Sarcina in UK – partea 3 – nasterea

Am povestit aici si aici cum a decurs sarcina si cum a fost ea monitorizata in UK. Si ramasesem cu povestea pe cand intram in saptamana 40.

Avand o cezariana la activ, consultantii au tratat sarcina ca fiind cu “high risk” si mi-au propus inducere (in diferite saptamani, depinde cu ce consultant vorbeam). Am refuzat, iar ei au acceptat fara nicio problema, fara presiune, fara insistente, dar asta in urma unui dialog in care eu imi spuneam dorinta, ei imi spuneau parerea, eu ii intrebam de riscuri si propuneri si ei explicau cu rabdare. Ultimul consultant cu care m-am vazut m-a programat la o noua intalnire pe cand urma sa fiu in saptamana 40 si 5 zile si urma sa discutam din nou despre inducere sau asteptare si monitorizare.

In ziua in care se implineau 40 de saptamani si 3 zile de sarcina, bebelina s-a decis ca vrea sa ne cunoasca.

Travaliul s-a petrecut acasa. Am ajuns la spital cu dilatatie maxima. In fata spitalului ma astepta doula, care m-a ghidat prin spital pana la sala de nasteri. Pe drum incercasem sa anunt si spitalul ca vin (ca asa se procedeaza), dar nu am reusit sa dau de nimeni la telefon.

In mod normal ar fi trebuit cred sa trec pe la receptie sa imi fac internarea, sa ma preia asistentele, sa ma “cazez” si asa mai departe. Nu a fost timp pentru asta, desi stiu ca moasele asa ar fi preferat. Nu a fost cu rea intentie (o sa povestesc in curand si nasterea in sine).

Am ajuns in sala de travaliu. Bagajul l-a luat in primire doula de la sot, care a fost nevoit sa plece fiind cu fi’miu. In mod normal, la spital, in sala de nasteri, au voie 1 sau 2 persoane din partea gravidei alaturi de aceasta, depinde de politica spitalului. Eu aveam voie sa am alaturi doua persoane, insa cum sotul nu putea sta, a fost doar doula cu mine (ma refer la persoane din partea mea, ca sala era plina de personal medical, nu am nascut doar cu doula).

Personalul medical vorbea, evident, in engleza, si era foarte calm si politicos. In mod normal ar fi citit si planul nasterii pe care il adusesem cu mine, dar din pacate nu a fost timp nici de asta. In schimb, cam orice procedura fac, iti cer acordul si iti explica ce si de ce vor sa faca.

Dupa ce s-a nascut fi’mea, imediat mi-au pus-o pe piept. In brate la mine. Asa goala cum era, cu vernix pe ea, fara sa o spele, fara sa o stearga. Cum a iesit, asa a ajuns la mine in brate. Si acolo a tot stat. Mi-au spus ca vor trebui sa o cantareasca dar ca nu este graba, cand vreau eu atunci o vor cantari. Si ca vor trebui sa o consulte, dar ca nici asta nu e vreo urgenta, copila era bine, si la mami in brate era cel mai bine, deja incepuse sa si manance.

La un moment dat, pentru ca a trebuit sa mi se faca o epidurala, am fost nevoita sa o las din brate, si atunci am rugat personalul medical sa profite de ocazie si sa faca ce are de facut (consultat, cantarit si alte cele). Dupa care a ajuns din nou la mine in brate si acolo a ramas pana a doua zi. Si nu a fost nevoie sa cer eu lucrurile astea, ci asa era politica spitalului.

In spital nu se spala bebelusii. In principiu pentru ca nu au timp si nici personal. Lucru care mie mi se pare foarte fain si benefic pentru bebelusi.

Dupa nastere, am ajuns la terapie intensiva unde am stat vreo 3 ore, nedezlipita de fi’mea. Doula a stat cu mine. Tot ea a fost cea care a dus bagajul in rezerva in care urma sa fiu mutata si unde am ajuns si eu dupa acele 3 ore de la terapie intensiva.

Am stat noi doua toata noaptea (am nascut seara), ea in brate la mine, piele pe piele si invelite in cearceafuri (era iulie, era cald). Dimineata am imbracat-o pentru ca trebuia sa merg sa fac dus. A fost prima data cand a stat cateva minute fara mine, in grija unei asistente.

Bebelusii sunt lasati sa stea cu mamele. In saloane sunt mai multe mamici (4 erau in salonul in care am stat eu), iar intre ele sunt perdele asa ca nu se prea vad una pe alta. Langa fiecare pat este un patut mic pentru bebelus, in care mama il poate pune pe cel mic. Exista si neonatologie, unde pot fi tinuti bebelusii daca mamele vor sa se odihneasca.

Fiind spital de stat, trebuie puse in bagaje cam tot necesarul pentru spital, inclusiv haine, papuci, scutece. Halatul in care am nascut si lenjeriile de pat au fost oferite de catre spital.

La cateva ore de la nastere mi s-au facut niste analize pentru care mi s-a cerut acordul. A doua zi dimineata s-au repetat analizele. Mi s-au oferit si medicamente, explicandu-mi-se care pentru ce e si fiind intrebata daca sunt de acord sa le iau.

Externarea se face in urma verificarii starii de sanatate a bebelusului si a mamei. Bebelusul este consultat de neonatolog, i se verifica atunci tot corpul, inclusiv soldurile. Analize metabolice si alte analize de sange se fac acasa, in ziua a cincea de la nastere, cand vine o moasa care printre altele recolteaza si sange de la bebelus. Auzul celui mic este testat la 10-11 zile de la nastere, atunci cand un health visitor vine pentru prima data acasa la bebelus.

Daca mama si bebelusul sunt bine, externarea se poate face cel mai devreme la 6 ore de la nastere. Daca mamica nu se simte pregatita sa mearga acasa, desi fizic totul este in regula, ea poate solicita ramanerea in spital pentru inca o zi.

Actele pentru externare se intocmesc de catre personalul medical, in urma consultatiilor. Mamica primeste dosarul de externare si cam asta e tot. In cazul nostru, pe la ora 15 a fost consultata fi’mea, iar la ora 16:30 am primit dosarul de externare. La ora 17 am plecat din spital, adica la vreo 20 de ore de la nastere.

In spital nu a fost nevoie sa achit nimic pentru nimic. Personalul medical a putut fi apelat prin buton atasat la patul in care am stat. Mancarea a fost asigurata de spital, mic dejun si pranz, care erau aduse pe tavi in carucioare pe hol si mamicile care se puteau deplasa mergeau sa isi ia de acolo tava (doar micul dejun mi-a fost adus la pat, fiind inca dupa epidurala si neputandu-ma deplasa prea bine, dar pranzul trebuia sa-l iau de pe hol).

Dosarul medical ramane la spital si se poate solicita o copie a acestuia in decurs de 40 de zile de la nastere, contra cost. Ma refer la dosarul in care moasele si medicii au scris tot ce s-a intamplat in timpul travaliului, al nasterii si post-partum. Pe foaia de externare sunt scrise ca intr-un tabel informatiile esentiale despre nastere.

A doua zi dupa nastere am fost vizitata de o moasa care sa se asigure ca suntem bine si care sa ne ajute in caz de orice. In ziua a 5-a si apoi in ziua a 10-a am fost iar vizitati de moasa. Dupa cea de-a treia vizita, moasa ne-a “eliberat” din grija ei si ne-a predat in grija unui health visitor, o persoana menita sa se asigure ca cel mic traieste intr-un mediu decent si sa ajute cu orice in caz de nevoie. Acest health visitor este persoana cu care parintii discuta daca au orice teama sau ingrijorare cu privire la bebelus si in grija acestuia bebelusul si familia lui se va afla multi ani de acum inainte.

Asa a decurs nasterea din punct de vedere al spitalizarii si nasterii in UK. Voi reveni curand cu povestea nasterii din punct de vedere al unei nasteri naturale dupa cezariana (NVDC-ul despre care am tot scris si despre care m-am documentat toata sarcina).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *