Tag Archives: nastere

Sarcina in UK – partea 1

Posibil ca monitorizarea sarcinii in spitalele de stat din UK sa semene cu cea de la stat din Romania, insa personal, sarcina trecuta am fost monitorizata de un medic la al carui cabinet particular mergeam cand ma chema si care ma trimitea la ecograf tot la particular. Si in Romania cred ca multe mamici aleg sa mearga la clinici si spitale private pentru monitorizarea sarcinii, mai ales ca preturile sunt de multe ori accesibile sau suportate de catre angajator prin abonamente private de sanatate.

In UK insa, consultatiile private sunt foarte scumpe, o ecografie de sarcina in trimestrul I fiind undeva la 200-250 GBP, iar daca eventualul angajator nu iti asigura un abonament de sanatate privat, nu iti este foarte la indemana sa mergi in alta parte decat la stat, adica prin NHS.

Asadar, pentru mine monitorizarea acestei sarcini difera de evolutia lucrurilor in sarcina anterioara. Dar sa le iau pe rand.

Primul cadru medical care a aflat ca este posibil sa fiu insarcinata a fost medicul de familie, adica GP (despre cum a fost inscrierea de la medic am povestit aici), la care m-am programat dupa ce testul de sarcina a aratat 2 liniute. Eram in saptamana 5 cand am ajuns la consultatie, iar medicul mi-a facut un nou test de sarcina, similar cu cel facut de mine acasa. Test pozitiv, asadar medicul a introdus informatiile in sistem si de acolo nu s-a mai ocupat el de mine.

In UK o sarcina sanatoasa se monitorizeaza prin intermediul moaselor si a doua ecografii, cea de la 12 saptamani pentru evaluarea riscului de sindrom Down si cea de la 20 de saptamani numita si “scan de anomalii’. Si atat. Oricat am insistat eu la GP ca as vrea ecografie mai devreme si oricat am argumentat ca mi s-a recomandat din Romania ecografie in saptamana 5 de sarcina pentru a ma asigura ca sarcina nu e fixata pe cicatricea uterina, medicul mi-a spus senin ca prin NHS pot beneficia de o prima ecografie abia in saptamana 12 de sarcina.

Astfel ca a urmat asteptarea. Dupa introducerea datelor in sistem, am inceput sa primesc acasa scrisori cu programari la moasa si ecograf si confirmarea de acceptare pentru nastere la maternitatea din zona.

Referitor la spital (asta daca alegi sa nu nasti acasa, caz in care ti s-a aloca doar o echipa de moase): acesta poate fi ales de catre pacient (prin solicitare la GP sau direct la spital), insa trebuie ca spitalul respectiv sa te si accepte. Daca e spitalul din zona, te accepta automat, daca e un altul, depinde de la caz la caz. Iar daca sunt probleme de sanatate in timpul sarcinii, te trimit ei automat la cele mai bune spitale.

Dupa ce esti acceptata pentru nastere si esti notificata prin scrisoare sosita acasa, mai primesti o scrisoare despre ce acte este necesar sa prezinti la spital in termen de 5 zile care sa ajute la evaluarea nasterii tale ca fiind sustinuta financiar de stat (in caz contrar nasterea se plateste si am inteles ca ar fi undeva la 3000 GBP). Actele se trimit prin posta sau email.

Revenind la programari. Prima scrisoare sosita a fost cu programarea la moase, in saptamana 8 de sarcina, si continea, ca toate programarile sosite prin posta, detalii despre data, ora si locul consultatiei, plus posibile sfaturi pentru ca totul sa decurga lin. In cadrul consultatiei, mi s-au luat probe de sange si urina, mi s-a masurat tensiunea si am completat un chestionar cu zeci de intrebari despre nasterea anterioara, despre starea mea de sanatate, despre istoricul medical personal si al familiei, etc. Totul a durat 1 ora 35 minute. Moasa este si cea care solicita in sistem urmatoarele programari, in functie de cum evalueaza sarcina prezenta, iar eu aveam din saptamana 8 solicitare de programare pentru cand urma sa fiu in saptamana 36. Confirmarile programarilor sosesc toate in posta.

In mod normal, sarcina este urmarita doar de o echipa de moase, echipa cu care si nasti, iar pe medicul care asista la nastere daca este cazul il cunosti in ziua nasterii. Fiind insa la a doua sarcina si avand o cezariana la activ, am fost programata si la o consultatie cu un medic obsetrician care face parte dintr-o echipa de 5 medici care se ocupa de un anumit numar de gravidute care vor naste la spitalul unde nasc eu, insa nu ai cum sa stii cu care medic din echipa vei naste: am inteles ca asta este o masura luata pentru combaterea coruptiei, ca daca nu stii cu ce medic sau moasa nasti, nu ai la cine sa mergi cu vreo atentie.

Dupa consultatia cu moasa, a urmat consultatia (de fapt discutia, ca in afara de ascultat bataile inimii bebelusului cu stetoscopul, nu a consultat nimic) cu medicul obstetrician si apoi ecografia din saptamana 12. Avand cezariana, mi s-a mai facut o ecografie in saptamana 14 pentru a se asigura ca sarcina nu este fixata pe cicatrice. Si pentru ca am facut injectii cu Clexane 20 de saptamani sarcina trecuta, am fost trimisa si la un hematolog care a decis ca nu am nevoie de Clexane si ca cel mai probabil nici sarcina trecuta nu aveam nevoie (in contextul in care decizia de acum s-a bazat pe istoricul medical si pe analize genetice realizate in sarcina trecuta).

A urmat o noua discutie cu alt obstetrician, de data asta abordandu-se si subiectul nastere vaginala dupa cezariana. Apoi a fost ecografia din saptamana 20, programarea fiind primita in prealabil tot prin posta. Tineam minte de la sarcina trecuta cat de bine se vedea bebe la 20 de saptamani, asta si in contextul in care fusese ecografie 3D. De data asta, ecograful era simplu, se urmareau doar organele pentru a se asigura ca nu exista anomalii. Nici macar la fluxul sanguin nu se uitau. Dar a fost fain ca mi s-a explicat absolut tot ce se vedea pe ecran chiar daca era alb negru si nu 3D.

Un alt aspect legat de ecografii: pozele cu bebe se solicita de catre graviduta si se platesc. La ecografia de 20 de saptamani am vrut 5 poze. Mi s-a spus ca pozele se fac doar cu bebelusul vazut dintr-o parte, pe de-a-ntregul, si ca deci va fi cam aceeasi poza de fapt. Asa ca am luat doar 2, sa fie. O poza costa 2 GBP.

Urmeaza alte programari, aici sarcina mea fiind considerata “high risk” pentru simplul motiv ca am nascut prin cezariana data trecuta. Pot refuza monitorizarile, pot refuza nasterea la spital, ei sunt obligati sa respecte alegerile gravidutei si sa asigure asistenta medicala in cazul in care mamica vrea sa nasca acasa, asadar nimic nu este obligatoriu. Ei insa isi fac meseria si fac programarile astfel incat sa fie ei siguri ca sarcina decurge normal si ca mamica si fatul sunt sanatosi si se dezvolta frumos.

…va urma…

Editare ulterioara: partea a doua o puteti citi aici, iar partea a treia este prezentata in postul despre nasterea in UK.

Planuri de lectura – martie 2015

Ar trebui sa incep acest post cu un scurt rezumat al planurilor de lectura de luna trecuta, cand imi propusesem o lista de 5 carti pe care sa le citesc. Si voi face asta extrem de simplu: nu am reusit sa citesc nicio carte de pe lista.

Nu pare un inceput promitator, stiu. Insa nu este timpul pierdut! Lista ramane in continuare valabila, doar ca cele 5 titluri au fost date mai jos pe lista de alte cateva carti pe care mi-am propus sa le citesc din considerente de timp, mai precis:

VBAC – o carte tip brosura despre nasterea naturala dupa cezariana

Este o carte imprumutata de mine de la o doula si pe care bineinteles ca e frumos sa o inapoiez curand, dar pe care vreau neaparat sa o citesc. Pentru ca, asa cum am mai spus, ma documentez pentru o nastere naturala in sensul ca, spre deosebire de data trecuta, vreau ca acum sa se ajunga la cezariana doar daca este absolut necesar si nu din motive de comoditate medicala si preferinte financiare, pretextate cu riscuri si alte cele. Si pentru ca ma documentez si investesc timp si energie in acest subiect, voi strange tot ce gasesc intr-o pagina numita “Nasterea naturala dupa cezariana” pe care o voi actualiza permanent in functie de ce mai descopar. Am decis sa fac acest lucru pentru ca mi-am dat seama cate mituri auzisem si cat putin adevar stiam despre acest subiect si cat de putin/gresit informata eram, si inceputul cautarilor de informatie si sustinere a fost dificil. Si poate aceasta pagina va ajuta in viitor alte mamici.

Dezvoltarea copilului mic de Caroline Deacon

Aceasta carte am imprumutat-o de la biblioteca din dorinta de a intelege mai bine perioada prin care trec cei mici in jurul varstei de 2-3 ani. Cartea este scrisa de un psiholog, mama a trei copii, si desi contine sfaturi cu care nu rezonez (cum ar fi pedepsirea copiilor), citesc cu interes descrierea din punct de vedere emotional, psihologic, fizic, neurologic, a dezvoltarii celor mici, si am aflat lucruri foarte interesante care m-au ajutat sa inteleg mai bine anumite aspecte referitor la ce se intampla si la ce au nevoie cei mici in aceasta “adolescenta timpurie”. Planuiesc sa notez pe blog ideile pe care vreau sa le retin, in ideea ca o sa-mi foloseasca sa mi le reamintesc cand bebe din burtica va avea 2-3 ani si ca poate o sa fie de folos si altor mamici.

Pentru ca cele doua carti de mai sus m-au prins (am inceput deja sa le citesc pe amandoua), lista de 5 carti anuntata pentru februarie ramane valabila, insa nu tin cu dintii de ea, este pur orientativa pentru mine, ma ajuta sa-mi fac ordine in ganduri si planuri.

Voi ce carti vreti sa cititi in luna martie, care abia a inceput?

Am dorit o nastere naturala dar a fost cezariana

Mi-am dorit foarte mult sa nasc natural, din multe motive, printre care faptul ca sistemul imunitar al bebelusului nascut natural are parte de un boost datorat nasterii naturale, faptul ca ne dorim mai multi copii si faptul ca femeile nasc de cand lumea, adicatelea nasterea e in sine un proces… natural!

Cezariana in capul meu nu a fost niciodata o optiune. In momentul in care insa sarcina a devenit una la pat (de prin a treia luna de sarcina din cauza unei probleme a simfizei) mi-am intrebat medicul daca voi putea naste natural: daca totul e in regula la nastere, bineinteles.

Acest “bineinteles” l-am auzit pana prin saptamana 34, cand s-a transformat in “da, poti sa nasti natural, dar bebelusul va fi stresat la nastere pentru ca el nu respira in timpul contractiilor”. A fost momentul in care am zis “mda, si eu par cam stresata ca m-am nascut natural, si sotul la fel, si muuulti alti oameni”. Am inceput sa caut alt medic cu care sa nasc: unul mi-a spus din start ca el vrea cezariana pentru ca are programul incarcat si nu isi permite sa fie trezit noaptea pentru nasteri naturale. Am apreciat sinceritatea si franchetea. Al doilea medic nu a fost la fel de direct: vedem la nastere daca putem naste natural, dar “de ce vrei sa nasti natural? tu stii ce dureri groaznice sunt la nasterea naturala? stii cum e?”. “Nu, dumneavoastra stiti cum e?” Asta as fi vrut sa spun, dar mi-a iesit “Sunt la primul copil, dar imi imaginez ca poate fi destul de dureros. Si totusi, vreau sa nasc natural.”

Dupa aceste experiente, tinand cont si de organismul meu si de sarcina, am decis sa raman cu medicul meu care ma adusese cu sarcina si cu bebe sanatos in saptamana 35 si caruia ii sunt recunoscatoare: un medic jos palaria, cu exceptia preferintei pentru cezariana.

In saptamana 36, dupa ultima ecografie la care s-a confirmat faptul ca bebelusul e cu capul in jos, nu are cordonul dupa gat, iar colul s-a micsorat, medicul era deja si mai hotarat sa ma convinga sa aleg cezariana: bebelusul va fi stresat si nu se stie cat va dura travaliul, dar sa vedem, poate se naste natural dar totusi o cezariana e mai buna. Eu o tineam una si buna pe a mea: vreau sa nasc natural! Imi era teama, pentru ca stand la pat nu aveam conditia fizica pe care mi-o dorisem in sarcina (m-am ingrasat doar 8.5kg, dar nefacand miscare, musculatura era slabita), dar ma concentram pe beneficiile nasterii naturale pentru bebe.

Si am intrat in saptamana 37 si intr-o seara au inceput contractiile periodice.

Am ajuns pe la 2 dimineata la spital si am stat aproximativ 12 ore, cu glucoza in loc de mancare, cu nesomn in loc de vise si cu contractii in loc de miscarile obisnuite ale lui bebe. Contractiile era constante in ciuda medicamentelor, nici nu se intensificau, nici nu se potoleau ca sa pot sa fiu externata.

Dupa vreo 12 ore de travaliu linistit, monitorizare si controale regulate care confirmau faptul ca doar uterul vrea sa nasc, tot restul, inclusiv bebe, vrea ca bebe sa mai stea in burtica, a sosit medicul meu si a inceput seria de plimbari.

Mai intai din sala de travaliu in sala de nasteri la consult (colul este inchis, bebe nu e coborat). Apoi iar in sala de travaliu sa discutam despre ce inseamna aceste lucruri. Apoi iar in sala de nasteri la consult: nicio schimbare. Am ajuns astfel la ecograf: cum bebe era cu capul in simfiza, medicul s-a luptat ceva sa ii vada capul, lupta care a durut destul de rau. Apoi a inceput cautarea locului de prindere a cordonului ombilical. Apoi masurarea fluxului sanguin. Si apoi ni s-a spus: fluxul sanguin la creierul bebelusului scazuse cu 1/3 fata de normal si asta putea sa insemne lipsa de oxigen la nasterea naturala.

Am ajuns inapoi in sala de nasteri pentru un nou consult: uterul in contractii, tot restul in liniste, iar bebe nu coborase. Eu vroiam acasa. Medicul insa ne-a luat frumos pe mine si pe sot sa mergem in sala de travaliu sa discutam: bebelusul e in stres fetal (sotul a intrebat daca nu toti bebelusii sunt stresati cand se nasc, dar medicului i s-a parut ca noi nu intelegem ca travaliul e stresant pentru bebelus si ca ne explica degeaba) si ca exista risc de lipsa de oxigen la nastere si ca nu crede ca as naste natural in urmatoarele 24 de ore si asta nu e bine, ca bebelusul deja apare stresat pe monitor si nu l-ar mai tine asa prea multe ore. Si avem 1 minut sa ne decidem daca nasc prin cezariana atunci sau astept sa vad ce se intampla. Responsabilitatea privind nasterea si tot ce implica ea erau pe umerii nostri. Inca nu m-am decis daca asta e normal sau nu.

Privind in urma si discutand intamplator si cu o moasa, imi dau seama ca daca situatia era critica, nu eram pusi noi sa alegem cum sa nasc. Plus ca nu am gasit motivatia cezarienei scrisa pe foaia de externare. Dar in acele momente, nedormita de mult prea multe ore, cu contractii de vreo 15 ore, cu un medic care parea sa isi doreasca cezariana si care nu stiu cat s-ar fi simtit confortabil la o nastere naturala, cu acest risc mentionat de medic de hipoxie, am decis, in minutul pus la dispozitie de medic, sa nasc prin cezariana.

Poate as fi putut naste si natural, poate ca daca ar fi stat o moasa cu mine ar fi fost mai bine, insa daca medicul avea dreptate si bebe patea ceva, nu as fi putut trai cu mine insami stiind ca totul e din cauza ca eu m-am incapatanat sa nasc natural. Am simtit o presiune constanta ca sa fiu convinsa sa aleg cezariana, nu am simtit ca cineva din echipa medicala e interesat sa ma ajute sa nasc natural…

Am intrat in sala de operatii plangand dar cu cuvintele sotului in urechi: scopul final e sa avem un bebe sanatos, nu sa nasc eu intr-un fel anume. Si acum avem un bebe sanatos si minunat, nascut prin cezariana.

Poate data viitoare voi putea naste natural. Pentru ca se poate, m-am documentat si am si scris despre nasterea naturala dupa cezariana. Sunt optimista!

Nasterea la Medlife

Nasterea intr-un spital de stat a incetat sa fie o optiune acum vreo 2 ani jumatate cand am vizitat o prietena draga in maternitatea Giulesti. Aceasta vizita plus experientele avute in scurtele vizite de-a lungul timpului prin spitalele Fundeni, Coltea si Universitar m-au facut sa imi spun “Cand va fi sa nasc, voi naste la privat.”

Cand am ramas insarcinata si am inceput sa ma gandesc unde sa nasc, in urma discutiei cu medicul care ma monitoriza am aflat ca am doua optiuni, medicul colaborand cu Medlife si Regina Maria si neavand vreo preferinta (ulterior am aflat ca si-a extins colaborarile cu toate maternitatile private).

Alegerea

Motivul pentru care am ales sa nasc la Medlife a fost strict legat de distanta dintre casa si maternitate: urma sa nasc intr-o perioada in care zapada ne putea da batai de cap, mai ales daca bebe ar fi vrut sa se nasca intr-o vineri la pranz de exemplu, cand tot Bucurestiul ar fi fost in drum spre munte prin Baneasa (unde e Regina Maria). Bineinteles, a contat si faptul ca vizitasem ambele maternitati si totul era in regula iar pe internet nu gasisem decat cate o poveste de nastere despre fiecare din cele doua maternitati si ambele erau ok (apropos, sper ca acest post sa prinda bine viitoarelor mamici care incearca sa faca o alegere referitoare la maternitati). Pretul nu a influentat alegerea, diferenta intre cele 2 era de vreo 40 EUR (ulterior am semnat contractul si fiind un an aniversar pentru Medlife, a fost aplicata o reducere semnificativa).

Internarea

Travaliul a pornit intr-o noapte pe la 11, destul de lent si suportabil ca durere. Pe la 1 jumatate am plecat spre maternitate. Domnisoara de la receptie m-a intrebat relaxata si usor somnoroasa “S-au rupt membranele?”. Nu se rupsese nimic, eram bine merci, venisem doar ca sa ma asigur ca e bebe bine si abia asteptam sa ma intorc acasa.

Ajunsa la camera de garda, am fost luata in primire de medicul de garda si o doamna asistenta foarte draguta. Dupa consult s-a decis sa raman in spital pentru monitorizare (in prealabil, pe la 1 luasem un No-Spa in speranta ca se vor linisti contractiile). Mi-a adus doamna asistenta tot necesarul pentru a ma schimba (nasterea la privat te scapa de stresul de a face bagajelul pentru spital), sotul a fost nevoit sa plece acasa dupa ce mi-a facut internarea iar eu am fost condusa in sala de travaliu, doar cu telefonul si incarcatorul de telefon la mine.

In camera de travaliu am fost pusa la monitorizat, mi-au adus pahar cu apa si am ramas singura. Trecea periodic asistenta pe la mine sa vada ce mai fac si cum ma simt, medicul venea si el sa vada evolutia travaliului. La un moment dat mi-au mai administrat un calmat, poate-poate s-or opri contractiile si voi putea pleca acasa.

La 6 dimineata s-a schimbat tura, asistenta cea foarte draguta fiind inlocuita de o alta mai distanta, iar medicul de garda era acum cel care era mana dreapta a medicului meu. M-a consultat si el si desi ma asteptam sa imi dea drumul acasa, mi-a spus ca intensitatea contractiilor nu-l lasa sa ma externeze.

La ora 8 mi s-a spus ca pe la 12-1 va veni medicul meu sa ma vada. Travaliul era neschimbat. A venit si sotul meu si a fost lasat sa intre in sala de travaliu.

Pe la 10 mi se facuse ingrozitor de foame, ca nu mancasem de mai bine de 12 ore: mi s-a administrat glucoza in ciuda dorintei mele de a manca ceva neintravenos.

Nasterea

Pe toata perioada travaliului nu am fost vizitata de nicio moasa, nici intrebata daca as vrea sau avea nevoie de una.

La 12 jumatate a sosit medicul meu si a inceput un periplu intre camera de travaliu, sala de nastere si camera cu ecograf: timp de aproximativ 2 ore am fost consultata de cei doi medici si pusa la ecograf. Nu stiu ce a fost mai dureros, consultul ginecologic unde incercau sa masoare deschiderea colului sau ecografia unde incercau sa gaseasca unde e legat colonul ombilical? Cert e ca in urma ecografiei si a unei discutii intre cei doi medici si noi am fost nevoiti sa luam decizia intr-un minut: nasc natural (nu se stie cand) cu toate riscurile sau prin cezariana? (despre cum am ajuns sa fac cezariana, intr-un post viitor)

Dupa ce am luat decizia, am intrat in sala de operatii plangand, iar sotul a fost condus intr-o camera de unde putea vedea nasterea bebelusului.

