dat glazura la o parte, era gretos de dulce pentru un copil). Delicioase prajiturile! De atunci fi’miu tot imi amintea la cateva zile ca sa facem si noi carrot cake.

Intr-o alta zi, mergand intr-un charity cu fi’miu, am gasit o carte de retete cu Sam si Poppy, cei doi copii de la Apple Tree Farm (daca aveti copii sigur ii stiti, sunt doi copilasi, baiat si fata, care au tot felul de aventuri in multe carti de la editura Usbourne). Avem seria de aproape 20 de carticele cu Apple Tree Farm (ne lipsesc doar 3) si alte carti adiacente, fi’miu le stie pe de rost, asa ca nu aveam cum lasa la charity tocmai cartea de retete cu Sam si Poppy!

Si intamplarea face ca fix in carte sa fie si reteta de carrot cake! Bucurie maxima, fi’miu cand a vazut, gata, facem prajitura! Puteam sa zic nu la asa entuziasm legat de gatit?

Si uite-asa ne-am pus pe prajiturit, dupa reteta din carte adaptata pentru copii mici, ca doar nu era sa mancam doar noi trei si lu’ fi’mea de 8 luni sa nu ii dam. Asa ca au fost necesare niste modificari, iar in final a iesit o prajitura delicioasa (s-a mancat tot imediat!) dupa cum urmeaza:

Ingredientele pentru Carrot Cake:

  • 250g morcovi (noi am pus 5 morcovi)
  • 150g unt nesarat (reteta din carte continea si 1/2 lingurita sare, noi nu am pus)
  • 2 oua
  • ~3 linguri indulcitor (in reteta erau 200g zahar brun)
  • 200g faina simpla + 2 lingurite praf de copt (in reteta erau 200g “self-rising flour”)
  • 2 lingurite scortisoara
  • 2 lingurite praf de copt (deci 4 lingurite in total)
  • 75g nuci macinate (in reteta erau tocate)
  • 2 linguri lapte

Se porneste cuptorul la 180C.

Se curata morcovii si se dau pe razatoarea mare (asta este de fapt cel mai greu pas din toata reteta, asta ca sa va faceti o parere despre cat de usor obtineti o carrot cake). Se bat ouale.

Untul se topeste intr-un vas. Peste el se pun morcovii rasi si indulcitorul, dupa care se adauga cele doua oua batute. Urmeaza adaugarea fainii (de preferat trecuta printr-o sita), a scortisoarei si a prafului de copt. Totul se amesteca cu o furculita sau o lingura de lemn, pana la omogenizare.

Se adauga nucile si laptele. Se pune compozitia intr-o tava (in carte se recomanda tava de 28cmX18cm) tapetata cu foaie de copt. Se niveleaza si se da la cuptor 45 minute (sau pana trece testul scobitorii).

Puteti face si topping, cel clasic este extrem de dulce, cu zahar special si “cream cheese”. Noi am adaptat si toppingul, si am amestecat niste branza fina (soft cheese sau mascarpone) cu zeama de lamaie, indulcitor si un strop de esenta de vanilie.

Atasez mai jos poza (e facuta cu telefonul, pe fuga, inainte sa fie devorata prajitura), sa vedeti cum ne-a iesit noua prima carrot cake si cum arata si cu, si fara topping. In poza se vede si cartea cu Sam si Poppy.

cookbook_sampoppy

Saptamana trecuta… [8-14 februarie 2016]

  • am facut briose cu fi’miu; propunerile mele fusesera briose cu afine sau cu pere, fi’miu a votat cu afine si asa am facut, dupa reteta postata de Ama pe blogul ei, cu banane in loc de zahar ca sa poata manca si fi’mea; au iesit 12 briose, 6 rotunde si alte 6 in forme de fluture, buburuza si floare intr-o tava pe care si-a adjudecat-o fi’miu; dupa 2 briose insa, in timp ce incerca sa o scoata pe a treia din tava, fi’miu spune “Ii dai si ei [lu’ sor’sa adica] o briosa de la tine”, si i-a dat un fluture
  • am descoperit nisipul kinetic; ii doresc mult sanatate celui care l-a inventat, ca prea e fain si util la casa omului cu copii mici; e facut din 98% nisip si 2% polydimethylsiloxane si e minunat, nu se imprastie, nu face mizerie, nu se lipeste, nu iti ramane printre degete, daaaaaar, poti construi cu el ce vrei, il poti face in ce forma vrei, poti sa il si tai, ce sa mai zis, imaginatia e limita; sunt multe filmulete cu el pe youtube, puteti sa aruncati un ochi pe acolo; eu l-am folosit cu succes intr-o zi in care trebuia sa fac mancare si niciunul din copii nu dormea, asa ca am pus-o pe fi’mea in scaunul de masa si i-am dat linguri, castroane si jucarii, lu’ fi’miu i-am pus pe masa nisip kinetic si lopatele si forme de nisip si eu am facut o tocanita, cea mai buna tocanita pe care am facut-o eu vreodata! si uite-asa toata lumea a fost fericita, si la final si cu burta plina
  • am descoperit periuta electrica de dinti; pana acum am folosit tot felul de periute, ba cu par sintetic ba cu par natural, diferite marci si smecherii, insa electrica nu folosisem; acum avem si eu si sotul (sper sa il facem si pe fi’miu curios si sa isi doreasca si el) si mi se pare o inventie foarte faina si utila, in cateva minute am dintii curati ca dupa detartraj fara sa ma doara mana de la atata spalat pe dinti
  • am fost la Muzeul Transporturilor din Dover; v-am povestit despre el aici; a fost o excursie scurta, dus-intors + o ora si vreo 20″ cat am stat acolo (1 ora la trenuletele de pe macheta cu oras si 20″ la alte trenulete plus mancat o prajitura); asa am ales anul asta sa-l sarbatorim pe fi’miu, a carui zi de nastere va fi intr-o zi a saptamanii cand muzeul este inchis (iarna este deschis doar duminica vreo 3-4 ore), si el a fost foarte fericit, isi fremata manutele de bucurie dupa ce apasa pe butoane si porneau trenurile

Voi de ce moment memorabil v-ati bucurat saptamana trecuta?

Inceputul autodiversificarii

Stiti deja ca introducerea alimentatiei solide in cazul lu’ fi’miu a fost realizata prin autodiversificare. Cum de atunci si pana acum mi-am pastrat parerea despre aceasta varianta de diversificare, si la fi’mea procedam la fel. Si totusi putin diferit, asta pentru ca 1. avem experienta mai multa decat prima data 2. am citit si studiat mai multe intre timp.

Autodiversificarea se incepe dupa 6 luni, cand e copilul pregatit, si asta poate sa insemne 6 luni sau 8 luni. Sunt multe semne de “copil pregatit” interpretate gresit, cele sigure si clare sunt ca cel mic sa stea in fund fara (sau cu minim de) sustinere, sa apuce lucruri cu mana si sa le duca la gura si sa para ca rontaie jucariile.

La inceputul diversificarii, evident ca un copil nu are de unde sa stie ca obiectul pe care il ia si il duce in gura este mancare, are gust, se poate manca si chiar tine de foame. El duce in gura orice jucarie ca sa o exploreze, si la fel face si cu alimentele. Dureaza cateva saptamani bune pana invata care e treaba cu mancarea. Asa ca in autodiversificare, copilul poate sta de la inceput la masa cu parintii, chiar si de 3 ori pe zi: este o perioada de explorare si de invatare pentru cel mic si orice ocazie de descoperire a alimentelor, gusturilor, texturilor, este binevenita. In plus, trebuie sa exerseze muschii gurii ca sa ajunga sa rupa, sa mestece si sa inghita. Totul se face in timp, cu exercitiu si rabdare, ca nu e graba, pana la 1 an oricum laptele este baza.

La fi’miu am combinat cumva autodiversificarea cu diversificarea clasica, in sensul ca am inceput cu o masa pe zi, legume introduse pe rand, initial radacinoase aburite si taiate sub forma de bete, broccoli buchetele si cartofi dulci felii. Si am inceput totul la fix 6 luni.

La fi’mea am abordat autodiversificarea simpla. Am inceput cand a fost ea pregatita, si a stat cu noi la masa la mic-dejun si pranz si uneori la cina (daca nu era prea obosita).

Ce alimente i-am oferit? Nimic special. Pur si simplu ma gandeam care alimente din cele pe care urma sa le mancam noi puteam sa i le ofer si ei, asta in contextul in care autodiversificarea (si mai nou OMS) nu recomanda introducerea alimentelor intr-o ordine anume (exceptie facand mierea, sarea, zaharul si alimente cu care copilul s-ar putea ineca gen nuci sau boabe de mazare/struguri/afine/etc, introducerea lor amanandu-se cateva luni).

In prima zi, dimineata i-am oferit stiulete mic de porumb (babycorn) si avocado. Noi am avut si ou fiert, si fi’miu a insistat sa ii dam si ei ou fiert, dar ea se juca bine merci cu cele doua alimente. La pranz am avut rata la cuptor cu cartof dulce. A pus limba pe rata si nu a fost impresionata, cartoful dulce insa a parut sa faca impresie, ca deh, era dulce.

A doua zi dimineata a incercat iar cu avocado. Iar la pranz, pentru ca gatisem o tocanita de ciuperci, morcovi, dovlecel, ardei si cartof (gatita fara sare, asa gatesc de ani de zile), i-am gatit si ei la abur dovlecel si morcov. A avut acces si la tocanita, bineinteles, dar nu a interesat-o. I-am pus insa si separat alimente gatite la abur pentru ca vreau sa le invete pe fiecare in parte, sa le studieze, sa le simta gustul si textura.

Am avut mancare de conopida cu naut si cartof dulce? Am pus si la abur niste bete de cartof dulce si buchetele de conopida. Am avut iaurt cu fructe (facut in casa) la micul dejun? I-am oferit lingurite preumplute cu iaurt si bete din fructe (mango, papaya, banana, ca erau mai moi decat marul sau para). Am avut peste alb la cuptor cu mamaliga? I-am oferit si ei peste si bete de mamaliga (gatita fara sare). Am avut paste cu pesto de broccoli? I-am oferit si ei paste simple cu buchetele de broccoli aburit. La micul dejun guacamole? Ei i-am oferit felii de avocado si lingurite preumplute cu guacamole.

In prezent continuam pe aceeasi idee: sta cu noi la masa si are pe masuta 2-3 variante din ceea ce mancam si noi. De ce doar 2-3? Pentru ca ideea e ca ea sa aiba de unde alege insa fara a o intimida sau bulversa cu un numar prea mare de optiuni.

Tin minte ca la fi’miu a durat vreo 3 saptamani pana a inghitit prima oara ceva. Si la fi’mea a durat cateva saptamani. Si e normal, asa functioneaza organismul copiilor: e setat sa dea afara din gura orice obiect (inclusiv mancare) care le-ar pune viata in pericol (sufoca). Dureaza ceva timp pana copiii reusesc sa inghita un obiect (nu piure) aflat in gura. Dar nu este nicio graba, pana la varsta de un an hrana solida este complementara laptelui si nu invers.

Inainte de a finaliza acest post vreau sa mai mentionez un aspect: lichidele (apa, supa, smoothie) le pun la dispozitia ei in cana simpla (se poate si in biberon sau cana cu pai). Am inceput insa cu apa, ca sa exerseze bautul din cana cu daune minime.

Si cam asa a fost inceputul la noi. Voi mai tineti minte inceputul (auto)diversificarii? Cum a fost?

Placinta cu ricotta si stafide

Trebuie sa ma laud. De fapt, nu trebuie, ci vreau, ca prea mi-a iesit buna o placinta facuta din ochi. Este prima oara cand fac aceasta placinta, in contextul in care mi-era pofta de placinta cu branza dulce si nu aveam branza dulce (ca nu exista acest concept in UK, exista cottage cheese pe care nu o suport). In plus, mi-a luat un an sa descopar care sunt foile de placinta de pe aici (multumesc, Cris!), ca aici se cheama “Filo Pastry” si ambalajele sunt fara poze, deci habar nu ai ce e in cutii, le ignori cu succes pe rafturi daca nu stii ca ele sunt. Si nu se pune problema sa fac eu acum foi de placinta, din lipsa de timp, energie si mai ales forta de framantat, dar in viitor o sa incerc.

Asadar si prin urmare, dupa ce am aflat eu care sunt foile de placinta si mi s-a facut si pofta de varianta de branza cu stafide cu care stiam ca-mi dau gata sotul si speram sa-mi cuceresc voinicul, mare fan in perioada asta de stafide si de lactate, am decis sa imi incerc norocul cu ricotta. Ca mi s-a parut mie ca seamana cel mai mult la gust cu branza dulce. Stiu, puteam sa fac si cu branza de casa, dar pentru 500g de branza trebuia sa consum mult prea mult lapte si nu-mi venea. Asa ca am ales urmatoarele ingrediente:

  • 6 foi de placinta din comert
  • ulei pentru uns foile de placinta
  • 500g ricotta
  • 75g stafide inmuiate in apa 30′ (se pot inmuia si in rom)
  • 2 oua
  • 2 lingurite miere (optional)
  • 1 lingurita pysillium (optional)
  • coaja rasa de lamaie sau portocala (optional)

Se amesteca, cel mai simplu cu o furculita, toate ingredientele pentru umplutura. Apoi se intind trei foi de placinta, pe rand, pentru a putea fi unse cu ulei, apoi se toarna compozitia si se uniformizeaza totul, lasand marginile foilor putin libere. Pe deasupra se pun restul de foi de placinta, tot pe rand, tot unse cu ulei.

Se da totul la cuptorul incins, la 180 de grade, pentru 30 de minute.

Bineinteles, se poate opta si pentru varianta rulata, adica se umplu trei foi cu jumatate din compozitie si se ruleaza foile.

As fi vrut sa fac poza la rezultat, dar a disparut totul inainte sa ma dezmeticesc si sa-mi pice fisa ca pentru post pe blog ar fi faina si o poza (chit ca asta nu e blog culinar si nici nu va deveni). Asta e, poate apuc data viitoare, desi la cat de buna e placinta asta…

 

Saptamana trecuta… [13-19 aprilie 2015]

  • a descoperit fi’miu cum arata lumea inconjuratoare vazuta printr-o… lupa! Aici a inceput sezonul gradinaritului si implicit al tuturor activitatilor care se pot desfasura in gradini, inclusiv al studiatului de gandaci/insecte. Asadar in magazine se gasesc acum foarte usor tot ce are legatura cu gradina, de la greble si lopeti la ingrasaminte, de la eprubete de masurat debitul de ploaie la cutii pentru adunat si studiat insecte. Si lupe mici, simpatice, perfecte pentru manutele unui pusti de doi ani. Asa ca am cumparat o lupa si in fiecare zi fi’miu a gasit cel putin cateva lucruri la care sa se uite cum arata prin ea.
  • a povestit fi’miu in fiecare zi, de mai multe ori pe zi, ce am facut noi la Zoo weekendul trecut. Am pastrat harta primita atunci de la casierie, si se uita fi’miu zilnic pe ea (sunt animalele desenate, care unde le gaseai in Zoo) si ne arata pe unde a mers, in ce ordine, ce animale sunt, ce faceau, cate erau, cat de mari erau, si asa mai departe. Aparent i-a placut mult experienta!
  • ne-am bucurat de flori. Multe flori!
IMAG1680   IMAG1681
  • am cumparat primele lucruri pentru fi’mea: scutece ecologice. De-alea mici, de bebelusi. Pfuai, uitasem ce mici sunt! O sa folosesc textile si la ea, dar in maternitate am zis ca e mai comod pentru toata lumea sa folosim de unica folosinta. Si da, mai am multe saptamani pana nasc, dar stiu de la fi’miu ca e mai bine sa cumperi lucruri incet, in timp, decat sa faci toate cumparaturile in ultimele saptamani de sarcina.
  • am fost intr-un parc de distractii, micut dar galagios, amenajat temporar intr-un parc din apropierea noastra. Mai tineti minte ca va povesteam aici ca la Helsinki am reusit sa luam din masinariile acelea cu papitoi si “gheara” de metal cele trei personaje din Popeye? Evident, erau astfel de masinarii si in acest parc, cu minioni, cu personaje din “Frozen”, cu ursuleti si cu testoasele Ninja. Si de dragul amintirilor si al amuzamentului, am decis sa facem o incercare sa vedem daca mai stim sa ne jucam. Si am incercat sa prinde o testoasa Ninja ca era cea mai simpatica dintre maimutoi: din pacate am prins-o de vreo 3 ori, dar era prea grea si scapa din gheara metalica (evident!). Asa ca am renuntat rapid si am continuat sa ne plimbam prin parc.
  • am descoperit un site pentru care sotul o sa-mi multumeasca, mai ales in urmatoarele cateva luni cand el va fi bucatarul casei, gratie burtii mele crescande si apoi pruncului din bratele noastre. Site-ul este acesta si are retete “prietenoase” pentru congelator si slow cooker, adica amesteci ingredientele, le pui in punga, le bagi la congelator, si cand ai nevoie sa gatesti, scoti punga, versi continutul in slow cooker si in cateva ore e gata masa. Asa-i ca suna bine?

Saptamana voastra cum a fost?

Primul Paste in UK

Pastele in UK s-a sarbatorit weekend-ul trecut.  A fost “bank holiday”, adica weekend prelungit, cu soare si voie buna.

In saptamanile de dinaintea sarbatorii de aici, putine lucruri prevesteau sosirea Pastelui. In Romania stiu ca in saptamanile de dinaintea sarbatorii vedeam multi cozonaci, multe oua colorate in toate reclamele, iepurasi peste tot, carne de miel in magazine, oua din luminite colorate pe strazi si cate si mai cate. Aici am vazut cateva vitrine decorate finut cu niste hartie creponata galbena si pui mici galbeni sau iepurasi mici albi, iar in magazine am remarcat ceva mai multe oua si iepurasi de ciocolata si in unele magazine am vazut si decoratiuni de Paste (oua de plastic, cosulete, puiuti pufosi). Si cam atat. Nu tu cozonac (nici macar la magazinele europene nu am gasit, desi de Craciun adusesera), nu tu pasca, nu tu miel, nu tu vopsea de oua, nu tu ghirlande cu beculete.

Vinerea trecuta insa erau inchise charity-urile si bibliotecile, iar duminica au fost inchise si unele magazine care duminica de obicei au program, ceea ce a fost o schimbare de la “normalitatea” fiecarei zile.

Miezul noptii de sambata spre duminica a fost la fel ca oricare alt miez de noapte din restul anului: nu am vazut nici macar un om pe strada, cu sau fara vreo lumanare, care sa para ca a fost la biserica.

Pastele ortodox este weekend-ul acesta. Noaptea de Inviere a fost, din nou, la fel ca orice alta noapte. Poate si pentru ca nu stiu nicio biserica ortodoxa in toata zona noastra, ca altfel poate as vedea ceva miscare.

In schimb, la noi pe masa a aparut ceva mai aparte decat in celelalte zile: un platou cu niste oua vopsite. De mine, pentru prima oara singura, si nu cu vopsea ci cu colorant natural: zeama fiarta de varza rosie (1 varza rosie mica, 1l apa, 2 linguri otet; fierbere 30 minute; ouale fierte se lasa in zeama racita circa 12 ore). Asa se obtin 5 oua albastre.

Oua vopsite natural cu varza rosie

Cele rosii se obtin cu sfecla rosie sau frunze de la vreo 8 cepe rosii, si se mai obtin diferite culori cu patrunjel, afine, boia, grepfruit. Le-oi incerca si pe restul candva (ca oua se pot vopsi oricand, nu?), acum am facut de test si mai mult pentru ca m-a intrigat cand am citit despre metoda asta de vopsire, am vrut sa vad ce iese. Si este singurul lucru facut care poate fi considerat din ciclul “pregatiri de Paste”: mancare este ca de obicei (ca nu despre mancare este vorba de Paste pentru noi), cadouri nu sunt (nu vad legatura dintre Inviere si iepure) si plimbare in 3 spre 4 este, ca in fiecare weekend. Uite-asa petrecem noi primul Paste in noua casa.

Iar voua va dorim sarbatori fericite si tihnite in cazul in care sarbatoriti astazi Pastele!

De 3 ori faina

Saptamana trecuta, in una din zile, am avut trei activitati care au implicat faina. Asta pentru ca de cand m-am apucat de facut paine dupa cum v-am povestit aici, am si faina in casa (da, pana acum, ani de zile, eu nu am avut faina in casa pentru ca nu mi-a trebuit, nu gateam cu faina).

Prima activitate a fost, evident, facutul de paine, ca v-am . Care de data asta insa nu a iesit bine deloc: am incercat reteta de pe NYTimes, cea cu 3 cani de faina si 1 5/8 cani de apa si 1/4 lingurita de drojdie. Am inceput gatitul cu stangul: am deschis dulapul si m-am uitat la cani. Aveam cani de 3 dimensiuni. Am ales si eu una la intamplare care parea mai standard ca si dimensiune (stiu, as fi putut afla cate grame inseamna 3 cani si apoi cantari: nu aveam cantar, abia dupa aceasta intamplare mi-am luat cantar de bucatarie). Si am pus 3 cani, am pus drojdie si sare, si cand sa pun apa… Cumva cred ca am pus mai multa apa decat trebuia, ca a iesit o idee cam lichida povestea la capatul celor 18 ore de dospire. Asta e, se mai intampla. Cu ocazia asta mi-am luat cantar ca sa nu se mai repete patania si am citit ulterior ca puteam sa mai pun faina si sa mai las la dospit minim 2 ore ca sa repar greseala.

A doua activitate a fost o nebunie pentru ca a implicat pe langa faina, si ulei, recipiente si forme de nisip. Mai precis, am facut un fel de “play dough” (plastilina) cu textura mai fina si care aducea si a nisip cumva. Reteta este luata de aici si produsul finit se numeste “Cloud Dough” si se obtine cu:

  • 7 cani de faina
  • 1 cana de ulei (de gatit sau pentru bebelusi)

Si am luat un lighean, si in el am pus faina, am turnat si uleiul (se poate adauga si sclipici sau coloranti), si am inceput sa amestec sub privirea mirata a lu’ fi’miu care nu pricepea ce m-a apucat. S-a prins el repede insa si a bagat mainile in lighean sa ma ajute la “framantat”, dupa care am adus linguri de masurat, ceva castroane, niste forme de nisip, si am dat startul la cel mai fain joc din ultima vreme: am facut forme de nisip, inclusiv un ursulet caruia i-am pus ochi din boabe de piper si gura dintr-o boaba de fasole, am facut bile si mingi si cand sa le strangem in mana s-au faramat, am ascuns lingurite colorate in “nisip” si fi’miu le cauta de zor, am pus “nisip” din lighean in castron si invers, am aruncat cu faina prin bucatarie si am privit-o cum “ninge”.

Play Dough Timp de 1 ora intreaga am stat si ne-am jucat de-a tot ce ne-a trecut prin cap, iar fi’miu a fost fascinat, fiind prima experienta de acest gen si sunt convinsa ca l-a stimulat cel putin senzorial. Evident, din bucatarie el a aterizat direct in cada iar bucataria arata dupa cum vedeti in poza de mai jos.

DSC_7547

Cat a durat sa spal copil si haine si jucarii si sa curat bucataria? Hm… Hai sa spunem ca o las sa treaca multe zile pana sa ne mai jucam asa si intre timp o sa cumpar o musama de pus pe jos.

A treia activitate a avut un rezultat delicios si o bucatarie mai curata pentru ca am facut, din nou o premiera, crumble. Ideea acestui crumble este simpla: pui fructe intr-un vas, deasupra pui niste faina frecata in prealabil cu unt si zahar si dai la cuptor totul cam 30 minute. Eu am facut o reteta de aici (ocazie cu care am descoperit rubarbul) pe care am modificat-o pentru ca nu aveam capsuni, asa ca am pus zmeura si afine. A iesit gustoasa dar prea dulce desi am pus doar jumatate din cantitatea de zahar din reteta. Si a fost cam mult unt. Asa ca daca viitoare planuiesc un crumble mai simplu:

  • 500g fructe (orice fructe, de preferat zemoase, eventual dulci-acrisoare)
  • 50g faina de migdale (adica midgale crude, maruntite in rasnita de cafea)
  • 150g faina
  • 100g unt rece, taiat bucatele

Pasii de urmat sunt simpli: fructele maruntite se pun intr-un vas termorezistent si deasupra se pune faina amestecata in prealabil cu faina de migdale si unt (amestecarea se face cu mainile pana in punctul in care compozitia seamana cu niste miez de paine moale). Dupa 30 de minute de stat la cuptor, crumble-ul este gata si poate fi consumat la micul dejun sau ca desert. Ca idee, faina se poate inlocui fara probleme cu fulgi de ovaz si untul cu suc de mere si se poate obtine o budinca foarte gustoasa (asta a fost o reteta pe care am facut-o acum vreo luna cu niste caise si rezultatul a fost foarte apreciat in casa).

Asta am facut noi cu faina saptamana trecuta. Voi in ce activitati interesante includeti faina? Asteptam idei pentru noi aventuri!

Paine integrala facuta in casa

Mmmmm, si ce miros se raspandeste in casa cu asa o paine proaspat scoasa din cuptor!! Pentru ca da, am facut pentru prima oara in viata, paine! Cum am ajuns in acest stadiu avansat (din punctul meu de vedere, e avansat) de bucatareala? Luati loc, sa va povestesc.

Dupa ce ne-am mutat, evident ca a trebuit sa incep sa aleg din oferta de aici produse pentru gustul si buzunarul nostru, inclusiv paine. Si am inceput sa citesc etichetele de paine si scria asa:

  • paine integrala – faina integrala de grau, apa, zahar caramelizat, drojdie, proteine din faina, faina de soia, sare, faina de grau fermentata, emulsificatori: E472e, E481, grasimi vegetale (ulei de rapita, palmier), acid ascorbic.
  • paine cu seminte – faina de grau, apa, mix de cereale si seminte (21%) (seminte de floarea soarelui, semine de in, ovaz, fulgi de grau germinati, seminte de dovleac, mei, seminte de max), faina de secara, gluten din grau, drojdie, faina de grau fermentata, otet, sare, ulei de rapita, emulsificatori (E472e, E471), Ulei de palmier, Acid Ascorbic
  • faina integrala –  faina integrala de grau, apa, drojdie, proteine din faina, uleiuri vegetale, faina de grau fermentata, sare, faina din orz germinat, otet, tarate de ovaz, zahar melasa, faina de soia, emulsificatori (E472e, E471), Acid Ascorbic

Astea sunt doar cateva din etichetele produselor de panificatie, mai precis a celor care sunt produse de fabrici si ambalate frumos, ca cele din brutaria magazinelor nu au etichete cu ingredientele. Nu ma leg de ingrediente in sine (desi nu mi-e clar de exemplu ce cauta zaharul caramelizat intr-o paine…) ci de numarul ingredientelor din fiecare paine: desi nu am mai facut paine niciodata si nici nu am participat la un astfel de proces, ceva imi spunea ca o paine in mod normal ar trebui sa aiba doar cateva ingrediente, sa le poti numara pe degetele de la o mana. Dar asta e, astea erau sortimentele de paine de pe aici, asta cumparam, ca de facut paine “eu nu ma apuc”, imi spuneam.

Acu’ vreo luna, imi povesteste sotul ca a citit nu stiu pe unde un articol despre metode de a economisi (bani, nu timp) si printre ideile sugerate era si “sa faci paine in casa”. Ok, bun, deja avem doua motive sa ma documentez care e treaba cu paine: primul era lista de ingrediente si implicit sanatatea, al doilea economia.

Si m-am pus pe citit articole si forumuri, pe vazut filmulete, pe intrebat pe retete de socializare, si am decis: ma apuc de facut paine in casa, simpla, cu 3-4 ingrediente. Am gasit si variante de fentez framantatul: paine fara framantare sau paine framantata cu mixer care sa aiba 2 spirale speciale pentru framantat aluat. Mai era si varianta de masina de facut paine, gasisem chiar una noua la vreo 120 RON la un charity, dar discutand cu mamici mai experimentate in ale brutariei, am inteles ca painea la cuptor e mai gustoasa si ca cea facuta in masina are o aroma specifica masinilor de facut paine. Plus ca masina era destul de scumpa, un mix cu spirale era mult mai ieftin si una din idei era sa economisim, nu?

Asadar, inarmata cu faina, drojdie, apa, sare, mixer si cuptor, am facut painea pe care cu mandrie am pozat-o, dupa cum vedeti:

IMAG1136

Reteta acestei paini era scrisa pe punga de faina care continea si drojdie si sare, asa ca la 500g faina cu drojdie si sare eu am mai adaugat doar 340ml apa la temperatura camerei. Apoi am mixat bine vreo 5 minute si am lasat la dospit vreo 3 ore intr-un vas acoperit cu folie de plastic. Apoi am mai mixat iar (framantat cu mixerul adica), vreo 3-4 minute, si am mai lasat 30 minute la dospit. Apoi am pus-o in vas (rece), fara capac, si am bagat painea in cuptorul la 230 grade. Si in 30 de minute paine era gata si casa mirosea minunat (si “cotropitorii” au navalit, atrasi de miros, abia am apucat sa fac poza de mai sus)!

In mod normal, conform retetei de pe ambalaj, trebuia sa framant 10 minute aluatul, sa il las la dospit 1 ora, sa framant iar cateva minute, si sa las iar la dospit 30 minute. Eu am framantat mai putin si am lasat mai mult la dospit si a iesit perfecta painea.

Sunt pe internet retete de paine cu framantare sau fara framantare, dupa plac. Din ce am inteles, una dintre cele mai celebre si apreciate retete de paine fara framantare, pe care de fapt planuisem sa o fac pana sa vad ambalajul fainii, este cea de pe NYTimes, si in ea am vazut ca poti sa si incingi vasul in care se va pune aluatul inainte de a se da la cuptor. Maine o sa incerc si aceasta varianta, desi pare mai complicata decat ce-am facut eu (o scriu aici sa nu o uit):

  • 3 cani de faina (simpla sau speciala pentru paine), plus cateva linguri pentru “prafuire”
  • 1/4 lingurita drojdie instant
  • 1 1/4 lingurita sare
  • 1 5/8 cani apa la temperatura camerei (sau 1 1/2 cana + 2 linguri)

Intr-un vas se amesteca ingredientele uscate, apoi se toarna apa treptat si se amesteca bine cu mana sau cu mixerul. Se acopera vasul cu folie de plastic si se lasa la dospit la temperatura camerei aproximativ 12-18 ora (e ok si 11 ore, e bine si 20 de ore).

Pe o suprafata cu faina se pune aluatul si se impatureste de vreo doua ori, dupa care se acopera tot cu folie si se lasa 15 minute. Se formeaza apoi o minge din aluat (utilizand faina cat sa nu se lipeasca aluatul de masa sau de maini). Se pudreaza cu faina un prosop de bumbac, se pune “mingea” in el, se pudreaza si se acopera cu alt prosop, dupa care se lasa 2 ore la dospit.

Inainte cu jumatate de ora de a da “mingea” la cuptor, se incinge cuptorul la 230 grade si in el, vasul in care se va face paine. Cand s-a incins vasul (adica dupa 30 minute), se poate pune aluatul in vas, se acopera (nu e neaparat) si se da la cuptor pentru 30 minute, apoi se indeparteaza capacul si se mai coace 15-30 minute.

O alta reteta simpla, dar cu framantare multa (mie nu-mi permite cezariana operatiuni asa complexe) gasiti la Ama in Bucatarie.

Simt ca mi-am depasit un fel de blocaj (sa faci paine era, pentru mine, un prag foarte greu de trecut) si ca s-a deschis o noua usa gastronomica: acum ca fac paine, pot sa fac si briose, si blat de pizza… Sotul viseaza ca o sa fac si cozonaci, dar eu cred ca-l las sa viseze!

PS. Daca totusi stiti o reteta de cozonaci pe care sa o pot face, spuneti-mi-o si mie… cine stie, poate ii fac o surpriza cand oi iesi la pensie si m-oi plictisi!

UPDATE: In reteta cu 1 5/8 cani de apa, aluatul iese prea moale, prea ud, greu de gestionat (personal nu am reusit sa fac paine cu aceste cantitati, poate si pentru ca am folosit faina integrala). Recomand 1 1/2 cana de apa.

Idei de mic dejun la slow cooker

V-am povestit deja despre inventia numita “slow cooker“, cine a avut ideea sa faca asa ajutor in bucatarie are recunostinta mea vesnica! Exploatez slow cookerul la maxim si am inceput sa-l folosesc si la pregatirea micului dejun: e atat de fain sa te trezesti dimineata, sa intri in bucatarie, sa miroasa yuuuummy si micul dejun sa fie gata! Da, stiu, trebuie sa stai putin seara sa pregatesti mancarea, dar merita efortul.

Despre ce trebuie sa contina un mic dejun sanatos am scris aici, inclusiv despre combinatiile sanatoase si cele mai putin sanatoase. Recunosc ca inca invat si ma lupt sa respect din reguli, le mai si incalc de pofta uneori, asa cum veti vedea si in retetele ce urmeaza.

Friganele la slow cooker

  • 1/2 paine feliata
  • 6 oua
  • 1 cana lapte
  • 1 lingurita scortisoara
  • 1 lingura zahar brun
  • 1 lingurita vanilie

Slow cookerul se unge putin cu ulei. Ingredientele de mai sus, cu exceptia painii, se amesteca bine si in acest mix de “scufunda” fiecare felie de paine, dupa care se pune in oala. Ce ramane din compozitie se toarna deasupra, se acopera oala si se seteaza slow cookerul pe LOW timp de 6-8 ore (in functie de vechimea aparatului, dar cam in 7 ore ar trebui sa fie totul gata).

Singurul dubiu la capitolul sanatate e combinatia oua-lapte.

Placinta de mere la slow cooker

  • 3/4 cana fulgi de ovaz
  • 1/2 cana lapte (eu inlocuiesc cu apa)
  • 2 linguri indulcitor (zahar, sirop de artar sau nimic)
  • 1 mar mediu, dat pe razatoare
  • 1/2 cana suc de mere
  • 1 lingurita scortisoara
  • 1/4 lingurita nucsoara
  • un strop de sare (eu nu pun)
  • 2 cani de apa

Se amesteca toate ingredientele, se pun intr-un vas termorezistent care sa incapa in slow cooker, si se pune vasul in oala magica. Se toarna in oala si apa, cat sa ajunga nivelul apei la mijlocul vasului cu viitoarea placinta. Se acopera si se seteaza slow cookerul pe LOW timp de 6 ore.

Se serveste dimineata cu bucati de mere proaspete si alune sau migdale presarate deasupra. Personal nu pun sare si nici zahar pentru ca mananca si fi’miu din aceasta placinta, dar se poate adauga zahar fara probleme si inainte de a fi mancata placinta.

Cereale la slow cooker – o varianta simpla a placintei de mai sus

  • 1 cana fulgi de ovaz
  • 1 cana merisoare uscate
  • 1 cana smochine uscate
  • 4 cani de apa
  • 1/2 cana lapte degresat (sau suc de mere, ca sa evitam combinatia lapte-cereale si lapte-fructe)

Se amesteca toate, se pun in slow cooker si se seteaza pe functia LOW timp de 8-9 ore.

Mere umplute la slow cooker

  • 1/2 cana apa – se toarna in oala
  • 6 mere fara cotor – se aseaza in apa din oala
  • 1/2 cana zahar brun
  • 2 linguri stafide
  • 2 linguri alune/nuci maruntite
  • 1 lingurita scortisoara

Ultimele 4 ingrediente se combina si cu amestecul obtinut se umplu merele. Se ung merele cu putin unt si se seteaza slow cookerul pe LOW timp de 6-8 ore.

Orez cu suc de mere sau orez cu lapte la slow cooker

  • 1/4 cana unt
  • 3 mere mici
  • 1 1/2 lingurita scortisoara
  • 1/8 lingurita nucsoara
  • 1/8 lingurita cuisoare
  • 1/4 lingurita sare
  • 1 1/2 cana orez
  • 1/3 zahar brun
  • 4 cani suc de mere (sau lapte, dar atunci nu mai puneti mere daca vrei sa respectati recomandarile de combinare a alimentelor)

Se seteaza slow cookerul pe HIGH si se pune untul la topit pana se spala si taie bucati/felii merele. Se adauga orezul, se amesteca, se adauga si merele si toate celelalte ingrediente, dupa care se seteaza oala pe LOW timp de 6 ore. Dimineata se serveste risotto cu merisoare presarate pe deasupra.

Quiche cu spanac si ciuperci la slow cooker

  • 250g-300g spanac congelat – se decongeleaza si se scurge extrem de bine
  • 2 cani de ciuperci taiate
  • 1/2 cana ardei rosu
  • 1 1/2 cana cascaval ras
  • 8 oua
  • 2 cani lapte
  • 2 linguri chives tocate (sau ceapa verde)
  • 1/2 lingurita sare
  • 1/4 lingurita piper
  • 1/2 cana biscuiti faramitati sau crutoane

In slow cooker se pune foaie de copt unsa cu ulei. Intr-o tigaie se calesc in apa ciupercile si ardeii pana se inmoaie, apoi se adauga spanacul si cascavalul si se amesteca. Intr-un bol se combina ouale cu lapte, chives/ceapa, sare si piper, iar compozitia se toarna peste amestecul de spanac. Se adauga si crutoanele/biscuitii si totul se toarna in slow cooker. Se seteaza pe LOW timp de 4-5 ore (sau pe HIGH timp de 2-2.5 ore).

 

Cam astea sunt retetele notate de mine pana acum, o parte sunt testate, altele sunt planificate (e greu, ca uneori peste noapte se face pranzul la slow cooker, nu e loc si de mic dejun in aceeasi oala!). Si ca tot veni vorba de mic dejun, voi ce mancati dimineata bun?