Tag Archives: calatorii
Al treilea Paste in UK in imagini
Acesta este cel de-al treilea an in care petrecem Sarbatorile de Pasti in Londra. Si pentru ca fii’miu era in vacanta iar vineri si luni erau zile de Bank Holiday (adica libere), am apucat sa petrecem mai mult timp in familie. Si am ales sa il petrecem cat mai mult in aer liber, in ciuda vremii innorate si racoroase.
Vineri ne-am plimbat prin parcuri, iar dintr-unul din ele se vedea orasul (click pe poza pentru zoom).
Sambata am ales sa mergem la oraselul in miniatura, la dorinta expresa a lu’ fii’miu si spre incantarea lu’ fii’mea cand a auzit ca sunt trenulete acolo (e prea mica pentru a mai tine minte de data trecuta). Apropos, despre oraselul in miniatura v-am povestit aici despre cum a fost data trecuta.
Duminica, la cererea ambilor copii, am mers cu hidrobicicleta (de fapt, barca cu pedale) pe lac. Am ales Hyde Park in ideea ca lacul e mai mare si posibila coada de la barca ar merge mai repede datorita numarului mare de barci. Fii’miu s-a distrat copios dand comenzi “haideti, pedalati mai repede, sa ajungem la lebada aia!” iar fii’mea a mai cerut cu barca imediat ce am ajuns inapoi pe uscat. Toate astea in ciuda ploii fine din timpul plimbarii cu barca.
Seara, cand am ajuns acasa, fii’miu a vrut sa ne arate un experiment pe care l-au facut la gradinita si pentru care ne-a rugat sa luam “bombonele colorate, ceva cu S, dar nu ca sa le mancam ca au zahar”. Si ne-a aratat: pe o foaie alba, a pus un capac transparent si pe el a pus una cate una bombonele colorate. Apoi a turnat apa cand sa fie toate bomboanele in apa. Si am asteptat cateva minute…
Si dupa alte cateva minute…
Si luni am profitat de vouchere Tesco Clubcard pentru a vizita Drusillas Park, un parc ce combina zoo cu parc de distactii (o sa revin cu o recenzie pe larg intr-un post separat).
Cat despre mesele de sarbatoare… Ne-am bucurat de picnicuri cu mancare la pachet, luata de acasa, sau fish&chips si pizza, in functie de zile si pofte. Fara drob, fara pasca, fara cozonaci. Singura mancare speciala de Paste au fost 4 oua, rosii de data asta (acum 3 ani le-am facut albastre). Nu am folosit vopsea de oua ca nu sunt convinsa ca as fi gasit aici oricum. In schimb am pus foile de la 2 cepe rosii cu putin otet intr-un vas, am adaugat ouale fierte si apa fiarta si am fiert totul jumatate de ora. Acum 3 ani am folosit jumatate de varza rosie pentru a obtine ouale albastre.
Voi ce-ati facut de Paste?
O zi la Legoland Windsor – aprilie 2017
Weekend-ul trecut am fost cu copiii la Legoland in Windsor. Frumoasa zona, frumos parc, frumoasa vreme. Toate astea, plus faptul ca este vacanta de Paste s-au tradus printr-o foarte mare aglomeratie.
Despre experienta noastra acolo am scris pe… noul blog! Pus pe picioare acum cateva zile (chit ca mai am de aranjat la el pe ici pe colea), acest blog este scris in engleza si va contine articole legate de viata noastra in Londra. Voi continua sa scriu si pe acest blog, in romana, si voi aborda subiecte general valabile sau care cred ca sunt interesante pentru cititorii mei de aici. Ma gandesc ca unele subiecte, cum ar fi “unde se gasesc biscuiti fara zahar in Londra” sau “cum este la o anumita cafenea de aici” sunt mai putin relevante pentru publicul acestui blog, asa ca voi scrie despre ele in engleza pe noul blog.
Si ca sa inaugurez blogul si pentru a vi-l prezenta intr-un mod cat mai frumos, va invit sa cititi despre experienta noastra la Legoland si sa va delectati cu poze in postul de aici.
Va multumesc ca ma cititi si sper sa imi fiti in continuare alaturi!
La Brighton in 360i [foto]
Prima oara am mers la Brighton in vara lui 2014, o data, cu trenul. Atunci nu ne-am plimbat prea mult pe faleza, excursia a fost scurta, de cateva ore, iar aglomeratia mult prea mare. Daca ne-am fi plimbat, am fi vazut un santier de constructii abia deschis.
Am revenit in Brighton dupa ce ne-am luat masina, in august 2015. Si atunci am remarcat zona in constructii din dreptul Regency Square – era santierul a ceea ce urma sa fie 360i.
In august 2016 turnul a fost inaugurat. Vara evitam sa mergem in Brighton pentru ca este incredibil e aglomerat, asa ca am ajuns acolo toamna, si am vazut turnul functionand. Si am zis “De ziua mea, vreau sa urc sa vad privelistea de sus”. Si asa a ramas. Dar ce sa vezi? In fiecare an, intre 9 si 20 ianuarie, este revizia turnului. Si uite-asa nu voi putea niciodata sa urc in turn de ziua mea! Dar privelistea e foarte frumoasa si in weekendul dintre ziua mea de nastere si ziua sotului (sunt 8 zile intre datele noastre de nastere, pe langa niste ani).
Asa ca in weekendul trecut am fost sus in 360i. Platforma urca sus la fiecare 30 de minute, calatoria dureaza 20 de minute. Biletele comandate online cu minim 3 zile inainte de data calatoriei beneficiaza de 10% reducere. Si se pot cumpara bilete la pachet si la alte obiective turistice din Brighton: noi am cumparat la pachet bilete la SeaLife si am economisit 36£. Biletele se pot cumpara si direct de la baza turnului, dar daca este aglomerat exista riscul sa fie epuizate pentru cateva ore la rand (cum tind sa cred ca se intampla pe timpul verii). Capacitatea platformei este de 200 de persoane.
Turnul 360i vazut de la baza
In poza de mai sus, remarcati santurile verticale: pe acolo trece cablul care controleaza platforma. Care cabluri sunt controlate de jos de o bobita imensa, aflata sub podeaua salii de asteptare, podea care este din sticla pentru a putea fi vazuta bobina.
Platforma aproape complet coborata
Turnul are 162m inaltime dar platforma se opreste la 138m – poza de mai jos este facuta spre varful turnului, cand platforma ajunsese la inaltimea maxima si stationa.
De sus, peisajul arata ca imaginile de mai jos.
Vedere spre nord-vest
Vedere spre nord
In imaginea de mai jos, sub acel parc verde, este o parcare subterana. Zona verde este Regency Square, aflata chiar la baza turnului 360i.
Vedere spre vest
In urmatoarele 2 imagini se vede privelistea spre est – in zare, departe, se vede coasta calcaroasa, apoi pontonul cu parcul de distractii Brighton Pier.
In imaginile de mai jos este plaja de pietre aflata la baza turnului.
Conform wikipedia, sunt sanse ca anul acesta turnul sa intre in cartea recordurilor ca fiind cel mai inalt turn subtire din lume. Pana atunci insa, 360i este cel mai inalt turn mobil de observatie din Marea Britanie si prima telecabina (cable car) verticala din lume. Si chiar e foarte faina privelistea pe care o ofera, i-a fascinat chiar si pe copii, desi initial am avut emotii ca le-ar putea fi rau de inaltime, dar dupa cum se vede in poza de mai jos, nu au avut nicio problema.
33 pe 2 roti
Stiu, cand spun 2 roti, va ganditi la bicicleta, ca asa ma gandeam si eu cand auzeam aceasta expresie.
Am invatat sa merg pe bicicleta in cartier, pe o strada in deal, pe cand aveam vreo 8-9 ani si mama alerga dupa mine tinand bicicleta de sa. Cat sport a facut in ziua aia mama, numai ea stie! Dar a fost cu folos: am invatat sa merg si n-am mai uitat de-atunci, ca deh, nu degeaba mersul pe bicicleta este de referinta cand vine vorba de ne-uitare.
La multi ani insa dupa acea zi, mai precis in ziua in care am implinit 33 de ani (adica saptamana trecuta), m-am urcat pe 2 roti, dar nu pe bicicleta. Hm…
Ce-avem noi in poza de mai jos? Si nu ma refer la mandra mica si nici la trotinetele copiilor. Exact! Aia mov, cu 2 roti, frumoasa foc, este trotineta MEA! Cele 2 roti pe care mai nou ma pot plimba!
Trotinetele sunt unul dintre cele mai folosite mijloace de transport ecologic de pe aici. De cand fac 12-18 luni, cei mici se urca pe trotinete, la inceput eventual cu o mica sa atasata de ghidon. Si vezi copilasi de toate varstele cu trotinete. Si vezi adulti pe trotinete de adulti, merg singuri, in gasca sau insotiti de copii. Si vezi batrani! Da, chiar vezi batrani, la 60-70 de ani, pe trotinete de adulti, merg fara probleme, si cumva are si sens ca cei cu capacitate mai mica de miscare cum sunt batranii sa mearga cu trotineta, pare un lucru foarte util.
Asadar, trotineta este prietenul oricui in tara asta. Si cum fii’miu si fii’mea au trotinete (el de la 20 de luni, ea de la 14 luni), a venit si randul meu sa am o trotineta ca sa pot merge cu ei peste tot mult mai usor si mai rapid!
Si ca sa profitam de vremea frumoasa, chiar daca geroasa, de zilele trecute, am zis sa iesim cu trotinetele. Toti 4, chiar daca sotul nu are inca trotineta: fii’mea merge singura cu trotineta dar incet si pe distante mici, asa ca inca trebuie trasa. Asa ca sotul o tragea pe fii’mea si fii’miu si cu mine mergeam cu trotinetele. Dar nu oriunde, ci… la mare!
Stiti deja de aici ca am fost la Brighton, asa ca am profitat si ne-am plimbat pe faleza cu trotinetele.
Si printre altele, am mancat fish&chips pe plaja si copiii au hranit porumbeii si ne-au inghetat mainile pe mancare dar ce bine si frumos a fost!
Saptamana trecuta… [16-22 ianuarie 2017]
- am fost la mare! Stiu ca este iarna si pe aici sunt intre -2 si +4 grade, dar marea tot frumoasa este, asa ca am fost la Brighton – vedeti stalpul acela inalt din stanga in poza de mai jos (click pentru marirea imaginii)? Sus pe el ne-am cocotat si ne-a placut mult, asa ca revin zilele acestea cu poze
- ca tot eram la mare, am intrat si la acvariu, SeaLife Brighton, unde copiii au fost foarte incantati de broastele testoase, de rechini si de calutii de mare – revin cu poze si povesti si despre aceasta experienta
- am vazut primul episod al unei emisiuni ce pare sa fie interesanta – seria este realizata de VSauce, pe care il urmaream de vreo 3 ani pe YouTube si se numeste “Mind Field”: primul episod este despre izolare si despre efectele lipsei de stimuli asupra mintii umane – puteti viziona episodul mai jos
- apropos de o parte din filmuletul de mai sus, mai precis apropos de plictiseala, am avut urmatorul dialog cu fii’miu saptamana trecuta: seara, la culcare, se pune fii’miu in pat si imi spune “Mami, m-am plictisit!”; ii raspund “E ok, plictiseala e buna.” la care el protesteaza “De ce e buna? Mie nu-mi place!”; si i-am raspuns: “Cand esti plictisit fie devii mai creativ si inventezi ceva, fie adormi de plictiseala. Si ambele variante sunt foarte bune!” – si nu, nu am spus asta doar pentru ca speram sa adoarma de plictiseala ca deh, era ora de culcare, ci pentru ca chiar asta cred eu despre plictiseala
- am fost la Muzeul de Istorie a Naturii (National History Museum) si abia am apucat sa vedem Red Zone si putin din Blue Zone: muzeul este impartit pe zone, fiecare zona definita de o culoare si o tematica; la Red Zone am vazut roci, inclusiv pietre (semi)pretioase si informatii despre cutremure si vulcani – aici copiii au fost cuceriti de micul acvariu in care valurile apei faceau urme pe nisipul de pe fundul apei (a doua poza de mai jos); la Blue Zone am apucat sa vedem o parte din animalele impaiate, copiii fiind cuceriti de elefanti si girafa (fii’mea) si de jocul cu bile care explica modul de functionare a sonarului delfinului (fii’miu); presimt ca o sa tot mergem la muzeul asta
- am inceput sa citesc cartea “Omul in cautarea sensului vietii” de Viktor Frankl – o carte scrisa in ’45 de un psihiatru si neurolog, supravietuitor al lagarelor de concentrare; cumparasem cartea anul trecut, cand intr-o alta carte pe care o citeam am gasit referinta la ea; dar nu am citit-o; si acum citeam “Happy” a lui Derren Brown si aici din nou se face referire la cartea lui Frankl; si am zis ca e musai sa o citesc, daca tot o am de un an in casa
- apropos de carti: am studiat aceasta lista de carti care te cuceresc de la primul rand, si am pus in wishlist o carte – voi ce carte din lista asta puneti in lista voastra de “vreau sa citesc”?
2016 in imagini – a doua jumatate
Ieri am povestit in imagini cum a fost pentru mine prima jumatate a lui 2016. Mai jos este continuarea, adica cea de-a doua jumatate a anului.
Iulie
Toata vara de fapt, nu doar in luna iulie, am mers cat de des am putut pentru cateva ore la Whitstable, iar poza de mai jos este facuta de pe fasia de pamant numita “The Street” care apare la reflux (vedere spre Whitstable).
Am descoperit canalele Londrei si barcile de pe ele, barci transformate in case plutitoare de catre proprietarii lor. Mai jos este o poza facuta in Victoria Park.
Am urcat in Tower Bridge si am privit prin podeaua de sticla, asta dupa cateva minute bune de acomodare, ca nu e tocmai floare la ureche sa calci pe sticla, chiar daca rational stii ca e groasa si nu se rupe. Si prin asta ma refer de fapt la mine, ca cei mici nu au avut nicio ezitare sa calce pe sticla.
Vedere spre Shard si London Eye din Tower Bridge
Fii’mea a implinit 1 an. Un an in care a crescut surprinzator de repede, clar mai repede decat eram eu pregatita sa creasca.
Intamplator am nimerit la mai multe Car Show cu masini vechi, cea de mai jos fiind de la Herne Bay. Sunt masini functionale cam toate, cu motoarele stralucind de curatenie, fiind intretinute de pasionati.
Am vizitat Muzeul Bancii Angliei (care apropos, este deschis doar in zilele saptamanii, ca sa stiti), si acolo fii’miu a avut curiozitatea de a vedea cat de greu este un lingou real de aur.
Am vizitat Cutty Sark, iar de pe punte privind spre vest peisajul este cel de mai jos. Cupola este de la intrarea in tunelul pietonal pe sub Tamisa, construind intre 1899 si 1902.
August
Ca si in iulie, am continuat vizitele saptamanale (adica in weekend, cateva ore in una din zile) la Whitstable, unde, in curtea castelului, este un loc de joaca fain amenajat si interesant pentru copii in special datorita traseului pentru apa, realizat cu baraje care chiar functioneaza.
Tot la Whitstable, la un Car Show la care am nimerit intamplator, fii’miu a luat-o spontan pe fii’mea de mana, si ea a acceptat. A fost pentru prima oara cand ei doi s-au tinut de mana, si totul a venit de la ei, in mod natural. Si de atunci si pana acum, desi de foarte multe ori fii’mea refuza sa fie tinuta de mana pe strada de mine sau de tatal ei, accepta cu bucurie sa fie tinuta de mana de fra’su.
Am mers sa vedem cum se ridica Tower Bridge (daca vreti sa stiti cand este programata ridicarea podului, puteti afla de aici).
Fii’mea alergand dupa fii’miu la Botany Bay
Septembrie
Am vizitat Battersea Zoo, o gradina zoologica foarte mica dar frumos amenajata pentru copii, incluzand un loc de joaca cu nisip si apa si excavatoare, un tractor si un camion de pompieri.
Am vizitat ferma aflata pe Isle of Dogs, numita “Mudchute”, unde animalele au foarte mult spatiu natural la dispozitie, si unde mi-a atras atentia privelistea de mai jos.
Am revenit la Whitstable desi era frig si toamna deja. Cred ca a fost ultima excursie acolo a anului trecut, iar in imaginea de mai jos se vede “The street” despre care v-am spus mai sus.
Ramsgate
I-am luat lu’ fii’mea trotineta, ca de cate ori ieseam la plimbare si fii’miu era pe trotineta, ea se supara foarte rau ca nu merge si ea pe trotineta. Prin casa exersa de zor cu trotineta lui, asa ca la 1 an si 2 luni a primit trotineta ei, si de atunci merge pe ea de cate ori iesim la plimbare (mai mult trasa de noi la inceput, de vreo luna insa reuseste sa mearga si singura pe distante mici). Iar fii’miu, la un velodrom, a mers pentru prima oara cu bicicleta cu pedale, fara roti ajutatoare, si a mers destul de mult. Asta dupa 1 an de mers cu bicicleta de echilibru (fara pedale).
Octombrie
Oxford Street vazut din Double Decker
Am fost pentru prima oara in Portsmouth si ne-a placut mult, e frumos, e linistit, are mare, are insula… e frumos, ce sa mai!
Si am fost in Romania pentru prima oara de cand ne-am mutat in Londra. Dupa fix 2 ani si 6 luni de cand am plecat din Bucuresti, ne-am intors intr-o excursie de o saptamana, despre care tot vreau sa scriu si nu apuc. A fost prima oara cand fii’mea a zburat cu avionul si cand fii’miu a vizitat cabina de pilotaj (la aterizare, fiind ultimii ramasi in avion).
Noiembrie
S-a deschis un magazin de Lego in Leicester Square, despre care se spune ca ar fi cel mai mare din lume (asa o fi, daca zic ei), si am fost si noi sa il vedem si sa ne minunam de operele de arta de acolo. Si am descoperit cu bucurie ca exista sus, la etaj, o sectiune in care copiii se pot juca liber cu mii de piese de lego si pot construi orice vor ei.
Bin Ben din piese Lego (click pentru marire)
Peisaj 3D din piese Lego, realizat pe 2 pereti ai magazinului (click pentru marire)
Si pentru prima oara de cand ne-am mutat in Londra, am fost la o piesa de teatru intr-un teatru, mai precis la piesa pentru copii “Gruffalo”, de unde am plecat si cu suvenirul de mai jos. Si pentru ca ne-a placut foarte mult, in decembrie am mers si la piesa “Stick Man”, dar despre teatrul londonez intr-un post viitor 😉
Decembrie
Ultima luna din an a fost mai tihnita, cu vizite la muzee (in special Muzeul Transporturilor) si cu lucruri hand-made facute acasa (despre care v-am povestit aici).
Muzeul Transporturilor din Londra
Capsuna facuta din margele
Casa luminata de Craciun
Oxford Street – Craciun 2016
A fost cel de-al treilea Craciun in Londra. A fost cel de-al treilea Revelion in Londra. Dar despre ele, intr-un alt post, in curand. Pana atunci, bun venit, 2017, sper sa aduci cu tine multa sanatate, ca de restul ne ocupam noi!
2016 in imagini – prima jumatate
La multi ani si sa aveti un 2017 fabulos! Sper ca l-ati inceput sanatosi si cu energie 😉
Eu am inceput anul, printre altele, facand ordine in poze, asta dupa ce le-am strans de pe carduri din aparate foto, de pe telefoane si de prin mailuri. Si tot facand ordine si grupandu-le pe luni si ani, am strans cateva reprezentative pentru anul 2016. Si m-am gandit sa le postez pe blog, ca tot imi spusese o cititoare sa fac si sa pun mai multe poze aici, asa ca iata 😉 Pentru ca sunt multe poze, m-am gandit sa le includ in doua posturi ca sa fie mai usor de vizualizat. Asadar, iata prima parte.
Ianuarie
Fii’miu a desenat pentru prima oara ceva pentru sor’sa: o floare, pe faianta din baie. Iar fii’mea a inceput autodiversificarea, la 6 luni si ceva, cand a fost ea pregatita.
Am fost in Sky Garden sa admiram Londra de sus. Mai multe poze am pus atunci in postul de aici.
Februarie
Fii’miu a implinit 3 ani si l-am sarbatorit la Muzeul Transporturilor din Dover si apoi acasa cu prietenii.
Si da, in continuare ii place sa faca poze.
Martie
A fost o luna mai tihnita in care fii’mea a inceput sa se ridice in picioare iar fii’miu a pictat de zor (despre castelul hand-made am povestit aici).
Aprilie
A fost luna in care ambii copiii au facut varsat de vant dar capitolul asta e fara poze, am povestit insa despre experienta aici.
Am mers cu telegondola si la gradina zoologica din Londra.
Mai
A fost luna in care fii’mea a inceput sa mearga singura. Si a fost o luna plina, pe care am inceput-o printr-o excursie de cateva ore la mare, la Camber Sands, unde am zacut la soare la 28 de grade.
Thames Barrier
Mersea Island
Una dintre cele mai faine experiente ale lunii a fost hranirea girafelor la gradina zoologica din Colchester.
Colchester Zoo
Si una dintre cele mai faine descoperiri a fost a zonei Botany Bay, o plaja cu nisip la baza stancilor de calcar.
Diggerland
Clacton-on-Sea
Iunie
National Maritime Museum – Expozitia Ahoy!
Am mers cu vaporul pe Tamisa – si apropos de asta, sa stiti ca puteti merge pe Tamisa cu cardul Oyster – nu aveti ghid audio ca pe vapoarele pentru turisti dar este si mai economic.
Am fost pentru prima data cu copiii la o piesa de teatru, in aer liber – “Alice in Tara Minunilor”.
Am fost la orasul in miniatura – v-am povestit despre el, cu poze cu tot, aici.
Luase foc o casuta si au venit pompierii sa stinga focul
Am prins un curcubeu peste Tamisa – asta dupa ce ne-a prins si ploaia intr-o piata din spatele Southbank Center, centru in care cu alta ocazie, tot in iunie, am vazut un spectacol de mers pe sarma.
Asa a fost prima jumatate din 2016. Urmatoarea jumatate o voi posta cel mai probabil maine, asa ca fiti pe faza!
Oxford Street, pregatita de sarbatori [foto]
In weekend fii’miu a vrut sa mergem pe Oxford Street pentru ca vazuse instalate acum vreo cateva saptamani luminile pentru Craciun. Inca nu fusesera aprinse, dar cum weekendul trecut s-au aprins, a vrut duminica sa mergem sa le vedem. Si am fost si ne-am plimbat pe toata strada pe jos (de fapt adultii pe jos, copiii cu trotinetele), de la statia de metrou Tottenham Court Road pana la Marble Arch. Si a fost frumos, si am facut multe poze.
Pe la mijlocul strazii, imediat ce am trecut de statia de metrou Oxford Circus, este un magazin tip mall, destul de mare, care are anul asta cea mai frumoasa vitrina pe care am vazut-o vreodata, este ca un basm de iarna! Vitrina este destul de mare, cladirea in sine fiind destul de lunga, si ideea decoratiunilor este viata animalelor in subteran pe timp de iarna. Si sunt arici care “lucreaza” de zor, si sunt veverite care cara de colo-colo ghinde, este si un trenulet cu motor care plimba animalutele, sunt vulpi care stau la caldura si au pe pereti tablouri cu alte vulpi, si sunt caini sus pe zapada care adulmeca urme de iepusasi. Copiii care treceau pe acolo erau fascinati, se adunau ciorchine in fata vitrinelor si-si lipeau nasucurile de geam si nu se mai dadeau dusi de-acolo!
Tot la acest magazin, la ultimul etaj exista acces spre acoperisul cladirii, si sus pe acoperis este amenajata o gradina cu brazi, deschisa pana la sfarsitul lui decembrie. Duminica era tot magazinul inchis, dar am fost intr-o alta zi si am facut si cateva poze, pe lumina.
Si printre bancute si brazi sunt amenajate niste mici cabane de lemn, cu usa, cu masa, cu bancute cu perne, cu caldura si clopotel ca sa chemi chelnerul.
Pentru ca in aceste cabane poti sa iei masa la inaltime, si meniul il vedeti in poza de mai jos.
De pe acoperis pot fi admirate Londra si Oxford Street vazute de sus.
Revenind la plimbarea de seara si la luminite.
Mai jos este vitrina unui magazin, tematica vitrinei fiind fabrica.
Un alt mare magazin de tip mall, foarte vechi, are ca tematica “calatoriile lui Mos Craciun”, si in fiecare vitrina este Mosul intr-o alta ipostaza: coborand din avion, in jacuzzi, in tren, la sauna, cu parasuta si asa mai departe. Destul de extravagante decoratiunile, dar si mall-ul este pe masura.
Oxford Street este decorata cu globuri mari si mici cu luminite sau cu stele mari cu luminite, si pe la mijlocul strazii, cam unde sunt magazinele principale, sunt beculete si in copaci.
Imaginea de mai jos este dinspre capatul strazii in directia Marble Arch.
Asa arata o duminica din luna noiembrie, seara pe la orele 17-19, pe Oxford Street.
O saptamana din prima vacanta de vara
Suntem in prima vacanta de vara. Bine, fie, nu suntem, ci fii’miu e. Dar cum asta se reflecta in viata de familie, pot afirma linistita ca “suntem”. Si cum oricum noi, adultii, nu avem vacanta vara asta, am decis ca pot foarte bine sa profit de vacanta lu’ fii’miu si de faptul ca suntem intr-un oras in care in alti ani veneam in concediu si sa ma consider si eu ca fiind in vacanta (asta in momentele in care nu spal/gatesc/aspir/matur/curat/etc).
Ei bine, si fiind in aceasta vacanta de 6 saptamani (ca atat dureaza vacanta de vara in UK) si fiind 24/24 cu doi copii, unul dornic sa descopere si sa exploreze lumea in doua picioare iar celalalt dornic sa afle raspunsuri la sute de “de ce?”-uri, zilele ne sunt pline si la final de saptamana ma simt ca dupa maraton/concediu: revigorata psihic si epuizata fizic.
Sa luam o saptamana oarecare la intamplare. De fapt… haideti mai bine sa luam saptamana anterioara, ca restul deja sunt in ceata, nu mai tin minte ce am facut, cand si unde am fost. Si cu saptamana asta am dubii la unele zile… pentru altele am poze, noroc cu ele!
Luni am mers dimineata cu copiii la Decathlon ca sa luam bete pentru cortul de plaja. In fiecare duminica (aproape) mergem cateva ore la mare: plecam la pranz, copiii dorm de pranz in masina, ajungem pe plaja fresh, mancam pranzul si apoi ne bucuram de soare si pietre (sau nisip, dupa caz), iar seara venim acasa. Drumul este scurt, cam o ora si 15-30 minute. Si pe plaja deseori e vant sau rareori e soare puternic, asa ca ne-am luat cort de plaja anti-UV, la care insa ni s-a rupt un bat. Asa ca am dat o fuga la Decathlon dar betele erau epuizate, puteam comanda online dar erau epuizate si de acolo, si oricum cu transport cu tot as fi ajuns aproape de pretul unui cort nou. Asa ca am luat un cort nou.
Dupa-masa am mers la expozitia de fluturi “Sensational butterflies” care e gazduita in curtea muzeului de istorie a naturii (National History Museum). Un tren si un metrou m-au dus acolo cu cei doi copii. Intrati in cortul cu fluturi, fii’miu era cu mainile in toate directiile sa imi arate “uite, mami, un fluture cu dungi ca de zebra!”, “uite-l si pe ala, zici ca are ochi!”, “mami, uita-te la fluturele ala cum sta!” iar fii’mea misuna de zor printre plante, flori si fluturi, mergand fara frica in orice directie o duceau piciorusele.
National History Museum – in curte
Marti am mers la un alt muzeu pentru o activitate manuala: copiii au decupat si lipit foi pentru a face o carte a naturii, cu plante si insecte din natura pe care ulterior trebuiau sa le gaseasca in curtea muzeului. Tot acolo era si o mica ferma, pe care am vizitat-o, si instrumente muzicale cu care cei mici puteau experimenta de zor.
Dupa-masa am zis sa ne tragem sufletul si am mers in doua parcuri, unul cu tasnitori din pamant, bun pentru racorit in zilele de vara, si altul cu groapa cu nisip, bun de utilizat imaginatia.
Miercuri dimineata am mers in centru, in Trafalgar Square, si de acolo am pornit pe jos spre Big Ben, pe drum oprindu-ne sa vedem schimbarea garzilor, “Queen’s Life Guard”, diferite de garzile de la Buckingham Palace. Aceste garzi se schimba la Horse Guards Parade la ora 11 in fiecare zi (exceptie duminica, cand ceremonia este la ora 10). Ceremonia dureaza aproximativ 30 minute si e mai potrivita pentru familiile cu copii, pentru ca nu este asa mare aglomeratie ca la schimbarea garzilor de la Buckingham (este si mai putin spectaculoasa, dar tot e faina).
Poza de mai jos este facuta in mai 2015, cand am mai fost la aceasta schimbare de garzi cu fii’miu (pe vremea aia fii’mea era in burtica).
Dupa-masa am vorbit pe skype cu una din perechile de bunici si apoi am iesit la plimbare toti patru, pentru ca fii’miu vroia sa testeze bicicleta cu pedale. Asa ca am iesit in jurul casei, pe trotuar (destul de lat) si el a dat cateva ture cu bicicleta, iar fii’mea a exersat de zor mersul biped.
Joi dimineata am zis sa ne linistim, ca dupa-masa aveam treaba in centru. Asa ca am mers la o florarie-ceainarie (v-am mai povestit aici de ea) sa savuram o prajitura facuta in casa. Si pentru ca in zona era un mic loc de joaca pentru copii, am zis sa dam o fuga si pana acolo. Pe drum insa am vazut un elicopter survoland pe deasupra noastra. Si tot cobora, si tot cobora… Era rosu, si deja il vedeam foarte clar. Si tot mergand spre locul de joaca, vedem ca si elicopterul merge tot in directia respectiva, si la un moment dat il vedem cum coboara printre copaci si aterizeaza pe pajistea de langa locul de joaca! Evident ca am mers sa il vedem de aproape, cat de aproape s-a putut tinand cont ca nu si-a oprit elicea. Si dupa cateva minute a decolat. Fii’mea s-a speriat initial de galagie dar apoi s-a linistit, iar fii’miu era fascinat de-a dreptul!
Dupa-masa am mers in centru sa ridic pasaportul lu’ fii’mea (despre depunerea actelor am povestit aici; a durat 6 saptamani sa fie gata pasaportul). Am mers cu trenul, apoi am schimbat si am luat metroul, apoi am schimbat si am luat autobuz. Dupa o ora fix de cand am plecat de acasa, am ajuns la Consulat. Ridicarea pasaportului a durat 2-3 minute, era liber. Apoi am decis sa mergem la locul de joaca “Diana Memorial Playground”, asa ca am luat autobuzul si am mai mers vreo 10 minute pe jos si am ajuns aici:
Locul de joaca este special pentru copii si parinti: este interzis accesul adultilor neinsotiti de copii sau al adolescentilor, iar paznicul de la poarta de acces chiar se asigura ca regulile sunt respectate. Si toata zona este o nebunie pentru copii, existand aici nisip, traseu cu apa si stanci, corapia de lemn a piratilor, leagane, tobogane, instrumente muzicale, casute din lemn si tractor din lemn. Fiind vara, era destul de aglomerat, insa banuiesc ca in timpul primaverii de exemplu este mai liber, asa ca o sa mai facem vizite acolo si pe viitor. Mai ales ca ambii copii cu greu s-au dat dusi de-acolo, noroc ca locul de joaca chiar se inchide (vara se inchide la 19:45), ca altfel imi luam cort si acolo campam, daca era dupa copii.
Vineri dimineata am mers la o sesiune de dans-cantec-joaca-marionete, o nebunie de program pentru copii, locul unde mergem de vreo 4 saptamani deja, in fiecare vineri, si cel putin jumate din timpul petrecut acolo fii’miu rade. Fii’mea a fost mai reticenta la primele sesiuni, e si mai micuta, dar de data asta si-a facut curaj si alerga si ea dupa baloanele de sapun de exemplu.
Dupa-masa am mers la “Bank of England Museum”. Este un muzeu mic dar interesant (daca apuci sa citesti macar un sfert din informatiile prezentate) si in care sunt si activitati pentru copii, in functie de varsta, de la colaje de facut de catre copii la jocuri de tipul “I Spy”, puzzle-uri cu bancnote si corabii de manevrat. Muzeul este chiar in cladirea bancii Angliei, intrarea este gratuita iar zilele de vizitare sunt cele din timpul saptamanii (am mai incercat noi sa il vizitam intr-o sambata si am aflat ca in weekenduri este inchis).
Sambata am hoinarit in patru prin zona Canary Wharf – Greenwich. Mai intai am fost la Museum of London Docklands, unde era o activitate cu pirati pentru copii. Si daca tot eram acolo, dupa ce s-a terminat activitatea in cauza, am mers la locul de joaca de la parterul muzeului, iar copiii s-au dezlantuit.
Cand ni s-a facut foame am iesit sa mancam ce aveam la pachet si apoi am mers la etajele 3 si 2 ale muzeului ca sa ne cultivam si noi, adultii. Fii’mea e adormit in sistemul de purtare, iar fii’miu a avut rabdare cu noi, asta si pentru ca si el gasea interesante machetele cu corabii sau stradutele vechi si inguste reconstruite la etajul doi.
Dupa-masa am mers, la cererea lu’ fii’miu, la National Maritime Museum, unde poti sa tragi cu tunul, sa conduci vapoare sau sa pui carbuni pe foc la vapor (toate sub forma de simulatoare minunat realizate pentru copii). Am reusit sa plecam de acolo doar dati afara de personalul muzeului pe motiv ca a venit ora inchiderii.
Si duminica? Am fost la mare, dupa cum ziceam si la inceputul acestui post ca facem in (aproape) fiecare duminica, si a fost o zi plina din nou, cu mare si soare si un “Classic Car Show” cu sute de masini vechi. Dar despre asta o sa scriu un post separat, ca am prea multe poze de pus. Asa ca ramaneti prin zona 😉
Diggerland (Kent) – ca pe santier
Acum vreo luna, intr-o zi de weekend, am mers la Diggerland (cel din Kent), care este un fel de parc de distractii cu “personajul principal” excavatorul.
La intrarea in Diggerland
Am mers cu masina si am parcat in parcarea de la Diggerland. Apoi am intrat pe baza biletelor luate prin Tesco Clubcard.
Prima impresie a fost una negativa: la intrarea in parc era data foarte tare muzica si erau excavatoare mici si alte masinarii care costau 1£ sa le folosesti. Parea un parc de distractii banal, scump si galagios. Chiar langa intrare sunt si un restaurant si toaletele.
Pe masura ce te indepartezi de intrare insa iti dai seama cat de fain e de fapt locul!
Excavator real
Pe stanga erau excavatoare reale pe care le puteai manevra: erau fixate, sa nu poti pleca cu ele, dar aveau pamant in fata, astfel incat sa poti sapa sau astupa gropi. Fiind un numar limitat de excavatoare, se intampla sa stai la coada, dar nu foarte mult. Si asta era valabil cam la toate lucrurile din parc. Si cand urcai pe excavator, un membru Diggerland iti facea instructajul referitor la operarea utilajului si ti se atragea atentia ca unele manevre pot rasturna utilajul, asa ca mare grija.
De asemenea, la toate utilajele care puteau fi conduse, erau limite specifice legate de inaltime: unele utilaje nu puteau fi conduse de copiii sub 80cm inaltime, altele de copiii sub 90cm si altele de cei sub 1m. Si chiar verificau daca li se parea ca un copil e mai mic decat limita necesara. Asa ca as recomand o vizita la Diggerland cu copii peste 80-90cm. Fii’mea de exemplu nu a putut sa faca mai nimic (noroc ca nici nu vroia, tot ce isi dorea era sa exerseze mersul si urcatul bordurilor).
Dupa excavatoare, tot in fata mergand, pe dreapta, erau camioane mari, pe care le puteai conduce si da o tura cu ele pe un traseu prestabilit. In poza de mai jos suntem fii’miu si cu mine: el manevra volanul, eu eram responsabila cu pedala de acceleratie (ca de volan nu ma lasa sa ma ating si nici nu prea a fost nevoie, sincera sa fiu).
Erau si masini de cart, si masini de tip mini-buldozer (asa le-am zis eu, nu stiu cum se cheama exact).
In capat pe dreapta era un buldozer mare, real, pe care il puteai conduce doar insotit de alti doi membri Diggerland, dintre care unul tinea si el, impreuna cu tine, piciorul pe frana, ca sa nu cumva sa iesi din cadrul Diggerland.
Tot in zona cu buldozer era si o platforma care te ridica suficient de sus ca sa vezi imprejurimile, care aratau cam asa:
In dreapta – autostrada
Raul Medway si orasul Rochester
Traseul pentru plimbarea cu 4X4
Parcarea si caruselul cu cuve de excavator
Intr-o alta zona erau excavatoare mai mici, trei tipuri: cu unele trebuia sa nimeresti niste popice cu o bila, cu altele puteai sa sapi si cu altele puteai sa “pescuiesti” niste rate dintr-un mic bazin cu apa. Le-a testat fii’miu pe toate, dar la cel cu pescuitul de rate a vrut de vreo trei ori, si desi urca si tati cu el, tati statea degeaba, ca fii’miu manevra si muncea pana pescuia toate cele trei rate.
In cadrul parcului puteai merge la orice vroiai, de oricate ori vroiai. Chiar daca de exemplu cu camionul puteai da o singura tura pe traseul prestabilit, puteai sa te asezi din nou la posibila coada si cand iti venea randul, sa mai dai o tura, si tot asa. Cozile, la inceput cand am ajuns, eram de cam 3-4 persoane, adica pe la orele 12-13. Dar deja la ora 16 era destul de liber, in conditiile in care ora inchiderii este ora 17.
La final, inainte de plecare, am dat si o tura cu trenuletul prin Diggerland, sa vedem cum e. Se mai putea da o tura si cu un 4X4 de politie, dar nu am mai avut timp, ramane pe data viitoare. De data asta, am stat pana la inchidere, desi eram pregatiti sa stam 2, hai maxim 3 ore, si apoi sa mergem la mare. Cine ar fi crezut ca poate fi atat de distractiv sa manevrezi utilaje grele? Si sa fie distractiv si pentru copii, si pentru adulti, inclusiv pentru mine!
