Final de saptamana cu sforaituri

E intuneric si aproape miezul noptii. M-am asezat la laptop ca de dormit inca nu pot. Stau si ascult respiratiile sforaite a doi prunci. Raciti.

Fi’miu a inceput gradinita. In prima saptamana s-a pricopsit cu o raceala. A doua saptamana a bolit, noroc ca era vacanta. Noroc, ca altfel nu cred ca il puteam tine acasa, ca el vrea la gradinita si sambata si duminica daca se poate. A treia saptamana a fost ok. A patra a luat o noua raceala. Asta de acum, care a provocat simfonia pe doua voci din noptile recente. Este a treia raceala din casa noastra de cand s-a nascut fi’mea. Ea a dus-o pe picioare pe prima. Pe a doua a ignorat-o complet, desi fi’miu a avut si temperatura crescuta si noi am empatizat cu el. A treia le da batai de cap la amandoi, dar momentan fara febra. Doar nas infundat si sforaituri.

Am pus o ceapa taiata in patru pe noptiera. Si pastila mentolata intr-un dispozitiv in priza. Pentru dispozitiv¬†am scos monitorul de supraveghere din priza. Nu avem tripla. Cumparasem de curand una dar dupa ce am scos-o din ambalaj am remarcat ca era pentru prize iesite din perete. Si scria acest detaliu cu alb pe alb. Alta tripla nu am apucat sa luam. Da’ nu-i bai, pot fi fara monitor, ca doar stau langa ei, la ce-mi trebuie monitor? Stau si ma uit cum dorm, fiecare cu capul usor ridicat pe cate o perna. Sa respire mai bine. Pare sa ajute.

Ma gandesc sa intru pe facebook. Dar am obosit. Doua saptamani pozele de profil au fost negre. Acum sunt cu tricolorul Frantei. Am prieteni in Paris. Sunt bine, cel putin fizic. Ca psihic nu cred ca mai e cineva bine… Mai bine ma culc. Sau macar incerc sa atipesc, pana la primul tusit sau pana la primul plans speriat ca nasul e infundat.

PS. Incerc sa revin online, ca mi-e dor si am multe de povestit si de notat aici, ca deh, viata cu doua minuni este plina de peripetii. Sa avem cu totii o saptamana cu vesti bune!

One Response to Final de saptamana cu sforaituri

  1. Mihaela says:

    Hei, cine esti si ce ai facut cu Raluca?!?
    Raluca nu e niciodata asa de trista si apasata de evenimente, cel putin nu cea pe care o stiu eu..

    Trec toate, Ralu, nu te lasa coplesita!
    Te pup dulce, dulce de tot!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *