Tag Archives: activitati copii

Al treilea Paste in UK in imagini

Acesta este cel de-al treilea an in care petrecem Sarbatorile de Pasti in Londra. Si pentru ca fii’miu era in vacanta iar vineri si luni erau zile de Bank Holiday (adica libere), am apucat sa petrecem mai mult timp in familie. Si am ales sa il petrecem cat mai mult in aer liber, in ciuda vremii innorate si racoroase.

Vineri ne-am plimbat prin parcuri, iar dintr-unul din ele se vedea orasul (click pe poza pentru zoom).

Sambata am ales sa mergem la oraselul in miniatura, la dorinta expresa a lu’ fii’miu si spre incantarea lu’ fii’mea cand a auzit ca sunt trenulete acolo (e prea mica pentru a mai tine minte de data trecuta). Apropos, despre oraselul in miniatura v-am povestit aici despre cum a fost data trecuta.

Duminica, la cererea ambilor copii, am mers cu hidrobicicleta (de fapt, barca cu pedale) pe lac. Am ales Hyde Park in ideea ca lacul e mai mare si posibila coada de la barca ar merge mai repede datorita numarului mare de barci. Fii’miu s-a distrat copios dand comenzi “haideti, pedalati mai repede, sa ajungem la lebada aia!” iar fii’mea a mai cerut cu barca imediat ce am ajuns inapoi pe uscat. Toate astea in ciuda ploii fine din timpul plimbarii cu barca.

Seara, cand am ajuns acasa, fii’miu a vrut sa ne arate un experiment pe care l-au facut la gradinita si pentru care ne-a rugat sa luam “bombonele colorate, ceva cu S, dar nu ca sa le mancam ca au zahar”. Si ne-a aratat: pe o foaie alba, a pus un capac transparent si pe el a pus una cate una bombonele colorate. Apoi a turnat apa cand sa fie toate bomboanele in apa. Si am asteptat cateva minute…

Si dupa alte cateva minute…

Si luni am profitat de vouchere Tesco Clubcard pentru a vizita Drusillas Park, un parc ce combina zoo cu parc de distactii (o sa revin cu o recenzie pe larg intr-un post separat).

Cat despre mesele de sarbatoare… Ne-am bucurat de picnicuri cu mancare la pachet, luata de acasa, sau fish&chips si pizza, in functie de zile si pofte. Fara drob, fara pasca, fara cozonaci. Singura mancare speciala de Paste au fost 4 oua, rosii de data asta (acum 3 ani le-am facut albastre). Nu am folosit vopsea de oua ca nu sunt convinsa ca as fi gasit aici oricum. In schimb am pus foile de la 2 cepe rosii cu putin otet intr-un vas, am adaugat ouale fierte si apa fiarta si am fiert totul jumatate de ora. Acum 3 ani am folosit jumatate de varza rosie pentru a obtine ouale albastre.

Voi ce-ati facut de Paste?

Sortarea pe culori a pieselor de LEGO

lego_color_sort_pinterest

Primul set de Lego l-a primit fii’miu cand a implinit 3 ani. Pana atunci avusese Lego Duplo care insa nu au prezentat niciun interes (pe alea le-a descoperit impreuna cu sor’sa, niste luni mai tarziu). Primul set de Lego a fost unul model Classic, cu piese cu care putea construi o masina, un pinguin, un vapor si tort (setul 10695). A fost nebunie pura: a facut si desfacut si iar facut si iar desfacut constructiile de zeci de ori!

Dupa cateva luni, intamplator intr-un hypermarket a ochit fii’miu un alt set de Lego Classic (10692), si intamplator era la reducere, asa ca l-am luat si pe el: constructia preferata din el a fost si este farul, pentru ca este mai complicat decat alte constructii din set si il poate face singur-singurel.

Si apoi au urmat alte cateva seturi: un iepure primit de Paste, un Ren luat de Craciun, un elicopter primit gratuit la inaugurarea magazinului Lego Store din Leicester Square si un submarin cu rechin. Apoi, de Craciun, nebunia a continuat cu 2 seturi: unul cu masini de curse (Junior 10673, luat second de pe ebay) si altul cu care poti construi 3 case diferite si toate se deschis in 2 astfel incat sa poti vedea in interior (setul 31048, primit cadou).

O perioada am incercat sa tinem seturile separate, fiecare set de piese in cutia setului respectiv. Dar la un moment dat seturile Classic s-au amestecat. Am incercat sa le separam. Si in timp ce faceam asta, ne-am dat seama: daca le tin separate, limitez copilul din a crea constructii cu o piesa dintr-un set si alta din altul! Credeam ca tinandu-le separat il ajutam sa faca mai usor o anumita constructie dintr-un anumit set, dar de fapt il cam impiedicam din a face ceva combinat. Asa ca am pus toate piesele de Lego intr-un morman mare in mijlocul sufrageriei si le-am sortat. Pe culori!

Si dupa ce le-am sortat… Ce facem cu ele?

M-am gandit ca as putea sa ii fac, din carton, cutii compartimentate. Dar nu suna a fi o solutie prea trainica… Am cautat pe net idei, dar gaseam sortatoare pe dimensiuni (s-ar putea sa incercam si asa) sau robotei care sortau automat piesele de Lego pe culori. Si tot gandindu-ma la cutie cu separatoare… Am mers a doua zi la un magazin in cautarea unei cutii de… suruburi si alte maruntisuri!

O astfel de cutie de scule are separatoare care pot fi puse/scoase dupa bunul plac. Are capac, se inchide perfect si se poate combina cu alta cutie fix la fel.

Incantat de idee si achizitie, am venit acasa si am inceput sa punem piesele in cutie, dupa cum vedeti in poza de mai jos. Tot in ea remarcati ca albele si albastrele incep sa nu mai aiba loc… si mai aveam inca pe atatea piese de pus…

lego_colorsort_1

Asa ca am mai cumparat o cutie! Si acum, piesele de Lego se prezinta fix asa:

lego_colorsort_2

Cand cutiile sunt inchise, se pot prinde una de alta si depozita foarte usor cam oriunde.

lego_colorsort_3

Bineinteles ca fii’miu a fost cel mai incantat de joaca noastra cu piesele de Lego si este foarte bucuros ca acum gaseste usor piesele sa construiasca ce vrea el atunci cand construieste dupa tutoriale.

Sunt curioasa totusi daca ar fi mai usor de construit sau daca ar inspira/stimula creativitatea mai mult daca ar fi sortate pe dimensiuni/forme… Voi ce parere/experienta aveti?

2016 in imagini – a doua jumatate

Ieri am povestit in imagini cum a fost pentru mine prima jumatate a lui 2016. Mai jos este continuarea, adica cea de-a doua jumatate a anului.

Iulie

Toata vara de fapt, nu doar in luna iulie, am mers cat de des am putut pentru cateva ore la Whitstable, iar poza de mai jos este facuta de pe fasia de pamant numita “The Street” care apare la reflux (vedere spre Whitstable).

iul2016_1

Am descoperit canalele Londrei si barcile de pe ele, barci transformate in case plutitoare de catre proprietarii lor. Mai jos este o poza facuta in Victoria Park.

iul2016_2

Am urcat in Tower Bridge si am privit prin podeaua de sticla, asta dupa cateva minute bune de acomodare, ca nu e tocmai floare la ureche sa calci pe sticla, chiar daca rational stii ca e groasa si nu se rupe. Si prin asta ma refer de fapt la mine, ca cei mici nu au avut nicio ezitare sa calce pe sticla.

iul2016_3

iul2016_8

Vedere spre Shard si London Eye din Tower Bridge

Fii’mea a implinit 1 an. Un an in care a crescut surprinzator de repede, clar mai repede decat eram eu pregatita sa creasca.

 

iul2016_4

Intamplator am nimerit la mai multe Car Show cu masini vechi, cea de mai jos fiind de la Herne Bay. Sunt masini functionale cam toate, cu motoarele stralucind de curatenie, fiind intretinute de pasionati.

iul2016_6

Am vizitat Muzeul Bancii Angliei (care apropos, este deschis doar in zilele saptamanii, ca sa stiti), si acolo fii’miu a avut curiozitatea de a vedea cat de greu este un lingou real de aur.

iul2016_7

Am vizitat Cutty Sark, iar de pe punte privind spre vest peisajul este cel de mai jos. Cupola este de la intrarea in tunelul pietonal pe sub Tamisa, construind intre 1899 si 1902.

iul2016_5

 

August

Ca si in iulie, am continuat vizitele saptamanale (adica in weekend, cateva ore in una din zile) la Whitstable, unde, in curtea castelului, este un loc de joaca fain amenajat si interesant pentru copii in special datorita traseului pentru apa, realizat cu baraje care chiar functioneaza.

aug2016_1

Tot la Whitstable, la un Car Show la care am nimerit intamplator, fii’miu a luat-o spontan pe fii’mea de mana, si ea a acceptat. A fost pentru prima oara cand ei doi s-au tinut de mana, si totul a venit de la ei, in mod natural. Si de atunci si pana acum, desi de foarte multe ori fii’mea refuza sa fie tinuta de mana pe strada de mine sau de tatal ei, accepta cu bucurie sa fie tinuta de mana de fra’su.

aug2016_2

Am mers sa vedem cum se ridica Tower Bridge (daca vreti sa stiti cand este programata ridicarea podului, puteti afla de aici).aug2016_3

aug2016_6

Fii’mea alergand dupa fii’miu la Botany Bay

Septembrie

Am vizitat Battersea Zoo, o gradina zoologica foarte mica dar frumos amenajata pentru copii, incluzand un loc de joaca cu nisip si apa si excavatoare, un tractor si un camion de pompieri.

sep2016_1

Am vizitat ferma aflata pe Isle of Dogs, numita “Mudchute”, unde animalele au foarte mult spatiu natural la dispozitie, si unde mi-a atras atentia privelistea de mai jos.

sep2016_5

Am revenit la Whitstable desi era frig si toamna deja. Cred ca a fost ultima excursie acolo a anului trecut, iar in imaginea de mai jos se vede “The street” despre care v-am spus mai sus.

sep2016_4

sep2016_2

Ramsgate

I-am luat lu’ fii’mea trotineta, ca de cate ori ieseam la plimbare si fii’miu era pe trotineta, ea se supara foarte rau ca nu merge si ea pe trotineta. Prin casa exersa de zor cu trotineta lui, asa ca la 1 an si 2 luni a primit trotineta ei, si de atunci merge pe ea de cate ori iesim la plimbare (mai mult trasa de noi la inceput, de vreo luna insa reuseste sa mearga si singura pe distante mici). Iar fii’miu, la un velodrom, a mers pentru prima oara cu bicicleta cu pedale, fara roti ajutatoare, si a mers destul de mult. Asta dupa 1 an de mers cu bicicleta de echilibru (fara pedale).

sep2016_3

Octombrie

oct2016_1

Oxford Street vazut din Double Decker

Am fost pentru prima oara in Portsmouth si ne-a placut mult, e frumos, e linistit, are mare, are insula… e frumos, ce sa mai!

oct2016_2

Si am fost in Romania pentru prima oara de cand ne-am mutat in Londra. Dupa fix 2 ani si 6 luni de cand am plecat din Bucuresti, ne-am intors intr-o excursie de o saptamana, despre care tot vreau sa scriu si nu apuc. A fost prima oara cand fii’mea a zburat cu avionul si cand fii’miu a vizitat cabina de pilotaj (la aterizare, fiind ultimii ramasi in avion).

oct2016_3

Noiembrie

S-a deschis un magazin de Lego in Leicester Square, despre care se spune ca ar fi cel mai mare din lume (asa o fi, daca zic ei), si am fost si noi sa il vedem si sa ne minunam de operele de arta de acolo. Si am descoperit cu bucurie ca exista sus, la etaj, o sectiune in care copiii se pot juca liber cu mii de piese de lego si pot construi orice vor ei.

nov2016_4

Bin Ben din piese Lego (click pentru marire)

nov2016_2

Peisaj 3D din piese Lego, realizat pe 2 pereti ai magazinului (click pentru marire)

Si pentru prima oara de cand ne-am mutat in Londra, am fost la o piesa de teatru intr-un teatru, mai precis la piesa pentru copii “Gruffalo”, de unde am plecat si cu suvenirul de mai jos. Si pentru ca ne-a placut foarte mult, in decembrie am mers si la piesa “Stick Man”, dar despre teatrul londonez intr-un post viitor 😉

dec2016_4

Decembrie

Ultima luna din an a fost mai tihnita, cu vizite la muzee (in special Muzeul Transporturilor) si cu lucruri hand-made facute acasa (despre care v-am povestit aici).

trenuri_transportmuseum

Muzeul Transporturilor din Londra

thermobeads_4

Capsuna facuta din margele

craciun2016_4

Casa luminata de Craciun

20161113_182355

Oxford Street – Craciun 2016

A fost cel de-al treilea Craciun in Londra. A fost cel de-al treilea Revelion in Londra. Dar despre ele, intr-un alt post, in curand. Pana atunci, bun venit, 2017, sper sa aduci cu tine multa sanatate, ca de restul ne ocupam noi!

 

Margelim, Maria Ta!

Am fi biscuit de zor, vorba bancului cu Stefan cel Mare (sigur il stiti, e deja intrat in folclorul romanesc cred), dar zilele astea ne-au tinut ocupati niste… margele!

Sunt de fapt margelute termice, din plastic (polietilenă), mici mici de tot, cu diametru de 5mm, colorate in vreo 10 culori, cumparate la borcan, 700 margelute.

Ideea e simpla: pe o placuta speciala cu niste tepi mici, se pun margelutele in ce ordine si alaturare vrea artistul, si cand design-ul dorit e gata, se pune o foaie de copt peste toate margelutele de pe placuta, se trece cu fierul de calcat incins, si in cateva secunde margelutele se topesc fin pe margini, suficient cat sa se lipeasca intre ele. Si uite-asa, tadaaaaa, opera de arta este gata!

Dupa ce am luat margelutele si i-am explicat ideea lu’ fii’miu, a vrut sa facem o capsuna. Si asa arata prima noastra opera de arta:

Capsuna din margele termice - strawberry with thermo beads

Si de bucurie ca a iesit asa frumos (cu margica albastra cu tot, ca era seara, lumina mai slaba, si nu am vazut-o ca nu e verde), i-am pus o sforicica si am agatat-o la loc de cinste, in brad:

thermobeads_5

Apoi fii’miu a vrut sa faca o masina, o dubita VW. Asa ca impreuna am facut asta:

VW Van with thermo beads

VW Van cu margele termice

I-a placut prea mult, asa ca a mai facut un VW Van, de data asta mai mare, creatie proprie (m-a rugat doar sa-i fac volanul). Plus o “lollipop”, alb cu rosu, care a ajuns in bradul de la gradinita.

thermobeads_9

Si apoi, in echipa, am facut un personaj preferat de-al lui, dintr-o carte, si anume pe Mr. Strong!

20161211_112937

Mr Strong cu margele termice

El e la loc de cinste special fata de restul creatiilor, si anume lipit pe perete cu arici adeziv.

Mr Strong with thermo beads

Apoi am vrut si eu sa fac ceva, o creatie mica si de sarbatoare, in spiritul lollipop-ului facut de fii’miu: un bradut 3D. Am gasit un scurt tutorial aici si iata cum am facut (pozele pasilor intermediari sunt facute de fii’miu):

Brad de Craciun cu margele termice

thermobeads_11

thermobeads_7

Suportul de brad

Pentru mai multa stabilitate, am pus fierul de calcat pe ambele parti ale formelor din margelute. Si asta e rezultatul final:

Brad de Craciun - margele termice

Christmas Tree with thermo beads

Si acum, va m-am laudat cu creatiile noastre, merg sa mai margelesc cu fii’miu un Mr. Happy si un autobuz. Spor la margelit si voua va doresc! 😉

PS. Margelele sunt fabricate de mai multi producatori si se gasesc la diferite magazine online sau fizice sub numele generic de “margele”. Dar cand cautati “margele fier de calcat” sigur le gasiti cam pe toate.

O saptamana din prima vacanta de vara

Suntem in prima vacanta de vara. Bine, fie, nu suntem, ci fii’miu e. Dar cum asta se reflecta in viata de familie, pot afirma linistita ca “suntem”. Si cum oricum noi, adultii, nu avem vacanta vara asta, am decis ca pot foarte bine sa profit de vacanta lu’ fii’miu si de faptul ca suntem intr-un oras in care in alti ani veneam in concediu si sa ma consider si eu ca fiind in vacanta (asta in momentele in care nu spal/gatesc/aspir/matur/curat/etc).

Ei bine, si fiind in aceasta vacanta de 6 saptamani (ca atat dureaza vacanta de vara in UK) si fiind 24/24 cu doi copii, unul dornic sa descopere si sa exploreze lumea in doua picioare iar celalalt dornic sa afle raspunsuri la sute de “de ce?”-uri, zilele ne sunt pline si la final de saptamana ma simt ca dupa maraton/concediu: revigorata psihic si epuizata fizic.

Sa luam o saptamana oarecare la intamplare. De fapt… haideti mai bine sa luam saptamana anterioara, ca restul deja sunt in ceata, nu mai tin minte ce am facut, cand si unde am fost. Si cu saptamana asta am dubii la unele zile… pentru altele am poze, noroc cu ele!

Luni am mers dimineata cu copiii la Decathlon ca sa luam bete pentru cortul de plaja. In fiecare duminica (aproape) mergem cateva ore la mare: plecam la pranz, copiii dorm de pranz in masina, ajungem pe plaja fresh, mancam pranzul si apoi ne bucuram de soare si pietre (sau nisip, dupa caz), iar seara venim acasa. Drumul este scurt, cam o ora si 15-30 minute. Si pe plaja deseori e vant sau rareori e soare puternic, asa ca ne-am luat cort de plaja anti-UV, la care insa ni s-a rupt un bat. Asa ca am dat o fuga la Decathlon dar betele erau epuizate, puteam comanda online dar erau epuizate si de acolo, si oricum cu transport cu tot as fi ajuns aproape de pretul unui cort nou. Asa ca am luat un cort nou.

Dupa-masa am mers la expozitia de fluturi “Sensational butterflies” care e gazduita in curtea muzeului de istorie a naturii (National History Museum). Un tren si un metrou m-au dus acolo cu cei doi copii. Intrati in cortul cu fluturi, fii’miu era cu mainile in toate directiile sa imi arate “uite, mami, un fluture cu dungi ca de zebra!”, “uite-l si pe ala, zici ca are ochi!”, “mami, uita-te la fluturele ala cum sta!” iar fii’mea misuna de zor printre plante, flori si fluturi, mergand fara frica in orice directie o duceau piciorusele.

butterfly_aug2016_1

butterfly_aug2016_2

butterfly_aug2016_3

National History Museum – in curte

Marti am mers la un alt muzeu pentru o activitate manuala: copiii au decupat si lipit foi pentru a face o carte a naturii, cu plante si insecte din natura pe care ulterior trebuiau sa le gaseasca in curtea muzeului. Tot acolo era si o mica ferma, pe care am vizitat-o, si instrumente muzicale cu care cei mici puteau experimenta de zor.

Dupa-masa am zis sa ne tragem sufletul si am mers in doua parcuri, unul cu tasnitori din pamant, bun pentru racorit in zilele de vara, si altul cu groapa cu nisip, bun de utilizat imaginatia.

Miercuri dimineata am mers in centru, in Trafalgar Square, si de acolo am pornit pe jos spre Big Ben, pe drum oprindu-ne sa vedem schimbarea garzilor, “Queen’s Life Guard”, diferite de garzile de la Buckingham Palace. Aceste garzi se schimba la Horse Guards Parade la ora 11 in fiecare zi (exceptie duminica, cand ceremonia este la ora 10). Ceremonia dureaza aproximativ 30 minute si e mai potrivita pentru familiile cu copii, pentru ca nu este asa mare aglomeratie ca la schimbarea garzilor de la Buckingham (este si mai putin spectaculoasa, dar tot e faina).

Poza de mai jos este facuta in mai 2015, cand am mai fost la aceasta schimbare de garzi cu fii’miu (pe vremea aia fii’mea era in burtica).

guards_may2015

Dupa-masa am vorbit pe skype cu una din perechile de bunici si apoi am iesit la plimbare toti patru, pentru ca fii’miu vroia sa testeze bicicleta cu pedale. Asa ca am iesit in jurul casei, pe trotuar (destul de lat) si el a dat cateva ture cu bicicleta, iar fii’mea a exersat de zor mersul biped.

Joi dimineata am zis sa ne linistim, ca dupa-masa aveam treaba in centru. Asa ca am mers la o florarie-ceainarie (v-am mai povestit aici de ea) sa savuram o prajitura facuta in casa. Si pentru ca in zona era un mic loc de joaca pentru copii, am zis sa dam o fuga si pana acolo. Pe drum insa am vazut un elicopter survoland pe deasupra noastra. Si tot cobora, si tot cobora… Era rosu, si deja il vedeam foarte clar. Si tot mergand spre locul de joaca, vedem ca si elicopterul merge tot in directia respectiva, si la un moment dat il vedem cum coboara printre copaci si aterizeaza pe pajistea de langa locul de joaca! Evident ca am mers sa il vedem de aproape, cat de aproape s-a putut tinand cont ca nu si-a oprit elicea. Si dupa cateva minute a decolat. Fii’mea s-a speriat initial de galagie dar apoi s-a linistit, iar fii’miu era fascinat de-a dreptul!

helicopter_aug2016

Dupa-masa am mers in centru sa ridic pasaportul lu’ fii’mea (despre depunerea actelor am povestit aici; a durat 6 saptamani sa fie gata pasaportul). Am mers cu trenul, apoi am schimbat si am luat metroul, apoi am schimbat si am luat autobuz. Dupa o ora fix de cand am plecat de acasa, am ajuns la Consulat. Ridicarea pasaportului a durat 2-3 minute, era liber. Apoi am decis sa mergem la locul de joaca “Diana Memorial Playground”, asa ca am luat autobuzul si am mai mers vreo 10 minute pe jos si am ajuns aici:

dianamemorialpg_aug2016_1

dianamemorialpg_aug2016_2

dianamemorialpg_aug2016_3

Locul de joaca este special pentru copii si parinti: este interzis accesul adultilor neinsotiti de copii sau al adolescentilor, iar paznicul de la poarta de acces chiar se asigura ca regulile sunt respectate. Si toata zona este o nebunie pentru copii, existand aici nisip, traseu cu apa si stanci, corapia de lemn a piratilor, leagane, tobogane, instrumente muzicale, casute din lemn si tractor din lemn. Fiind vara, era destul de aglomerat, insa banuiesc ca in timpul primaverii de exemplu este mai liber, asa ca o sa mai facem vizite acolo si pe viitor. Mai ales ca ambii copii cu greu s-au dat dusi de-acolo, noroc ca locul de joaca chiar se inchide (vara se inchide la 19:45), ca altfel imi luam cort si acolo campam, daca era dupa copii.

Vineri dimineata am mers la o sesiune de dans-cantec-joaca-marionete, o nebunie de program pentru copii, locul unde mergem de vreo 4 saptamani deja, in fiecare vineri, si cel putin jumate din timpul petrecut acolo fii’miu rade. Fii’mea a fost mai reticenta la primele sesiuni, e si mai micuta, dar de data asta si-a facut curaj si alerga si ea dupa baloanele de sapun de exemplu.

Dupa-masa am mers la “Bank of England Museum”. Este un muzeu mic dar interesant (daca apuci sa citesti macar un sfert din informatiile prezentate) si in care sunt si activitati pentru copii, in functie de varsta, de la colaje de facut de catre copii la jocuri de tipul “I Spy”, puzzle-uri cu bancnote si corabii de manevrat. Muzeul este chiar in cladirea bancii Angliei, intrarea este gratuita iar zilele de vizitare sunt cele din timpul saptamanii (am mai incercat noi sa il vizitam intr-o sambata si am aflat ca in weekenduri este inchis).

Sambata am hoinarit in patru prin zona Canary Wharf – Greenwich. Mai intai am fost la Museum of London Docklands, unde era o activitate cu pirati pentru copii. Si daca tot eram acolo, dupa ce s-a terminat activitatea in cauza, am mers la locul de joaca de la parterul muzeului, iar copiii s-au dezlantuit.

20160820_123205

20160820_123234

20160820_123540

20160820_123709

Cand ni s-a facut foame am iesit sa mancam ce aveam la pachet si apoi am mers la etajele 3 si 2 ale muzeului ca sa ne cultivam si noi, adultii. Fii’mea e adormit in sistemul de purtare, iar fii’miu a avut rabdare cu noi, asta si pentru ca si el gasea interesante machetele cu corabii sau stradutele vechi si inguste reconstruite la etajul doi.

Dupa-masa am mers, la cererea lu’ fii’miu, la National Maritime Museum, unde poti sa tragi cu tunul, sa conduci vapoare sau sa pui carbuni pe foc la vapor (toate sub forma de simulatoare minunat realizate pentru copii). Am reusit sa plecam de acolo doar dati afara de personalul muzeului pe motiv ca a venit ora inchiderii.

Si duminica? Am fost la mare, dupa cum ziceam si la inceputul acestui post ca facem in (aproape) fiecare duminica, si a fost o zi plina din nou, cu mare si soare si un “Classic Car Show” cu sute de masini vechi. Dar despre asta o sa scriu un post separat, ca am prea multe poze de pus. Asa ca ramaneti prin zona 😉

Diggerland (Kent) – ca pe santier

Acum vreo luna, intr-o zi de weekend, am mers la Diggerland (cel din Kent), care este un fel de parc de distractii cu “personajul principal” excavatorul.

DSC_1313

La intrarea in Diggerland

Am mers cu masina si am parcat in parcarea de la Diggerland. Apoi am intrat pe baza biletelor luate prin Tesco Clubcard.

Prima impresie a fost una negativa: la intrarea in parc era data foarte tare muzica si erau excavatoare mici si alte masinarii care costau 1£ sa le folosesti. Parea un parc de distractii banal, scump si galagios. Chiar langa intrare sunt si un restaurant si toaletele.

Pe masura ce te indepartezi de intrare insa iti dai seama cat de fain e de fapt locul!

DSC_1316

Excavator real

Pe stanga erau excavatoare reale pe care le puteai manevra: erau fixate, sa nu poti pleca cu ele, dar aveau pamant in fata, astfel incat sa poti sapa sau astupa gropi. Fiind un numar limitat de excavatoare, se intampla sa stai la coada, dar nu foarte mult. Si asta era valabil cam la toate lucrurile din parc. Si cand urcai pe excavator, un membru Diggerland iti facea instructajul referitor la operarea utilajului si ti se atragea atentia ca unele manevre pot rasturna utilajul, asa ca mare grija.

DSC_1325

De asemenea, la toate utilajele care puteau fi conduse, erau limite specifice legate de inaltime: unele utilaje nu puteau fi conduse de copiii sub 80cm inaltime, altele de copiii sub 90cm si altele de cei sub 1m. Si chiar verificau daca li se parea ca un copil e mai mic decat limita necesara. Asa ca as recomand o vizita la Diggerland cu copii peste 80-90cm. Fii’mea de exemplu nu a putut sa faca mai nimic (noroc ca nici nu vroia, tot ce isi dorea era sa exerseze mersul si urcatul bordurilor).

Dupa excavatoare, tot in fata mergand, pe dreapta, erau camioane mari, pe care le puteai conduce si da o tura cu ele pe un traseu prestabilit. In poza de mai jos suntem fii’miu si cu mine: el manevra volanul, eu eram responsabila cu pedala de acceleratie (ca de volan nu ma lasa sa ma ating si nici nu prea a fost nevoie, sincera sa fiu).

DSC_1335

Erau si masini de cart, si masini de tip mini-buldozer (asa le-am zis eu, nu stiu cum se cheama exact).

DSC_1350

DSC_1345

In capat pe dreapta era un buldozer mare, real, pe care il puteai conduce doar insotit de alti doi membri Diggerland, dintre care unul tinea si el, impreuna cu tine, piciorul pe frana, ca sa nu cumva sa iesi din cadrul Diggerland.

DSC_1351

DSC_1352

Tot in zona cu buldozer era si o platforma care te ridica suficient de sus ca sa vezi imprejurimile, care aratau cam asa:

DSC_1355

In dreapta – autostrada

DSC_1358

Raul Medway si orasul Rochester

DSC_1360

Traseul pentru plimbarea cu 4X4

DSC_1364

Parcarea si caruselul cu cuve de excavator

Intr-o alta zona erau excavatoare mai mici, trei tipuri: cu unele trebuia sa nimeresti niste popice cu o bila, cu altele puteai sa sapi si cu altele puteai sa “pescuiesti” niste rate dintr-un mic bazin cu apa. Le-a testat fii’miu pe toate, dar la cel cu pescuitul de rate a vrut de vreo trei ori, si desi urca si tati cu el, tati statea degeaba, ca fii’miu manevra si muncea pana pescuia toate cele trei rate.

DSC_1366

DSC_1373
DSC_1378

In cadrul parcului puteai merge la orice vroiai, de oricate ori vroiai. Chiar daca de exemplu cu camionul puteai da o singura tura pe traseul prestabilit, puteai sa te asezi din nou la posibila coada si cand iti venea randul, sa mai dai o tura, si tot asa. Cozile, la inceput cand am ajuns, eram de cam 3-4 persoane, adica pe la orele 12-13. Dar deja la ora 16 era destul de liber, in conditiile in care ora inchiderii este ora 17.

La final, inainte de plecare, am dat si o tura cu trenuletul prin Diggerland, sa vedem cum e. Se mai putea da o tura si cu un 4X4 de politie, dar nu am mai avut timp, ramane pe data viitoare. De data asta, am stat pana la inchidere, desi eram pregatiti sa stam 2, hai maxim 3 ore, si apoi sa mergem la mare. Cine ar fi crezut ca poate fi atat de distractiv sa manevrezi utilaje grele? Si sa fie distractiv si pentru copii, si pentru adulti, inclusiv pentru mine!

Carti pentru copii – 9-12 luni

Pe cand avea fii’miu cateva luni, am cumparat niste carticele pentru copii mici, cu poze si culori. Desi i le-am aratat pe cand nici nu putea sa se intoarca pe burta, s-au dovedit a fi interesante cateva luni mai tarziu.

La fii’mea situatia a fost alta, pentru ca a fost de la inceput inconjurata de carti si jucarii. Asa ca in mare parte a timpului le-a ignorat pe toate cu succes (avea rabdare pentru maxim 2 pagini din orice carte) si si-a vazut de achizitiile motorii. Insa de cateva saptamani a inceput sa aiba rabdare sa ii citesti si mai mult, de vreo saptamana ne aduce ea carti si se aseaza in brate, asteptand sa ii citim.

Cartile prezentate mai jos au fost citite ambilor copii, asa ca starea lor nu mai e tocmai impecabila, insa ce mi se pare interesant este ca ce carti prefera fii’miu cand era mic prefera si fii’mea acum, la 11 luni. Evident, le stim pe de rost textele, chiar si dupa vreo 2 ani in care nu le mai citisem. Asta ca sa va faceti o idee despre cat de mult le-am putut citi lu’ fii’miu.

Preferatele absolute sunt “Prietenii Pufosi” de Michelle Mathers de la Editura RAO. Au copertile cu texturi si forma de animalute, cu coada si urechi, sunt cartonate si vesel colorate. Cei patru prieteni pufosi sunt, in ordinea din poza de mai jos: Baltata, Ghita, Lanuca si Roibu.

DSC_0232_

Colectia “Prietenii pufosi”

Toate cele patru personaje sunt prezente in toate cele patru carti, insa fiecare personaj este cel principal in cartea dedicata lui. Textele sunt in rime si intamplarile sunt simpatice: Roibu are o zi in care este prea timid ca sa se joace, Baltata este racita, Lanucai are nevoie de prietenii ei, Ghita vrea sa se balaceasca in noroi. Prietenii gasesc solutii la fiecare problema si totul se termina cu bine.

DSC_0233_

Cartile “Baltata” si “Lanuca”, in interior

Urmatoarele carti sunt de la Editura Prut, colectia “Primii Pasi“, si sunt recomandate copiilor peste 6-12 luni (depinde pe ce site te uiti sa cumperi) pentru ca au foile cartonate, desenele clare si culorile contrastante. Fii’miu se entuziasma cel mai mult cand citeam cartea cu “Para”, chiar de cand avea 4-5 luni. Fii’mea nu are una preferata, le studiaza pe toate egal momentan.

Cartile din imaginea de mai jos sunt “Marul”, “Para” si “Nuca de cocos”. Personajele sunt simpatice, desenele sunt bine realizate, textele sunt in versuri iar povestile sunt placute: o maimuta vrea sa ii dea o nuca de cocos unei ciori, un mar creste in copac de la stadiul de floare pana toamna cand se coace si cateva animale vor sa afle “Cata vara e-ntr-o para?”.

DSC_0232

Carti pentru bebelusi de la Editura Prut

DSC_0233

Interiorul cartilor “Nuca de cocos” si “Para”

Urmatoarea colectie de 4 carti este de la Editura Girasol (de la care mai avem si carti cu sunetele animalelor de la ferma, am uitat sa o pozez) si include carti de tipul “Mica mea carte despre” – “forme”, “culori”, “cuvinte”, “numere”. Pe fii’miu l-au incantat cea de culori si cea de numere. Pe fii’mea momentan o incanta cea cu numere. In sensul ca pe astea cereau sa se uite cel mai des, desi ne uitam si pe restul destul de frecvent.

DSC_0234

Colectia “Mica mea carte despre”

Avantajul acestor carti in fata celorlalte anterioare este ca au copertile mai solide si au rezistat eroic la incercarile lu’ fii’mea de a le manca. Paginile sunt cartonate, desenele sunt viu colorate si par a fi poze facute la obiecte din plastilina.

DSC_0235

Interiorul cartilor “numere” si “cuvinte”

Urmatoarele carti sunt tot de la Editura Girasol, colectia “Salut, ma recunosti?” si sunt o idee fragile pentru copiii sub 1 an, asa ca ar necesita putina atentie din partea parintilor. Prima carte cumparata a fost “Contrariile” (cea din stanga din poza de mai jos), i-am cumparat-o lu’ fii’miu cu cateva zile inainte sa implineasca 1 an, si a fost extrem de incantat, pentru ca paginile au cartonase in interior, care se ridica, si te poti juca un fel de “cucu-bau” cu ele. Cartile au si ghicitori, fiind potrivite si pentru varste mai mari de 1 an.

DSC_0236

Colectia “Salut, ma recunosti?”

Vazand cat ii place, i-am cumparat si cartea “Animalele”. Si da, le-am citit si ne-am uitat pe ele si am vorbit despre ele si ne-am jucat cu ele de foarte foarte multe ori, inclusiv cand aveam drumuri de facut, luam una din carti cu noi. Dupa ce s-a nascut fii’mea, vazand ca si ea trage la cartile astea (desi nu are rabdare sa ii arati, ci prefera sa le studieze singura minute in sir), am cumparat si cartea “Culorile” (cea de jos, din poza anterioara).

Mai avem si multe carti cu imagini din realitate, cu poze ale animalelor sau peisajelor, insa ambii copii le-au preferat pe acestea stilizate. Din ce am citit, asta s-ar datora faptului ca cei mici nu pot procesa toate detaliile imaginilor reale, in imaginile stilizate ramanand informatiile esentiale care sunt mai usor de procesat de cei mici.

Cam asa s-a prezentat si se prezinta situatia la noi la capitolul lectura 9-12 luni. Daca aveti idei sau sugestii de carti, le primesc cu drag in comentarii mai jos.

PS. De cumparat, noi le-am luat unele de la Carturesti, pe altele le-am comandat online. Puteti incerca sa le gasiti aici (link de afiliere).

Jocuri spontane in doi

In curand fii’mea face un an. A crescut suficient de mult cat sa fie un partener de joaca pentru fra’su, asa ca de cateva luni, cam de cand ea a inceput sa se ridice in picioare si sa mearga de-a busilea, au inventat singuri niste jocuri ale lor.

Joaca in nisip

Joaca in nisip

La tobogan

In parc, la locul de joaca pentru copii, ambilor copii le place sa se dea pe tobogan. Si o pun pe fii’mea sus pe panta, fiind prea mica sa se urce singura. Fii’miu urca scarile. Ea asteapta si se uita dupa el. Cand a ajuns sus langa ea, abia atunci porneste la vale razand. Se da si el imediat dupa ea, si apoi alearga la scari. Pe ea o pun iar sus, si ea iar sta si asteapta si sa uita dupa fra’su. Si iar rade cand ajunge la ea. Si tot asa. Daca merg cu ea la tobogan cand fra’su e la gradinita, il cauta cu privirea peste tot si nu mai e chiar asa distractiv datul pe tobogan, asa ca acum merg mereu cu amandoi.

Jucarii de baie

Copiii fac baie separat, pe rand. Si cand ea e in baie, el ii aduce jucarii de baie, de la ratuste la litere de spuma. Si ea le primeste bucuroasa. Asa ca, de cateva saptamani, cand el face baie, ea se plimba mandra in picioare prin casa, ia ce lucruri ii atrag ei atentia si i le duce lui in cada. Chiar daca asta insemna o masinuta sau o carte.

Lego si cuburi turnuri

Lui ii place sa construiasca cu piese de lego. Din acelea mici. Dar cum ele sunt periculoase pentru ea, a inceput sa se joace si cu lego duplo, la care are si ea acces. Si el face turnuri si masini si trenuri. Iar ea le desface. Ca a descoperit de vreo luna cum sa scoata doua piese de lego, puse in prealabil una peste alta. Asa ca el face, ea desface. Si tot asa.

Tot la capitolul cuburi, avem unele din lemn. Si pe cand incepuse ea sa stea in fund, el a descoperit ca daca pune cuburi unul peste altul, ea vine si darama turnul. Initial s-a suparat. Apoi i-am spus ca e posibil ca ea sa vrea sa se joace cu el. Si de atunci ii tot face turnuri si ea le darama. Si rad impreuna.

Sul de hartie

Fii’miu picteaza. Cu multa vopsea. Atat de multa incat uneori se dizolva foaia. Asa ca am cumparat un sul de hartie mai groasa pentru pictat, ca foile normale de A4 nu faceau fata. Si sulul sta prin casa. Intr-o zi, a cazut sulul si s-a desirat din foaie. Lui i-a placut si l-a mai derulat putin. Ea l-a rulat in sens invers. El iar l-a derulat. Ea l-a rulat invers. Si tot asa, cateva minute, timp in care radeau amandoi si noi ne topeam de drag.

Scutece pe uscator

Intr-o seara am pus uscatorul electric si pe el, la uscat, scutecele textile si inserturile. Fii’mea, care doar ce descoperise ca lucrurile cad si invatase sa le dea drumul intentionat, a luat un insert si l-a aruncat jos. Fii’miu, care ne ajutase sa punem scutecele la uscat, l-a luat si l-a pus pe uscator. Ea l-a aruncat iar jos. El iar l-a pus pe uscator. Ea a inceput sa rada si l-a aruncat jos. El s-a prins ca e un joc, a ras si l-a pus la loc. Si s-au mai jucat asa cateva minute bune.

Cucu bau

Fii’mea a descoperit de cateva luni jocul “cucu bau” cu draperia: merge sa se uite pe geam si acolo ia draperia si o pune in fata ei, o da la o parte si rade, si tot asa. Si intr-o zi, statea in fund langa masa copiilor. Si fii’miu pe partea cealalta a mesei, tot in fund, construia ceva. Ea se sprijina de masa si se ridica in picioare, si se uita la el peste masa. El se ridica si el si rade. Ea se lasa in jos, sa il vada iar pe sub masa. El se uita pe sub masa si rad amandoi. Si s-au pus pe joaca!

Alergat de-a busilea si imitat

Pe vremea cand mergea ea de-a busilea prin casa si incepuse sa prinda viteza, lu’ fii’miu i s-a parut amuzant sa mearga si el de-a busilea dupa ea. Asa ca a inceput o alergatura in patru labe prin casa cu multe rasete, pentru ca ea nu s-a speriat, dimpotriva, a inceput sa rada cand l-a vazut pe el venind de-a busilea in urma ei. Si ea mai tare “alerga”, si el dupa ea.

Iar seara, cand trebuie sa doarma, atunci incep sa se joace si mai cu foc. De obicei mergem cu totii la somn. Dar in functie de cat de obositi sunt (sau nu) copiii, uneori in loc de sforaituri incep hohotele de ras. Pentru ca ea zice “bababa”. El ii raspunde “ba”. Ea rade. El rade si incepe sa faca precum un indian cu mana la gura “aaaa”. Ea rade si il imita. Si uite-asa ne sare la toti somnul.

La masa

Baia, dormitorul, sufrageria, holul. Toate sunt locuri de joaca pentru copiii. Nu avea bucataria cum sa ramana un loc “serios”: la masa, daca unul din ei loveste din greseala cu un tacam in masa, celalalt il imita cu siguranta. Si incepe “concertul”, pe ritm doar de ei stabilit si acompaniat, evident, de rasele.

Sunt jocurile lor. Ei le-au descoperit printr-o interactiune in care noi nu ne-am bagat. Am stabilit de la inceput ca relatia dintre ei este intre ei, si am vrut sa o dezvolte ei, in ritmul lor. Rolul nostru este acela de a ne asigura ca sunt amandoi in siguranta si uneori de a-i “traduce” lui gesturile ei. Si ma bucur ca dupa aproape un an exista o astfel de relatie intre ei.

Gradina zoologica din Colchester

Acum doua weekenduri am trecut prin Colchester. Am fi vrut la Zoo dar era prea tarziu si am zis sa o lasam pe alta data. Si a venit acea alta data mai repede decat ne asteptam, pentru ca cei de la Tesco ne-au tot dat puncte de fidelitate pentru cumparaturile facute la ei si in perioada asta (pana pe 26 iuni) puteam schimba punctele pentru intrare la Colchester Zoo. Adica am dat puncte de fidelitate in loc de 2 x 22.45£ + 15.45£ si am mers sa vedem animalele.

Gradina este mare si amenajata intr-o zona foarte verde, motiv pentru care este bogata in verdeata si copaci. Animalele sunt multe, frumoase si bine ingrijite. Noi am petrecut 6 ore acolo dar pe unele animale tot nu am apucat sa le vedem.

La intrare primesti harta, inclusa in bilet.

Harta gradinii zoologice din Colchester

In cadrul gradinii zoologice este marcat un traseu cu o dunga galbena prin care este de fapt semnalizat traseul cu pante de acces pentru scaune cu rotile si carucioare. Traseul trece pe la mai toate animalele si pe care daca il urmezi, reusesti sa vezi cam tot.

DSC_1286

Red panda

In Zoo sunt multe locuri de joaca pentru copii, cu tobogane si alte nebunii (le-am evitat ca si fara ele am stat toata ziua acolo), sunt multe bancute si locuri de luam masa, e o zona pentru picnic si sunt toalete in fiecare zona.

Habitaturile animalelor sunt frumos amenajate si semnalizate.

DSC_1248

DSC_1287

Spatiile animalelor erau amenajate astfel incat sa poti sigur sa vezi animalutele: multe locuri de vizibilitate buna si chiar daca parcarea era plina ochi, am avut loc lejer sa vazut animalele din fiecare locatie. De exemplu leii pot fi vazuti si de pe alee si dintr-un turn iar ursii cu “casa” in panta pot fi vazuti si de jos si de sus (mai mult, la ursi scria “daca nu ne poti vedea de aici, incearca sa ne vezi de la fereastra de sus”).

DSC_1256

La leii de mare (vreo 4 la numar) exista un tunel pe sub apa (dunga albastra din poza de mai jos) si animalele pot fi vazute inotand pe deasupra ta. Si mai fain de atat e faptul ca bazinul e in aer liber, asa ca atunci cand esti in tunel si te uiti in sus, vezi animalele si apa si lumina naturala.

DSC_1302

Zona leilor de mare

DSC_1246

Leu de mare vazut de sub apa

DSC_1301

La elefanti si la girafe si la alte animale sunt ore de “intalnire”, cand e ora de hranire de obicei. Si mai mult, vizitatorii pot hrani animalele cu mancare oferita de ingrijitori. Animalele, adica inclusiv girafe si elefanti. Asa ca am mers si noi sa hranim girafele: am primit crengute cu frunze verzi de la ingrijitori si le-am dat girafelor. Si fii’miu a facut asta si da, ditamai girafa s-a aplecat sa isi incolaceasca limba pe dupa crenguta din mana lui si sa o ia (crenguta, nu mana) sa o manance. Minunata experienta!

DSC_1283

DSC_1280

Girafa mancand crenguta din mana sotului meu

DSC_1276

Girafa mancand crenguta din mana mea

La elefanti am ajuns dupa momentul hranirii: era momentul consultului medical, si am vazut cum li se verificau dantura, picioarele, talpile, urechile si trompa (apropos, stiati ca un elefant are in trompa mai multi muschi decat in intregul corp uman?).

Maimutele se plimba linistite prin spatiile lor dedicate si pot veni foarte aproape de vizitatori de care ii desparte un geam. Asa poti privi in ochi o maimuta si o poti vedea cum rontaie de zor. La fel se intampla si in zona dragonilor Komodo, a furnicarilor si a altor animale.

DSC_1293

DSC_1295

Pentru prima oara de cand mergem in vizita la zoo am vazut si urangutan. Doua exemplare. Aveau spatiu de joaca mare dar si doua “case” cu geam in care stateau cand am ajuns noi. Si unul dintre ei statea la geam, cu fata la noi. E o senzatie unica sa fii atat de aproape de un urangutan si sa te uiti in ochii lui. Mari mai sunt urangutanii astia!

DSC_1255

DSC_1254

Rinocerii stateau la “pigulit”, adica in timp ce mancau fan niste pasari ii curatau. Pe langa ei isi vedeau de treaba zebrele si niste struti.

DSC_1265

Cimpanzeii isi faceau siesta in interior (era deja ora inchiderii cand am ajuns la ei). Remarcati cum sta cimpanzeul de mai jos cu picioarele 😉

DSC_1308

DSC_1303

Exista si o zona de tip rainforest cu fluturi liberi care zboara pe langa tine si alta cu papagali. Atentie la papagali, sunt foarte prietenosi si se apropie de tine cu usurinta, dar au si un tranzit intestinal foarte activ si iti pot face o bucurie (era cat pe-aci sa o patim de vreo trei ori in minutele petrecute in padurea lor).

DSC_1300

DSC_1259

Pinguinii au mai multe zone amenajate, si cu nisip, si cu apa in care sa inoate, si cu pietre pe care sa stea sau sub care sa se adaposteasca.
DSC_1243

DSC_1242

Exista si o zona de animale de la ferma, unde vizitatorii pot pune mana pe calut si alte animale. Apropos de pus mana, sunt cel putin doua zona in care poti sa pui mana, sub supravegherea ingrijitorilor, pe insecte si alte vietati mici (precum melci mari si miriapozi).

Cuvintele si pozele redau partial experienta traita la zoo. Cert e ca momentan, din cate gradini am vizitat, cred ca asta ar fi prima in top. Asa ca daca ajungeti in zona, rezervati-va o zi pentru o vizita la Colchester Zoo si luati-va la voi si cosul si patura de picnic.

Saptamana trecuta… [16-22 mai 2016]

  • am mers iar la padurea de care va povesteam aici, si de data asta, pe langa udat cu stropitoarea si pictat cu noroi, copiii au invatat sa bata cuie cu ciocanul si sa taie lemnul cu fierastraul; mai mult, dupa ce au taiat o bucata de lemn, au dat gaura cu surubelnita in ea, au pictat-o cu carioci si au agatat lemnul pe o sfoara colorata, rezultatul fiind un colier (cel din poza de mai jos este cel facut de fii’miu); si evident in program a fost inclus si cataratul in copaci, pe care de fapt si l-a inclus fii’miu in program, de la sine putere
Taind lemne cu fierastraul la 3 ani si 3 luni

Taind lemne cu fierastraul la 3 ani si 3 luni

Colier din lemn

Colier din lemn

  • am mers la gradina zoologica in Colchester si a fost minunat, poate printre cele mai frumoase experiente de la zoo – revin cu povesti si poze de indata ce le descarc din aparatul foto
  • am ajuns si la Clacton-on-Sea, un orasel aflat la nord-est de Londra, la vreo ora jumatate de noi; am ajuns acolo pe la 7 seara, cand plaja era pustie si marea la reflux, dar incepea fluxul si se vedea cum apa incepe iar sa vina mai aproape de plaja; apropos de plaja, este cu nisip si pe alocuri pietre si la reflux, in nisipul ud, se vad foarte multe urme ale viermilor de nisip (sandworm), niste mici movile de nisip de tip “spaghete” (se vad doar urmele, ca vietatile nu se vad mai niciodata, stau sub nisip si sunt inofensive si destul de mici)
20160521_191433

Clacton Pier si marea la reflux

20160521_192343

Plaja de la Clacton-on-Sea

20160521_195559

Poza de pe Clacton Pier spre tarm

  • tot in Clacton-on-Sea am mers si pe pontonul pe care este amenajat un parc de distractii (ca si la Brighton) si din capatul pontonului se vede “ferma” de eoliene din larg si noi am avut norocul sa vedem si un curcubeu deasupra marii
20160521_195943

Sus: un inceput de curcubeu

20160521_200203

Curcubeu deasupra marii la Clacton-on-Sea

20160521_200224

Eolienele – “Gunfleet Sands Offshore Wind Farm”

  • ne-am plimbat pe Portobello Road, o strada pe care sambata este targ cu absolut de toate si este nebunie, iar in rest sunt multe magazine cu de toate, inclusiv antichitati
20160522_142456

Masini de cusut decorative in magazinul “AllSaints”

20160522_143831

Placute de vanzare pe Portobello Road

  • am ajuns intamplator (ca habar nu aveam ca acolo este) la reprezentanta Tesla de pe Oxford Street; Tesla, adica masina electrica, pe care am mai admirat-o in vreo doua ocazii pe strada (cum e cea din prima poza de mai jos – am sters numarul ca sa nu fac vedeta proprietarul fara voia lui); la reprezentanta era expus un exemplar rosu pe care l-am putut studia si in care se putea urca, si un exemplar fara caroserie si tapiterie; asa am aflat ca portbagajul este in fata si ca in spate incap inca doua persoane in zona clasica de portbagaj; interesanta experienta, foarte faina masina, placuta senzatie sa fii intr-o Tesla
IMG-20160522-WA0003

Masina electrica “Tesla” parcata pe strada

IMG-20160522-WA0000

Interior-spate – masina “Tesla”

IMG-20160522-WA0004

Portbagaj si capota ridicata – Tesla

IMG-20160522-WA0001

  • am ajuns si in Trafalgar Square unde am remarcat ca al patrulea soclu are o noua opera de arta, mai precis scheletul unui cal; piata Trafalgar are statui permanente, insa un soclu numit “al patrulea soclu” (Fourth Plinth) nu are, pentru ca acolo trebuia sa fie statuia lui William al IV-lea, care insa s-a dovedid a fi prea scumpa si nu s-a mai construit, asa ca il locul lui, din 1999 incoace, sunt expuse opere de arta, de obicei cu mesaj – anul trecut era un cocos albastru, acum era un schelete de cal – puteti citi mai multe despre subiect aici
  • am terminat de citit o carte de introducere in NLP si pregatesc un interviu cu cineva aflat in curs de specializare in NLP (abia astept!), asa ca fiti cu ochii pe blog!

Sa aveti o saptamana plina (de zambete, de soare, de relaxare, de tot ce va doriti)!