Camera de nasteri care fusese goala pana atunci s-a animat brusc, totul parea ireal tinand cont cat imi dorisem in ziua aia sa plec acasa si sa mai stea bebe in burtica (eram in saptamana 37 de sarcina) si apoi sa nasc natural. Ma simteam ca si cand ma uitam la un film: fiecare personaj isi avea rolul bine definit. O asistenta m-a ajutat sa ma pregatesc pentru epidurala si a incercat sa ma linisteasca spunandu-mi ca nu conteaza cum nasti ci important e ca bebelusul sa fie sanatos si mi-a reamintit ca in cateva minute imi voi vedea bebelusul. Medicul anestezist a stat tot timpul langa mine si a avut rabdare sa-mi raspunda la intrebari insistente despre ce se intampla caci nu vedeam nimic din cauza unui fel de paravan iar anestezia isi facuse efectul.

La 15 minute de cand luasem decizia pentru cezariana, s-a auzit acel tipat mult asteptat: nascusem. Dupa nastere, bebe a fost pus cateva minute pe pieptul meu si o mana mi-a fost eliberata pentru a-l putea tine, dupa care bebe a fost dus la neonatologie.

Perioada post-natala

Cand operatia de cezariana s-a finalizat am fost dusa la terapie intensiva unde a venit si sotul meu iar dupa circa jumatate de ora a fost adus si bebe putin. A venit si medicul sa ma vada, a dat indicatii precise asistentelor si le-a repetat si sotului meu, insa indicatiile privind medicatia nu au fost respectate iar cand le-am amintit asistentelor ca medicul spusese sa imi fie administrat un anumit medicament, mi s-a spus ca ele stiu ce fac si nu au nevoie sa le spun eu ce medicament sa-mi dea.

Exceptand acest moment, pe perioada petrecuta la terapie intensiva a fost totul in regula, cadrele medicale fiind foarte atente si respectuoase.

A doua zi dupa nastere, cand a venit randul meu sa fiu mutata in salon, a durat vreo ora sa ma pun in carucior din cauza ametelilor, insa asistentele au fost rabdatoare. Secventa referitoare la medicatie insa s-a repetat si in salon si abia cand medicul meu m-a vizitat si i-am povestit, asistentelor li s-a explicat iar si s-a rezolvat. Tot de o observatie a medicului a fost nevoie si referitor la pansamentul operatiei, asistentele luand decizia de indepartare a acestuia fara a consulta in prealabil medicul, lucru sanctionat de medicul meu.

In salon eram eu cu o mamica si totul era placut si curat, iar patul cu telecomanda a fost perfect dupa ce noaptea mi-o petrecusem intr-un pat defect, care nu vroia sa se ridice sau coboare.

Ce diferente am remarcat intre Medlife si Regina Maria unde vizitasem o prietena cu 4 luni inainte: in salon era un singur snur de urgenta si un singur telefon desi erau doua paturi, nu exista un maner de care sa te tii sa te ridici din pat, nu exista masuta de infasat cu dus pentru bebe, nu existau perne de alaptat si nici nu am putut opta pentru alaptare exclusiva (toate cele mentionate le vazusem la Regina Maria).

Cadrele medicale erau variate ca si atitudine, in functie de tura: unele asistente erau calde si saritoare, altele ofuscate cand le solicitai.

Alaptarea

Alaptarea nu este sustinuta foarte mult din pacate: daca poti sa alaptezi, bine, daca nu, exista formula. Daca totusi vrei, poti solicita o pompa electrica (sunt doua disponibile) care este spalata si oferita, laptele strans este oferit bebelusului din biberon sau cu seringa.

In ciuda rugamintii mele de a-mi aduce bebelusul in salon cand este flamand pentru a-l hrani si a nu i se da formula, bebelusul mi-era adus cand era proaspat hranit cu formula: a stat cu mine in camera in a doua zi 11 ore fara sa se trezeasca de foame pentru ca fusese proaspat hranit cu formula. Cat am reusit sa il pun la san, bebelusul vroia sa pape iar asistentele il fortau sa ia sanul luandu-i capul si impingandu-l in san.

Cat era la san, de drag ce-mi era, il mangaiam, iar o asistenta s-a sesizat: “La san mancam, nu ne alintam!”. Nu o sa comentez prea mult in acest post despre alaptare, dar am dorit sa mentionez acest aspect, poate e o informatie utila pentru viitoare mamici. Din pacate, fiecare padure are uscaturile ei, cum se spune (inclusiv la Regina Maria, unde un medic neonatolog a tipat nervoasa la proaspata mamica, care solicitase hranire exclusiva la san, ca nu are lapte suficient si ca nu e hranit copilul si ca a scazut in greutate, in contextul in care toti bebelusii scad in greutate dupa nastere in mod perfect natural si normal).

Tot legat de alaptare: in una din nopti, colega de salon a mers sa vada ce face bebelusul ei si s-a revoltat vazand cum micutul ei statea in patutul lui la neonatologie si manca dintr-un biberon sprijin pe o paturica. A fost singura data cand am vazut ceva de genul acesta, in rest am vazut bebelusii hraniti cu biberon sau seringa in brate la asistente.

In principiu bebelusii stateau cu mamele, dar era greu in rezervele cu mai multe mamici sa fie si bebelusii mereu (daca un bebelus plangea si cealalta mamica din salon dorea sa doarma, era cam complicat), asa ca ocazional erau luati la neonatologie. In ultima noapte in mod expres mi-au luat bebelusul pentru icter si pentru a-i da formula, spunandu-mi-se ca daca nu ia in greutate nu o sa fim externati.

Inca un mic amanunt: ne erau servite carafe cu ceai care sa stimuleze alaptarea (ceai pe care l-am baut iar laptele a fost produs, insa cum nu am fost ajutata sa alaptez, am plecat din spital in prag de febra laptelui). Din pacate abia in ziua externarii am nimerit o doamna asistenta care sa ne ajute sa alaptam, dar era cam tarziu pentru mine (noroc cu consultantii in alaptare care m-au ajutat dupa ce am ajuns acasa).

Alimentatia

Mancarea oferita in spital a fost in regula in prima zi, ceva iaurt, branzica si ou fiert moale, alimente care ajuta tranzitul intestinal dupa o epidurala. La pranz/cina a fost gratar din ce-mi amintesc. In urmatoarea zi, dimineata a fost acelasi meniu iar la pranz am primit supa de pui cu legume fierte (pe care medicul mi le-a interzis pentru ca constipa) si frigarui. A treia zi insa, cea a externarii, la micul dejun am primit cascaval gen branza topita si o felie de sunca si un iaurt. Atat cascavalul cat si sunca mi se par nepotrivite pentru un tranzit intestinal decent (mai ales ca de tranzit depinde si externarea), asa ca am solicitat iaurt suplimentar. Si la acest capitol am remarcat diferenta intre Medlife si Regina Maria: in ziua vizitei mele la Regina Maria, meniul de pranz era supa si somon cu legume la abur.

Externarea

Externarea a durat aproximativ 4 ore din cauza birocratiei, a vizitelor medicale, a noilor nasteri. Apropos, in cele 4 zile petrecute acolo am vazut multi nou-nascuti: unul singur era nascut natural. Revenind la externare: medicul neonatolog ne-a facut un mic instructaj personal, bazat pe analizele si starea bebelusului, ni s-a oferit si un ghid de ingrijire a bebelusului, iar o asistenta foarte amabila ne-a ajutat sa alegem din ce adusese sotul hainutele cu care sa-l scoatem pe bebe din spital, in functie de temperatura de afara.

Alte detalii

Scutece nu am schimbat nici macar unul in spital, insa la rugamintile noastre o doamna asistenta foarte amabila si draguta a venit cu o masuta de infasat si cadita la noi in salon si ne-a aratat cum se face baita bebelusului si evident cum se sterge, cum se spala, cum se schimba scutecul.

Un alt aspect care este important: sotul a putut sta cu mine destul de mult in timpul zilei si, atat el cat si alti vizitatori erau corespunzator echipati, cu papuci si halate de unica folosinta. Bagaj de acasa nu a fost necesar, am primit in spital absolut tot ce ne era necesar.

Daca as da timpul inapoi, as mai alege Medlife in loc de Regina Maria? Probabil ca da, din acelasi considerent, distanta fata de casa pe timpul rece, insa as fi mult mai infipta referitor la alaptat si referitor la medicatia care trebuia sa mi se administreze.