Tag Archives: discutii

Un om cu o masina

Ieri faceam cu copiii mini briose, pe care fii’miu astazi le duce la gradinita sa le vanda pentru a strange bani pe care sa ii doneze unui spital. Si in timp ce faceam briose, aflu ca un om cu o masina a omorat 5 oameni si a ranit 40. I-a fost atat de simplu, a urcat in masina, a condus, a apasat pedala si a urcat pe podul Westminster plin de oameni, majoritatea turisti aflati in vacanta (detalii despre incident gasiti pe BBC sau HotNews).

Pe podul acela am mers de multe ori si cred ca fiecare om care a vizitat Londra a ajuns si pe Westminster Bridge. Eram acolo inclusiv acum 2 veri, cu fii’miu. Eu insarcinata in 8 luni, el intr-un tantrum ca la 2 ani, suparat ca nu il las sa traga de un cablu. Si am stat in mijlocul podului vreo jumatate de ora, tinandu-l in brate si ascultandu-i supararea. Peste drum de noi, pe partea dinspre London Eye, un scotian imbracat traditional canta la cimpoi. Turistii misau peste tot. Eu imi tineam voinicul in brate si ma uitam la vapoarele de pe Tamisa.

2mai2015

London Eye vazut de pe Westminster Bridge – 2 mai 2015

Dupa ce a trecut furtuna frustrarii, am plecat spre Big Ben si de acolo cu un double decker spre gara, de unde am luat trenul si am ajuns acasa.

20170101_151517

Big Ben vazut de pe Westminster Bridge – 1 ianuarie 2017

Pe podul acela, dintr-o pura intamplare, ieri erau alti oameni. Care insa nu au mai ajuns acasa…

Am fost intrebata daca ne mai simtim in siguranta in Londra. Raspunsul e ca ne simtit atat de in siguranta cat te poti simti in capitala unei tari care are multi inamici. E un risc pe care nu ai de ales decat sa ti-l asumi atunci cand alegi sa te muti intr-un astfel de oras. Dar cumva simt ca fortele de ordine din tara asta chiar isi fac foarte bine datoria, si din ce inteleg un astfel de incident, cu masina si cutite, este extrem de greu de prevazut. Asa ca da, ma simt in siguranta, fiind constienta ca siguranta asta e maximul la care poti spera atata timp cat nu traiesti intr-un clopot de sticla sau buncar.

Imagini: arhiva personala

“Romania, nu uita, Londra e de partea ta!”

Romania protesteaza de cateva zile bune. Sute de mii de oameni s-au unit si au decis sa lupte pentru a nu mai fi furati, pentru a nu mai fi calcati in picioare de clasa politica. La proteste au fost inclusiv parintii mei si sunt foarte mandra de asta, iar in Piata Victoriei au iesit mai toti prietenii nostri, si am fi fost alaturi de ei daca eram in Romania.

Insa protestele din tara sunt sustinute de proteste in intreaga lume, inclusiv la Londra, unde protestul a fost organizat pe Facebook.

20170205_183404

Londra – 5 februarie 2017

Am fost aseara la Ambadasa Romaniei la Londra, pe Belgrave Square numarul 1, si am vazut tricolorul fluturand in vant si am auzit vocile romanilor strigand la unison pentru Romania:

  • Romania, nu uita, Londra e de partea ta!
  • Uniti, salvam toata Romania!
  • Iesiti din casa, daca va pasa!
  • In democratie hotii stau la puscarie!
  • Justitie, nu coruptie!
  • Dragnea, nu uita, Romania nu-i a ta!
  • Cine nu sare, nu vrea schimbare! (si toti cei prezenti sareau pe loc)
  • Romania, trezeste-te!
  • Noua ne pasa de cei ramasi acasa!
  • PSD, ciuma rosie!
  • Mai am un singur dor, Dragnea scriitor!

20170205_191036

Am ajuns la protest in jur de 18:30, protestul incepuse la 18:00. Se venise cu pancarde, cu steagurile tricolore, cu tobe. Un tip coordona cu o portavoce lozincile strigate de protestatari.

20170205_183930

Pe la ora 19, un pusti de vreo 7-8 ani, a cantat la saxofon imnul Romaniei. A fost un moment emotionant, finalizat cu aplauze pentru solistul imbracat in costum national. Un barbat impartea paine cu sare manifestantilor. Un altul impartea pancarde.

20170205_190614

O femeie picta tricolorul pe fata oricui dorea, cu vopseluri aduse de ea de acasa.

IMG-20170205-WA0012

Tricolorul pictat pe fata lu’ fii’miu

Momentul luminilor aprinse a fost de asemenea prezent si la Londra, in acelasi timp cu aprinderea luminilor din Romania.

16486811_10210539165306918_8492573114145474249_o

Piata Victoriei, Bucuresti – 5 februarie 2017

La un moment dat, in jur de 19:15, pentru ca zona se aglomerase si numarul decibelilor inevitabil crescuse, a fost nevoie sa se renunte la portavoce si la tobe, la rugamintile politistilor londonezi (eu am vazut 3) care erau in zona.

Fiind cu copiii, am plecat la 19:30. Cat am stat noi acolo, tot protestul a fost pasnic, civilizat, bine organizat, impresionant. Sa vezi romani dornici sa poarte tricolorul pictat pe fata, sa vezi romani strigand “Uniti salvam toata Romania!”, sa auzi vorbindu-se romaneste in jur si sa te simti ca intr-o mare familie unita pentru Romania, a fost impresionant.

1486319486721

Desi am plecat din tara, ne pasa de Romania, pentru ca acolo ne sunt parintii si prietenii, pentru ca acolo am crescut, pentru ca de acolo ne tragem oriunde am alege sa traim acum, pentru ca ne-am nascut si ramanem romani orice am face.

Am fost intrebata ce si cum i-am spus lu’ fii’miu despre proteste (fii’mea fiind prea mica pentru acest subiect). Fii’miu are aproape 4 ani, si am incercat sa ii prezentam situatia cat mai putin complicat. Mai precis, explicandu-i ca, asa cum legea/regula cu “nu trecem pe rosu” este stabilita de niste oameni pentru siguranta tuturor oamenilor dintr-un oras, tot asa multe alte reguli din societate sunt stabilite de oameni care cu asta se ocupa. Si uneori acesti oameni mai fac greseli si propun legi care nu protejeaza pe oamenii din societate, care oameni pot protesta, adica pot spune “va rugam sa va mai ganditi, legea asta nu pare prea buna”. Si i-am facut analogia cu momente in care eu propun ceva, lui nu ii convine, si discutam si argumentam si impreuna gasim o solutie. Am vrut sa evit sa etichetez politicienii sau sa il fac sa se simta in nesiguranta, dar am vrut si sa stie ca intr-o societate democrata ai dreptul la dialog, inclusiv sub forma de protest. Vreau sa-si cunoasca acest drept si vreau sa lupte pentru drepturile lui. Si cel mai bun exemplu suntem noi, iar protestele din perioada asta sunt o ocazie excelenta pentru putina educatie civila.

Ma bucur ca multi romani au fost cu copiii la “Marsul copiilor”, organizat sambata, la care am inteles ca au fost prezenti 2000 de copii. Cu acesti copii, viitorul suna bine totusi! Chiar daca poate nu viitorul imediat…

Video de mai sus: filmat de mine.

Poza lui 1 Februarie 2017

Poza de mai jos este facuta de Dan Mihai Balanescu. Ora 21:00. Piata Victoriei. Click pe poza pentru zoom.

16300445_10210504065389442_7979571436330395150_o

Si in ton cu articolul pe care vi-l recomandam ieri, Sorin Georgescu a scris, pe 24 ianuarie, pe pagina lui de Facebook:

“Ce țară tristă…
Copiii ies în stradă să oprească hoția, dar părinții știu ei mai bine de la dl Gâdea sau dl Ghiță că de fapt au fost plătiți de Soros cu 50 de lei de om și 30 de lei de câine. Și oricum au protestat doar ăia din galerie, vreo 100 de derbedei.
Copiii trimit poze cu mulțimea inundând Bucureștiul de la Universitate la Piața Victoriei, părinții sunt convinși că pozele sunt trucate de “agenturile străine” care sug sângele patriei.
Să urmezi orbește niște hoți pentru câțiva lei în plus la pensie mi se pare de neiertat. Să nu-ți dai seama că ești complice la furtul din buzunarul copilului tău și că îl alungi peste hotare câte puțin în fiecare zi… Să îl înveți să învețe ca să devină cineva și apoi când el devine cineva, să te îndoiești de judecata lui și să adulezi mediocri și impostori…
Nu-mi dau seama dacă este egoism sau nu. Dar, după ce își vor fi văzut copiii plecați în lumea largă, mulți vor sfârși singuri prin spitale pline de bacterii, gândaci și mucegai, cu televizorul înghețat pe Antena 3.”

Daca as fi in Romania, as fi acolo, in strada, indiferent de vreme si temperatura.

“Urmeaza zece zile critice. Exista doua cai de a bloca in extremis macar o parte din prevederile Ordonantei de Urgenta care dezincrimineaza mascat abuzul in serviciu. Una ar fi riposta institutionala prin sesizarile deja anuntate de CSM si presedintele Iohannis la Curtea Constitutionala. A doua si cea mai sigura ramane insa cresterea presiunii publice la paroxism, cu obligarea Guvernului de a retrage ordonanta rusinii nationale, care trasforma Romania in tara jafului legalizat. Am vazut ceva deruta in public dupa reactiile institutionale de azi. Ce se mai poate face, mai are sens sa protestam? Da, este vitala de acum mobilizarea totala.” (sursa)

Nimic de adaugat

Ce s-a intamplat aseara pe strazile Romaniei si ce poate se va intampla si astazi, ce se intampla de fapt in Romania, este vizibil in special in mediul online. Nu stiu in mediul offline care este situatia. Insa in online este plin de imagini, filmari, articole, discutii, pareri. Sunt multe de digerat, si la cate se intampla si cate se scriu si spun, personal nu am nimic de adaugat.

ID-10064315

Asa ca pentru astazi va invit sa cititi acest articol scris de Petronela Rotar, un articol care m-a facut sa realizez ca da, multi romani inca se uita la un singur post de televiziune, pentru ca asa sunt obisnuiti, si da, inca cred tot ce se spune la televizor, pentru ca asa au fost obisnuiti. Si nu e vina lor. Si au drept de vot. Si sunt multi, suficient de multi incat, la 27 de ani de la Revolutie, la putere sa fie PSD-ul…

Imagine: criminalatt/freedigitalphotos.net

Intrebarea saptamanii: cum merg astronautii la toaleta in spatiu?

Saptamana trecuta la gradinita la fii’miu tematica a fost “spatiu”. Si au avut activitati variate pe aceasta tema, si au construit rachete din tub de carton, au vorbit despre Luna si planete si s-au pozat in spatele unui carton cu astronaut desenat si gaura in dreptul capului (gaura in care copiii isi puneau capul si deveneau astronauti).

Vineri, la final de saptamana de gradinita, in masina in drum spre un loc de joaca, fii’miu ma intreaba: “Mami? Cum fac pipi astronautii in spatiu?”.

ID-100202941

Eram la volan. M-am uitat in oglinda retrovizoare si l-am vazut pe fii’miu foarte serios, asteptand raspunsul. “Dar ce e un astronaut?” il intreb eu. “E un om care zboara pana la Luna”, imi explica el.

Bun, si acum ca stiam si cam ce este un astronaut, hai sa ne gandim cum face el pipi in spatiu. Ca de pus aceasta intrebare, eu nu mi-am pus, si nici peste informatii referitoare la ea nu am dat in lecturile mele. Si am luat-o metodic: stim ca in spatiu gravitatia nu mai ajuta lucrurile sa ajunga in toaleta. Deci lasate libere, ar putea pluti prin nava spatiala, si nimeni nu si-ar dori asa ceva. De unde deducem ca trebuie sa existe un sistem special (desi recunosc ca m-am gandit si la scutece de adulti ca posibila solutie).

Si cam pana in punctul asta am dus rationamentul si raspunsul, pentru ca nu stiam exact ce sistem ar putea fi util in spatiu in locul toaletei, Asa ca i-am spus ca atunci cand ajungem acasa, o sa cautam mai multe informatii pe aceasta tema. Si asa am si facut, drept urmare am gasit un filmulet explicativ, pe care il includ in acest post mai jos, ca cine stie cand veti avea nevoie de el in dialogul cu un copil de 3 ani.

Si daca tot suntem la capitolul astronauti, v-ati intrebat ce se intampla cand un astronaut aflat in spatiu incearca sa stoarca de apa o carpa?

Imagine: supakitmod/freedigitalphotos.net

Doua intrebari care te ajuta sa economisesti

Sa stii sa economisesti, sa poti sa pui bani de-o parte, sa reusesti sa nu cheltui tot ce ai sau chiar mai mult decat ai, sunt lucruri care cred ca se invata. Nu cred ca cineva le face din instinct, in mod natural. Cine reuseste, o face pentru ca si-a propus sa reuseasca. Sau pentru ca i-a ajuns cutitul la os :))

ID-100272283

In lecturile mele intamplatoare despre parenting si fericire si in cele mai specifice ale sotului despre investitii, am dat peste 2 intrebari care pun lucrurile, in speta cheltuielile, intr-o noua lumina. Care lumina contribuie la succesul eforturilor de a economisi. Una dintre ele necesita imaginatie despre o lume usor apocaliptica, cealalta e usor mai practica. Le iau pe rand.

Daca as fi ultimul om in viata de pe planeta, as mai cumpara acest lucru?

Intrebarea am gasit-o in cartea lui Darren Brown, “Happy” (pag. 61), si este de fapt o intrebare pusa de William B. Irvine, profesor de filozofie la Dallas University, autor al cartii “On desire – Why we want what we want”.

Sensul intrebarii este urmatorul: presupunand ca te trezesti intr-o dimineata si tot mediul inconjurator este exact asa cum il stii, cu exceptia oamenilor. Acestia au disparut. Toti. Esti ultimul om ramas in viata, iar totul in jurul tau este exact ca ieri. Imagineaza-ti acest scenariu chiar inainte de a scoate banii/cardul din portofel si intreaba-te: daca oamenii din jur ar disparea, as mai cumpara lucrul pe care urmeaza sa dau acum banii?

De multi ori, oamenii cumpara lucruri pentru a le arata altora ca “s-au ajuns”, ca au putere financiara: “Sa vada vecinul ca eu imi permit”. Alteori pentru a starni invidie in cei din jur: “Sa se oftice vecina ca eu am si ea nu are”. Alteori pentru a incerca sa fie la acelasi nivel cu cei pe care ii invidiaza: “Da’ ce, ala si-a luat si eu sa n-am?”.

Daca insa am decide ce sa cumparam facand abstractie de toti oamenii din jurul nostru… Cate din lucrurile pe care le-am cumparat, le-am mai cumpara? Daca nimeni nu ne-ar vedea vreodata plasma cu diametru cat tot peretele, am mai cumpara-o? Daca nimeni nu ne-ar vedea vreodata super masina cu 4 tevi de esapament parcata pe alee, am mai cumpara-o? Daca nimeni nu va vedea vreodata obiectul pe care esti pe cale sa il achizitionezi, l-ai mai cumpara?

Daca raspunsul este in continuare “Da”, este posibil sa cumperi ceva de care chiar ai nevoie. Dar de foarte multe ori, s-ar putea ca raspunsul sa fie “Nu”. Si atunci e bine sa bagi banii/cardul inapoi in portofel.

Cand eram mica, bunicul meu mi-a povestit o anecdota despre un barbat care vroia sa economiseasca si nu stia cum. Si avea 2 buzunare la pantaloni. Si atunci s-a gandit omul asa: tine toti banii in buzunarul stang, si cand vrea sa cheltuie bani pe ceva de care nu are absoluta nevoie, ia din buzunarul stang suma pe care ar da-o pe obiectul respectiv si o muta in buzunarul drept. Si cand ajunge acasa, tot ce a stans in buzunarul drept pune la pusculita. Eram copil, mi s-a parut o poveste simpatica. Dar se poate dovedi a fi foarte buna de pus in practica uneori.

Daca cumpar acest lucru, viata mea se va imbunatati semnificativ? Voi fi eu mult mai fericit(a) fata de cum sunt acum?

Warren Buffet spunea, la un moment dat: “Daca cumperi lucruri de care nu ai nevoie, in curand va trebui sa vinzi lucrurile de care ai nevoie.” (“If you buy things you do not need, soon you will have to sell things you need.”)

Cumparam multe lucruri de care nu avem cu adevarat nevoie. Le cumparam ca sa iesim din monotonia unor zile. Sau ca sa simtim ca nu muncim degeaba. Sau ca sa ne recompensam sau dimpotriva, ca sa ne alinam suferintele. Si functioneaza, uneori, dar doar pe moment.

Ce ajuta sa decizi daca ai cu adevarat nevoie de acea achizitie si sa eviti cheltuielile nenecesare este sa te intrebi, si apoi sa-ti raspunzi foarte sincer: “Aceasta achizitie ma va face mai fericit(a) decat sunt acum?” Adica acel lucru pe care ai vrea sa dai banii, iti va imbunatati viata in mod semnificativ? Sau poti sa pui intrebarea invers: ma voi simti atat de nefericit daca NU cumpar acest lucru incat sa cheltui bani ca sa evit asta?

S-ar putea sa iti dai seama ca acel ceas, acea pereche de pantofi, acei cercei sau acel telefon nu iti vor imbunatati substantial viata sau starea de spirit. Ci doar iti vor goli portofelul. Si asta se intampla chiar si atunci cand cumperi ceva la promotie, avand senzatia ca economisesti: daca nu ai nevoie de produsul in cauza, nu economisesti nimic, ci doar cheltui bani pe ceva de care nu ai cu adevarat nevoie, doar pentru ca este la promotie.

Intrebare bonus (amintita de sot cand a citit cioarna acestui post): imagineaza-ti ca cineva are intr-o mana produsul pe care il vrei si in cealalta mana banii echivalenti ai pretului produsului, si te pune sa alegi o mana – ce alegi, produsul sau banii? Daca alegi banii, atunci alege-i si cand sunt la tine in portofel/cont si nu ii cheltui pe produsul in cauza.

Asa ca, daca vrei sa economisesti, data viitoare cand planuiesti sa cheltui niste bani pe un un anumit lucru, pune-ti intrebarile de mai sus. Daca faci asta suficient de des, va deveni reflex si vei ajunge sa iei decizii constiente, nu sub impulsul momentului/starii de spirit.

Si inca ceva, un sfat de la Warren Buffet: “Nu pune de-o parte ce ti-a ramas dupa cheltuieli, ci cheltuie ce bani ti-au ramas dupa ce ai pus de-o parte.” (“Do not save what is left after spending, but spend what is left after saving”)

Disclaimer: acest post este scris in ideea de a ajuta pe cei care doresc sa economiseasca si nu reusesc; nu este un post impotriva cumparaturilor si nici o incercare de a convinge pe cineva ca trebuie sa economiseasca.

Imagine: Serge Bertasius/freedigitalphotos.net

Fara televizor

Pana acum aproape 4 ani, ne uitam des la televizor. Si daca nu ne uitam, il lasam deschis, sa mearga, sa auzim mai o stire, mai o muzica, vorba aia. Ne-am luat la un moment dat si un televizor nou, frumos, ne-am luat si un dispozitiv cu care inregistram emisiuni sau filme care se difuzau la televizor cand nu eram acasa. Ba chiar, cand eram gravida cu fii’miu, pentru ca vroiam anumite posturi care nu mai erau in grila de programe a celor de la care aveam tv si internet, am facut abonament la inca un provider!

Mai precis, acum 4 ani aveam televizor + dispozitiv de inregistrat + 2 receivere, de la firme diferite. Nimic nu ratam, va dati seama, cu atata tehnologie in casa, eram la curent cu tot ce misca!

ID-100159821

Si apoi s-a nascut fii’miu. Si am inceput sa ma uit la televizor doar cand el dormea. Am uitat sa precizez ca stateam in garsoniera, asa ca televizorul era pe muteste, ca deh, dormea copilul, v-am zis. Si ma uitam la seriale sau emisiuni in engleza si cu subtitrare, ca sa inteleg totusi ceva. Dar nu mai avea televiziunea acelasi farmec, fara sonor.

Va intrebati poate de ce insistam sa tinem televizorul inchis cand copilul era treaz. Motivul era fix copilul, si mai exact sanatatea lui. Dar despre asta intr-un alt post, ca merita mai multa atentie acest subiect, nu doar cateva randuri in acest post.

Revenind la televizorul pe muteste: neavand farmec, am inceput sa citesc mai multe carti. Si astea aveau farmec. Mult farmec.

Si pe cand avea fii’miu 1 an si 2 luni, am venit la Londra. Unde nu avem televizor. Deloc. Nici taxa de tv (e undeva la 100 GBP/an) nu o platim, pentru ca nu avem televizor, si aici legea e simpla si clara: ai televizor sau te uiti online la programe de televiziune, platesti, nu faci asta, nu platesti. Si noi nu facem asta, nici online, nici altfel. Si pentru ca nu mai prea foloseam televizorul in Romania, desi aveam un aparat fizic in casa, schimbarea nu a fost deloc grea. Astfel, de aproape 3 ani, noi nu ne uitam la televizor.

“Traiti in bula voastra!” sau “Inseamna ca habar nu aveti ce se intampla pe lumea asta!” ati putea spune. Si poate ca partial ati avea dreptate, chiar traim in bula noastra (toti facem asta intr-un grad mai mic sau mai mare) si nimeni nu stie tot ce se intampla pe lumea asta. Dar televizorul nu ne ajuta in privintele astea oricum, doar ne dadea iluzia ca suntem “conectati” si ca stim ce se intampla in lume.

Cand am fost in Praga, acum niste ani (ca nu mai stiu cati), in camera de hotel aveam televizor. Si intr-o dimineata i-am dat drumul de curiozitate. Si evident erau ceva canale neromanesti de stiri: am fost surprinsi de cat de multe stiri erau din lume, si cum aflam de lucruri care se intamplau si care pentru media din Romania nu existau! Pentru ca informatia nu este la tv, informatia poate fi peste tot in jurul tau, daca te intereseaza si stii unde sa o cauti.

Intr-adevar, cand socializez cu oameni de aici si in discutii se fac referiri la emisiuni difuzate la tv, ceea ce mi s-a intamplat foarte rar, nu sunt foarte vorbareata, ca nu am cum. Noroc insa ca oamenii, in general, pot avea milioane de subiecte de discutie si atunci nu se simte lipsa subiectului de discutie “emisiunea X”.

Si ca tot suntem la inceput de an, ce ziceti de o rezolutie (daca credeti in ele)? “Anul asta renunt la televizor”. Ar fi posibil?

Imagine: Ohmega1982/freedigitalphotos.net

Ce este curajul?

Pana sa am copii nu cred ca m-am gandit la curaj, la ce inseamna, la ce presupune “sa ai curaj”. Dar fiind in perioada “de ce”-urilor de un an jumate deja, precum si a altor intrebari si discutii, am ajuns sa fiu foarte atenta la tot ce se intampla in jur, la ce se discuta, la ce aude fii’miu, ca sa ma pregatesc pentru intrebari ulterioare. Despre frica si curaj nu m-a intrebat inca, insa m-am intrebat eu in momentul in care i s-a spus lu’ fii’miu ca este curajos. De fapt m-am intrebat mai mult despre curaj. Pentru ca despre frica mi-e clar ca intr-o doza sanatoasa e extrem de utila. Nu de alta, dar frica e cea care ne opreste sa traversam pe rosu sau sa iesim pe geam dintr-un apartament situat la etajul 10. Bineinteles ca sunt mai multe tipuri de frici, inclusiv fricile de lucrurile noi si asta mai ales in cazul copiilor, insa presiunea “haide, fii curajos!” care indeamna un copil sa faca ceva ce nu se simte confortabil sa faca nu mi se pare sanatoasa. Cred ca un copil, cu un adult rabdator langa el care sa il sustina, isi va invinge in timp fricile de acest gen. Iar fricile care il tin in viata, sper sa si le pastreze.

Asadar frica e buna, e sanatoasa, ne tine in viata. Dar curajul? Curajul este lipsa fricii? Si daca da, e de dorit asta?

id-100462871

Cand citesti carti de copii sau cand te uiti la desene sau filme pentru copii, remarci personaje “curajoase”. Si curajul este prezentat ca o calitate, un atuu, o caracteristica care iti aduce succesul, victoria, laudele. Si curajos e soricelul care se aventureaza singur in padure sau leul care se arunca in foc sa salveze o leoaica. Cand insa acelasi curaj il face pe personajul principal sa intre in belea, sa pateasca ceva rau, curajul capata brusc denumirea de “nesabuinta” sau “prostie”. Unde e granita dintre curaj si nesabuinta? Aceeasi fapta e curajoasa daca are rezultat pozitiv si nesabuinta daca rezultatul este negativ? Adica asteptam finalul actiunii ca sa decidem daca personajul a fost curajos sau nesabuit?

Radacina cuvantului “curaj” este latinescul “cor”, adica “inima”, “cord”. Si initial curaj insemna sa spui ce gandesti cu inima deschisa. Intelesul cuvantului s-a tot modificat de-a lungul timpului si in prezent curajul este aproape sinonim cu “eroism”. Brene Brown in cartea “Darurile imperfectiunii” spune: “Cred ca am pierdut contactul cu ideea ca a vorbi onest si deschis despre cine suntem, despre ceea ce simtim, si despre experientele noastre (bune sau rele) este definitia curajului. Eroismul inseamna deseori sa ne riscam viata. Curajul inseamna sa ne expunem vulnerabilitatile. In lumea de azi, asta este ceva extraordinar.”

Curaj este atunci cand, la un curs sau intr-o discutie, recunosti ca nu ai inteles un lucru si rogi sa ti se explice. Curaj are un copil care merge la o petrecere cu colegii dar isi suna parintii sa vina sa il ia (indiferent de motive), in ciuda insistentelor/presiunii celor din anturaj. Curaj ai atunci cand esti dispus sa iti expui vulnerabilitatile si iti asumi riscul sa fii dezamagit. Curaj ai atunci cand iti accepti imperfectiunile.

A fi tu insuti, sa te arati lumii exact asa cum esti tu. Cred ca asta inseamna curaj. Restul sunt acte de eroism sau fapte nesabuite, in functie de rezultat.

Imagine: Stuart Miles/freedigitalphotos.net

Tu ai bea lapte de catea?

Sambata dimineata era (inca) frumos afara asa ca am iesit la plimbare cu totii si am mers in centru. Pana acolo cu trenul, pe acolo pe jos. Si cum mergeam noi pe jos asa, am ajuns intr-o zona mai aglomerata, acel gen de zona in care se si intampla lucruri menite sa bucure trecatorul: un barbat canta la chitara, o femeie era complet aurie si statea “stana de piatra”, o trupa de trei dansa.

Printre toti acesti artisti si trecatori, doi oameni scriau cu creta pe asfalt, un altul impartea pliante si un altul vorbea la portavoce. Ce vorbea, nu intelegeam, sunetul era distorsionat, galagia prea mare. Pliant nu am putut lua ca nu aveam nicio mana libera, fiind cu copiii, cu trotinete, cu ghiozdan si haine dupa noi. Am putut insa citi ce scria pe asfalt. Si anume:

“Tu ai bea lapte de catea?” urmat de doua casute cu “Da” si “Nu”, si era bifat “Nu”. Dupa care scria: “Atunci lapte de vaca de ce bei?”.

id-100278721

Fara sa ma consider aroganta, as fi raspuns sincer “Pentru ca vaca nu e caine”. Pentru ca asta mi-a venit instinctiv in minte.

Apoi m-am gandit la logica folosita, sau aparenta/lipsa ei. Si pe aceeasi “logica” as fi vrut sa ii intreb si eu pe cei care militau pro-veganism (scria, tot pe asfalt, “Go vegan!”), “Voi ati bea lapte de catea? Daca nu, lapte de om de ce beti?”. Sau “Ciuperci otrăvitoare mâncați, ca sunt legume? Dacă nu, morcovi de ce mâncați?”.

Unul dintre militanti avea un tricou pe care scria “Sunt ateu pentru ca nu cred in fiinte superioare omului, si sunt vegan pentru ca nu cred ca omul e superior animalelor”. Hm… De-asta mananca oamenii carne, ca se cred superiori animalelor? Sau iar e o legatura care pare sa fie dar de fapt lipseste cu desavarsire?

Disclaimer: acest post nu se vrea a fi pro sau contra oricarui stil de nutritie, ci este despre logica si argumentatie.

Imagine: tor00722 / FreeDigitalPhotos.net

To Brexit or not to Brexit

Aceasta-i intrebarea.

Pe 23 iunie cand ne-am dus la culcare, eram convinsa ca se va vota “Remain” chiar daca procentele vor fi destul de apropiate unul de altul. Cumva, inca nu mi-e clar cum, cand m-am trezit vineri dimineata, pe 24 iunie, am aflat ca peste 1 milion de oameni au facut ca rezultatele sa fie de 52% in favoare lui “Leave”.

Ca am avut eu un soc, e mai putin relevant. Ca a fost insa un soc inclusiv pentru cei care au militat pentru “Leave”, asta a devenit amuzant si trist in acelasi timp.

Intr-adevar, campania “Leave” a fost destul de agresiva, mai ales spre final, cand doar “Vote Leave” vedeai, despre “Remain” mai nimic, cu exceptia unor pliante in cutia postala. In plus, cei care militau pentru iesirea din UE s-au folosit de punctele slabe ale Regatului Unit si de problemele populatiei, cum ar fi sistemul de sanatate public si imigrantii.

Si astfel oamenii au votat ca sa ramana banii la NHS, sa nu se mai duca la UE. Pacat ca a doua zi dupa vot s-au prins si ei ca de fapt cifrele din campanie erau eronate, banii care se duc la UE nu sunt chiar atat de multi si oricum nu se stie daca vor merge spre NHS.

Altii au votat ca sa nu mai vina europenii la munca in UK. Unii, pentru ca li se pare ca europenii le iau locurile de munca, altii, pentru ca spera sa isi aduca ei familiile din tari non-UE la munca aici daca nu mai vin europenii.

S-a votat sa se iasa din UE si pentru ca nu se vroia ca Turcia sa intre in UE. S-a votat si ca sa se trezeasca politicienii la realitate si sa vada problemele populatiei.

Ce sa mai, s-a votat din multe motive, cu multe intentii, cu multe planuri personale, si a iesit ce a iesit.

In general, cetateanul voteaza pentru binele propriu. Ma refer aici la cetateni in general, nu la cei din classa politica. Adica cetateanul de rand nu intelege neaparat tot ce se intampla cu tara, de ce merg lucrurile intr-un anumit fel, care e directia pe care o va lua tara daca se intampla un anumit lucru si asa mai departe. Ca de-aia isi aleg cetatenii politicieni care sa ii reprezinte si care sa ia decizii complicate in numele lor, spre binele tuturor. Si de data asta, referendumul a fost o putere prea mare data cetateanului de rand. Care cetatean a inteles ce a vrut din referendumul asta si a votat in consecinta.

In urma referendumului, clasa politica mi se pare bulversata. Personal, mi se pare ca nimeni nu se astepta sa se voteze “Leave”, asa ca nimeni nu avea un plan B. Si acum stau si discuta si incearca sa vada “ok, si acum ce facem?”.

Intre timp, zice-s-ar ca numarul de incidente agresive ar fi crescut, mai precis cativa dintre cei care au votat “Leave” nu inteleg de ce nu au disparut toti imigrantii din UK de a doua zi, si asteapta sa plece toti. Ca sa ramana doar ei aici, neintelegand ca nivelul de trai din UK este ridicat si datorita fortei de munca europene.

Pana una alta, lira a scazut. Apropos de asta, intamplator in centru am vazut, in fata unei sali de sport, acest panou cu un mesaj pentru Boris (fostul primar al Londrei, unul din pionii importanti ai campaniei “Leave”):

IMG-20160702-G

Joc de cuvinte: “pound” inseamna si lira, si 0.45kg

Si preturile caselor incep sa scada. Nu ca asta le-ar face musai mai accesibile: m-a amuzat cand am citit in acest articol ca preturile anumitor case din centru au scazut de la 8 milioane £ la 6.5 milioane. Repet: milioane. Mie nu mi se pare ca e vreo diferenta, tot exorbitante sunt, dar scaderea asta reflecta totusi o posibila viitoare directie a pietei imobiliare.

Viata de zi cu zi insa continua ca si pana acum. Personal nu am sesizat nicio schimbare de atitudine in jurul meu. Poate si pentru ca stam in Londra, unde s-a votat majoritar “Remain”. Insa parerea despre tara in care ne-am mutat a suferit schimbari. Ma uitam pe harta voturilor si vedeam cum Londra, Scotia si Irlanda de Nord sunt cu “Remain” si restul sunt cu “Leave”. Adica Londra e inconjurata de doritori de “Leave”. Nu ma mir ca s-a lansat ideea de independenta a Londrei sau de independenta a Scotiei (se discuta despre un nou referendum pe tema asta). Ma mir insa ca intr-o tara cu atata acces la informatie si cu un nivel de trai ridicat, a functionat dezinformarea si manipularea pana in punctul in care s-ar putea din toamna, dupa investirea viitorului prim ministru, UK sa nu mai faca parte din UE. Inca spun “s-ar putea”, ca s-ar putea sa nu, cine stie…

In Londra oamenii inca spera sa se renunte la Brexit, asa ca sambata au iesit la un mars de protest pe strazile Londrei, dinspre Hyde Park prin Trafalgar Square pana la House of Parliament.

20160702_132102

Punctul final al marsului

20160702_132538

Protestatari venind dinspre Trafalgar Square spre House of Parliament

20160702_132616

S-a trecut inclusiv prin fata biroului primului ministru unde s-au oprit ca sa strige “Shame” (“Rusine”).

20160702_133712

Protestatari in dreptul 10 Downing Street

La protest au participat, din ce am inteles, vreo 50 de mii de oameni, tineri si batrani, cu copii, bebelusi sau burtici, cu instrumente muzicale, cu steaguri si abtibilduri, cu pancarde cu mesaje: “we love EU”, “little Britain big mistake”, “Britain is stroger in EU”, “remain and save our future”, “I am a proud tax-payer immigrant”, “don’t go Brexit my heart”, “voting on lies is not democracy”, “fromage not farage”, “no man is an island”, “keep calm and remain outraged”, “we’ve made hEUge mistake”, “save us! Breturn”, “Brexit hurts Britain”, “it’s cold outside”, “no goodbyes based on lies” si multe altele.

20160702_133336

Primele valuri de oameni dinspre Trafalgar Square spre Parlament

20160702_134430

Marsul a inceput la ora 11. Noi am ajuns pe la 13:30 la punctul de sosire si am mers contra curentului pana dupa Trafalgar Square. Din ce am vazut noi, totul a fost pasnic si bine supravegheat de politie, terestru si aerian.

20160702_140606

Protestatari venind dinspre Hyde Park spre Trafalgar Square

IMG-20160702-M

La 14:30 finalul sirului de protestatari ajunsese in dreptul nostru, si asa am vazut ca in urma sirului veneau dube ale politiei plus o masina in care se strangeau pilonii care delimitasera traseul protestatarilor si alte cateva masini in care se strangea orice mic gunoi ramas in urma protestatarilor.

20160702_142732

La ora 18 cand am pornit spre casa, am mers pe traseul marsului de protest si nu mai era nicio urma a acestuia iar circulatia se desfasura ca de obicei. Doar in fata Parlamentului mai erau cativa protestatari.

In drum spre casa, ma intrebam daca si in ce masura va influenta marsul de astazi deciziile care se vor lua…

PS. Noi mersesem in centru pentru a vedea evenimentul Big Dance de fapt, care a aratat asa:

20160702_143810

Incalzirea pentru Big Dance 2016

20160702_153625

Inceputul – Big Dance 2016 – Trafalgar Square

20160702_153721