Perceptii la 2 ani si 10 luni

Parte din regulile din familia noastra tin de respectul pentru fiinta umana, iar una din reguli este ca nu fortam pe nimeni sa faca ce vrem noi (decat in cazuri de urgenta gen salvare de vieti). In consecinta nu tinem pe nimeni nu forta. Lucru stiut de fi’miu, care acum vreo 2 saptamani a avut cateva zile in care o tinea cu ambele maini de o mana pe sor’sa. Nu sa o doara si nu cu rautate, ca ii e foarte draga si nici macar o data nu a facut un gest nepotrivit la adresa ei. Precauta insa eu ii aminteam regula de fiecare data, ca sa evit situatia in care ei nu i-ar fi placut si el ar fi insistat.

Intr-o zi pe cand eram cu amandoi in camera, zambind la fi’mea, fi’miu imi spune:

– Sa plece mama?

– De ce sa plec?

– Ca sa nu mai stea aici.

– De ce?

– Ca sa nu mai spuna ca nu tinem oamenii cu forta.

———–

Fi’miu a descoperit cantecelele numite “nursery rhymes” si unele cu alfabet, numere, pronuntie. La calculator la tati. Care tati a incercat sa ii prezinte si desene animate cu Mickey Mouse, Peppa Pig, Timmy Time sau Bugs Bunny, insa fara strop de succes. Ocazional dimineata, cat mai doarme sor’sa la san in dormitor, fi’miu se uita la cantecele pana ies eu din dormitor si mergem sa pregatim micul dejun.

Intr-o dimineata se juca cu tati cu plastilina colorata de tip play-doh. Si se joaca ei linistiti, cand la un moment dat fi’miu ii spune:

– Sa ne jucam mai repede!

– De ce?

– Sa ne jucam mai repede ca sa ne uitam si la cantecele inainte sa vina mama si sa spuna ca gata cu cantecelele!

———–

Cand il iau de la gradinita pe fi’miu, povestim tot drumul spre casa. De obicei despre ce s-a intamplat la gradinita, dar uneori si despre alte lucruri.

Intr-o zi in drum spre casa, in masina, doar eu cu el. Ma intreaba din senin despre sor’sa:

– De ce tata are mai putina grija de ea?

– Cum adica?

– De ce cand plange o ia mama?

– Pentru ca uneori cand plange ii este foame si trebuie sa manance lapte.

– Da…

———–

Pe frigider avem o foaie magnetica pe care putem nota lista de cumparaturi si orice altceva. Pe ea intr-o zi erau scrise de mine patru lucruri, printre care si “baloane de sapun”. Fi’miu, cototat in FunPod/LittleHelper, cu acces la usa de la frigider si la foaia magnetica, incepe si el sa scrie pe foaie. Si apoi sa stearga. Si cumva sterge si putin din ce scrisesem eu. Il striga pe tati (eu eram cu fi’mea in dormitor):

– Ai sters ceva din greseala. Sa scrie tata la loc!

– Pai eu de unde sa stiu ce sa scriu, ca nu stiu ce ai sters.

Hm… ok, atunci sterge fi’miu tot. Dupa cateva minute vine in dormitor si imi spune:

– Ai sters ce a scris mama.

– Da, am auzit. De ce ai sters?

– Ca… nu scrisese bine mama. Scrisese cu “b” si trebuia cu “n”.

– Aaaa, ok!

———–

Intr-o seara inainte de culcare, discutie tata-fiu:

– De ce am stins lumina?

– Ca sa facem nani.

– De c ne linistim?

– Ca sa facem nani.

– De ce ne-am spalat pe dinti?

– Ca sa facem nani. Tot ce facem, facem ca sa facem nani – spune tati, sperand sa raspunda anticipat la orice viitoare intrebare.

Peste cateva minute fi’miu merge la olita. Tati merge cu el, ca deh, era lumina stinsa in casa. Dupa ce termina cu olita, fi’miu isi da pantalonii de pijama jos de tot si ramane in boxeri. Intrigat, tati intreaba:

– De ce ti-ai dat pantalonii jos?

– Ca sa facem nani!

Evident, ca tot ce facem, facem ca sa facem nani, nu? L-a pufnit si pe fi’miu rasul, dupa care si-a pus pantalonii pe el si s-a culcat.

———–

A ajuns fi’miu la o varsta foarte interesanta, in care este fascinant modul in care el vede si percepe lumea si in care incearca sa inteleaga sensul si mersul lucrurilor. Si imi place inventivitatea lui si privirea lui cand cauta solutii sau explicatii. Ce sa mai, e o perioada foarte faina, ca toateĀ celelalte!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *