Tag Archives: nutritie

Inceputul autodiversificarii

Stiti deja ca introducerea alimentatiei solide in cazul lu’ fi’miu a fost realizata prin autodiversificare. Cum de atunci si pana acum mi-am pastrat parerea despre aceasta varianta de diversificare, si la fi’mea procedam la fel. Si totusi putin diferit, asta pentru ca 1. avem experienta mai multa decat prima data 2. am citit si studiat mai multe intre timp.

Autodiversificarea se incepe dupa 6 luni, cand e copilul pregatit, si asta poate sa insemne 6 luni sau 8 luni. Sunt multe semne de “copil pregatit” interpretate gresit, cele sigure si clare sunt ca cel mic sa stea in fund fara (sau cu minim de) sustinere, sa apuce lucruri cu mana si sa le duca la gura si sa para ca rontaie jucariile.

La inceputul diversificarii, evident ca un copil nu are de unde sa stie ca obiectul pe care il ia si il duce in gura este mancare, are gust, se poate manca si chiar tine de foame. El duce in gura orice jucarie ca sa o exploreze, si la fel face si cu alimentele. Dureaza cateva saptamani bune pana invata care e treaba cu mancarea. Asa ca in autodiversificare, copilul poate sta de la inceput la masa cu parintii, chiar si de 3 ori pe zi: este o perioada de explorare si de invatare pentru cel mic si orice ocazie de descoperire a alimentelor, gusturilor, texturilor, este binevenita. In plus, trebuie sa exerseze muschii gurii ca sa ajunga sa rupa, sa mestece si sa inghita. Totul se face in timp, cu exercitiu si rabdare, ca nu e graba, pana la 1 an oricum laptele este baza.

La fi’miu am combinat cumva autodiversificarea cu diversificarea clasica, in sensul ca am inceput cu o masa pe zi, legume introduse pe rand, initial radacinoase aburite si taiate sub forma de bete, broccoli buchetele si cartofi dulci felii. Si am inceput totul la fix 6 luni.

La fi’mea am abordat autodiversificarea simpla. Am inceput cand a fost ea pregatita, si a stat cu noi la masa la mic-dejun si pranz si uneori la cina (daca nu era prea obosita).

Ce alimente i-am oferit? Nimic special. Pur si simplu ma gandeam care alimente din cele pe care urma sa le mancam noi puteam sa i le ofer si ei, asta in contextul in care autodiversificarea (si mai nou OMS) nu recomanda introducerea alimentelor intr-o ordine anume (exceptie facand mierea, sarea, zaharul si alimente cu care copilul s-ar putea ineca gen nuci sau boabe de mazare/struguri/afine/etc, introducerea lor amanandu-se cateva luni).

In prima zi, dimineata i-am oferit stiulete mic de porumb (babycorn) si avocado. Noi am avut si ou fiert, si fi’miu a insistat sa ii dam si ei ou fiert, dar ea se juca bine merci cu cele doua alimente. La pranz am avut rata la cuptor cu cartof dulce. A pus limba pe rata si nu a fost impresionata, cartoful dulce insa a parut sa faca impresie, ca deh, era dulce.

A doua zi dimineata a incercat iar cu avocado. Iar la pranz, pentru ca gatisem o tocanita de ciuperci, morcovi, dovlecel, ardei si cartof (gatita fara sare, asa gatesc de ani de zile), i-am gatit si ei la abur dovlecel si morcov. A avut acces si la tocanita, bineinteles, dar nu a interesat-o. I-am pus insa si separat alimente gatite la abur pentru ca vreau sa le invete pe fiecare in parte, sa le studieze, sa le simta gustul si textura.

Am avut mancare de conopida cu naut si cartof dulce? Am pus si la abur niste bete de cartof dulce si buchetele de conopida. Am avut iaurt cu fructe (facut in casa) la micul dejun? I-am oferit lingurite preumplute cu iaurt si bete din fructe (mango, papaya, banana, ca erau mai moi decat marul sau para). Am avut peste alb la cuptor cu mamaliga? I-am oferit si ei peste si bete de mamaliga (gatita fara sare). Am avut paste cu pesto de broccoli? I-am oferit si ei paste simple cu buchetele de broccoli aburit. La micul dejun guacamole? Ei i-am oferit felii de avocado si lingurite preumplute cu guacamole.

In prezent continuam pe aceeasi idee: sta cu noi la masa si are pe masuta 2-3 variante din ceea ce mancam si noi. De ce doar 2-3? Pentru ca ideea e ca ea sa aiba de unde alege insa fara a o intimida sau bulversa cu un numar prea mare de optiuni.

Tin minte ca la fi’miu a durat vreo 3 saptamani pana a inghitit prima oara ceva. Si la fi’mea a durat cateva saptamani. Si e normal, asa functioneaza organismul copiilor: e setat sa dea afara din gura orice obiect (inclusiv mancare) care le-ar pune viata in pericol (sufoca). Dureaza ceva timp pana copiii reusesc sa inghita un obiect (nu piure) aflat in gura. Dar nu este nicio graba, pana la varsta de un an hrana solida este complementara laptelui si nu invers.

Inainte de a finaliza acest post vreau sa mai mentionez un aspect: lichidele (apa, supa, smoothie) le pun la dispozitia ei in cana simpla (se poate si in biberon sau cana cu pai). Am inceput insa cu apa, ca sa exerseze bautul din cana cu daune minime.

Si cam asa a fost inceputul la noi. Voi mai tineti minte inceputul (auto)diversificarii? Cum a fost?

Reducand consumul de alimente nesanatoase

Am pofte alimentare. Da, as putea da vina pe sarcina, dar ea chiar nu are vreo vina, este o sarcina minunata. Pofte am de cand ma stiu, si chiar daca stiu ca un aliment este nesanatos ma abtin cu greu, iar daca cineva mananca ceva mai ales cu pofta, trebuie musai sa gust, macar putin, “de pofta”, vorba aia.

Si la mine, ca la toti oamenii cred, oboseala amplifica poftele, in special pe cele de alimente nesanatoase cum sunt biscuitii (da, cei cu multa faina si zahar), prajiturile sau inghetata. Am decis insa acum ceva vreme sa am mai multa grija de sanatatea mea si ulterior si de sanatatea familiei, asa ca incerc sa am grija ce alegeri fac la cumparaturi si cand vine vorba de gatit. Si stiu ca am atins un echilibru care se reflecta in starea noastra de sanatate.

Cu toate astea, poftele nu m-am abandonat. Si imi place sa nu imi refuz poftele, ca nu cred ca frustrarea ma ajuta in vreun fel. Insa am gasit recent un ac de cojocul lor, mai precis o regula foarte simpla:

Pentru fiecare aliment nesanatos de care imi e pofta si pe care il mananc (atentie: in cantitati mici!), mananc fructe proaspete, echivalentul unui mar.

Adica, daca mi se face pofta de biscuiti digestivi, imi permit sa mananc 2-3 si apoi mananc un mar. Daca rontai un baton de susan, mananc apoi un castron mic de afine. Daca am poftit o prajitura, mananc maxim jumatate din ea (ca o impart cu jumatatea mea, evident) si apoi repede o jumatate de pepene galben sau o portocala. Si tot asa.

De ce echivalentul unui mar si nu mai mult sau mai putin? A fost o decizie “dupa ochi”, adica atat mi s-a parut mie ca ar intra in actualul meu stomac dupa 2 biscuiti de exemplu. Este o cantitate orientativa, nimic batut in cuie.

Rezultatul dupa 2 saptamani de la “implementarea” acestei reguli? Mananc mai multe fructe, asta e clar, insa a scazut numarul “traznailor” consumate, pentru ca daca mananc 2 biscuiti si un mar, nu mai pot sa mananc iar biscuiti ca nu mai e loc in stomac. Si uite-asa, fara frustrari si cu un aport suplimentar de vitamine am reusit sa reduc numarul de alimente nesanatoase (numar oricum foarte mic in ultimii ani).

Ce am remarcat foarte interesant insa este faptul ca pe masura ce consum mai multe fructe, mi-e din ce in ce mai putin pofta de “traznai”, si mi se intampla sa am senzatia ca mi-e pofta de biscuiti de exemplu, sa merg la bucatarie, si cand sa iau un biscuite sa il rontai, sa il pun la loc si sa-mi iau direct marul care ar fi urmat dupa. Asa ca ma astept ca in curand sa renunt de tot la diferite alimente mai putin sanatoase.

Ah, si inca ceva: prajituri nu fac inca, dar am inceput sa fac placinta pentru cand mi-e pofta de prajitura (m-am laudat deja aici), si am inceput sa fac si inghetata cu fi’miu, care e foarte mandru de rezultat si mananca si el cu mare pofta. Reteta de inghetata de casa o scriu aici rapid, ca e simpla:

  • 100g iaurt grecesc
  • 2 linguri miere sau 1 banana
  • 100g fructe (zmeura sau mango de exemplu)
  • dat totul prin blender, apoi in forma si la congelator.

Acum, ca v-am povestit de trucurile mele spre o alimentatie mai sanatoasa, astept sa-mi povestiti si voi in comentarii trucurile voastre!

Diversificarea bebelusului si retetele “sanatoase”

In primul an de viata al unui bebelus, unul din momentele importante in cresterea lui este inceputul diversificarii (sau inceputul intarcarii, cum mai este uneori numit). Adica momentul in care parintii incep sa-i ofere micutului lor nu doar laptic, ci si alte alimente.

Si pentru ca este un subiect foarte discutat si destul de stresant, mai ales daca este vorba despre primul bebelus al familiei, au aparut, evident, foarte multe teorii si recomandari si mai ales carti despre acest subiect.

Cand bebe era foarte mic, am inceput sa ma aprovizionez cu ceva carti cu retete pentru bebelusi, ca sa fiu pregatita pentru marele pas al diversificarii. Pana in momentul in care a trebuit sa incep introducerea alimentelor am aflat de autodiversificare si in urma documentarii si a discutiei cu medicul pediatru am decis ca metoda aceasta ni s-ar potrivi. Aveam insa carti despre diversificarea clasica, cu multe retete, pe care am inceput sa le rasfoiesc.

Una dintre carti se numeste “Cum sa-ti hranesti copilul” si pe coperta, sub titlu, este scris “sfaturi grozave, retete sanatoase”. Zic taci ca-i de bine, ca retete stiu si eu sa gatesc, da’ ideea e sa fie si sanatoase pentru prunc. Primul capitol incepea promitator: evident, fiind o carte de retete, incurajeaza parintii sa ofere mancare gatita in casa in loc de mancarea la borcan din comert pe motiv ca cea din comert si-a mai pierdut din valoarea nutritionala.

Din pacate continuarea mi-a spulberat speranta ca daca pe coperta scrie “retete sanatoase”, chiar voi gasi in carte asa ceva: retetele au la ingrediente margarina si faina (chiar si o banala supa de legume contine asa ceva), biscuitii si painea contin zahar, carnatii si mezelurile (inclusiv crenvurstii) pot fi oferiti cu moderatie dupa varsta de 1 an, o idee pentru masa de pranz este oul fiert cu maioneza si telina sau pui fiert cu maioneza, telina si morcov,  iar la cina o idee ar fi somon cu ou, unt si faina (sufleu).

Apropos de sufleu, reteta din aceasta carte pentru sufleul simplu are ca si ingrediente unt (care se topeste), faina (care se prajeste), lapte, branza cheddar, oua, crema de tartar.

Exista si un capitol intitulat “cum sa-ti pacalesti copilul sa manace legume” (what?!), si o idee este sa combini sfecla rosie cu jeleu de capsuni (jeleu, adica praf in plic) ca sa manance copilul sfecla.

Ce am cu ingredientele si retetele mentionate? Nimic. Doar ca nu le pot numi “sanatoase”. Nu sunt medic, nici nutritionist, dar cat am apucat sa citesc pe ici pe colea ma determina sa aleg sa NU ii ofer lu’ fi’miu maioneza (daca e facuta in casa, are oua crude, daca e din comert, nu stiu ce are), mezeluri (carnea procesata ar trebui evitata nu doar in alimentatia bebelusului, dar si in cea a adultilor, macar ocazional), jeleu (de ce as lua praf colorat la plic ca sa imi pacalesc copilul sa manance?), faina in supa-crema, ou la cina sau unt prajit (care nu e rezistent la temperaturi ridicate si devine toxic).

Cartea are mai multe retete, poate unele or fi bune (vazusem o reteta de mere umplute cu unt de arahide, stafide si germeni de grau), doar ca mi-am pierdut increderea in autor si nu am timpul necesar sa stau si sa filtrez de prin ea: prefer sa gasesc o carte cu retete sanatoase care chiar sa contina retete sanatoase, asa cum e inteleasa sanatatea din punct de vedere medical, nu o carte care-mi spune ca in ea voi gasi retete sanatoase si gasesc altceva.

Mai am vreo 3 carti de luat la rasfoit, vedem ce mai gasim si prin ele. Voi din ce carte va inspirati ca sa gatiti?