Copilul mic si spalatul pe dinti

Spalatul pe dinti este una dintre activitatile zilnice care pot fi refuzate de un copil mic aflat in perioada de descoperire a propriei individualitati. Si cum fi’miu nu e scutit de perioada asta iar noi vrem sa ii respectam refuzurile pentru ca are de invatat din ele, incercam sa ajungem la un consens cu el cand este vorba de lucruri absolut necesare, cum este spalatul pe dinti. Iar la consens nu am ajuns explicand importanta dintilor curati pentru sanatate ci incercand si testand idei jucause. Pe unele le-am citit, pe altele le-am nascocit, de altele am auzit de la alti parinti.

Le povestesc mai jos pe toate, chiar daca nu le-am testat pe toate sau daca la noi unele au functionat pe o perioada foarte scurta de timp, poate in alte cazuri functioneaza mai bine.

“Tu ma speli pe mine, eu pe tine”

Ideea presupune ca cel mic sa isi spele parintele pe dinti in timp de parintele ii spala dintii copilului. Poate functiona aceasta metoda pentru ca ii da putere si copilului, nu doar se exercita puterea asupra lui. Adica se afla pe picior de egalitate cu parintele, ceea ce il face pe copil mai putin reticent si poate chiar incantat de idee.

Periuta de dinti cu animalute

O periuta de dinti cu un elefant sau o rata sau alt animal pot facilita un joc de genul “Hm, au ramas resturi de mancare pe dinti si periuta-elefant vrea sa le manance, ca ii este foame, nu a mancat nimic de ore bune!”. Fiind un joc, eventual cu un animalut preferat de copil, sunt sanse sa functioneze. Ideea mi-a venit cand a primit fi’miu cadou o periuta-dinozaur.

“Ne spalam cat numaram pana la 5”

Asta e un alt joc pentru cazul in care copilul este in perioada cifrelor, si poate functiona pentru ca cel mic are o idee despre cat timp dureaza operatiunea “nesuferita” si atunci o tolereaza/accepta mai usor. Ideea mi-a venit cand a inceput fi’miu sa isi manifeste interes pentru numarat, dar nu a functionat prea mult timp.

Ziua dintilor

Acest joc presupune spalarea fiecarui dinte si a fiecarei maselute in timp ce parintele povesteste ce a facut dintele/maseaua respectiv(a) in ziua curenta, povestind evident ce a facut de fapt copilul: “Maseluta asta a fost dimineata in parc, si dintele asta s-a dat pe tobogan, si dintele asta a mers cu tricicleta” si tot asa, pana se spala toti dintii. Metoda poate functiona pentru ca celor mici le place sa li se vorbeasca/povesteasca despre ei si despre ce au facut, si le place si recapitularea activitatilor unei zile (asta ajutand si la dezvoltarea memoriei). Ideea asta am citit-o in cartea “Happy Child, Happy Home” (pe care am mentionat-o si aici).

Ideea functioneaza atat de bine incat fi’miu cere acum spalare pe dinti si la interval de 10 minute, asa ca aveti grija in ce va bagati!

“Pa, resturilor de mancare!”

Asta ar putea spune copilul dupa ce periuta “culege” resturile de mancare de pe dinti si spala periuta sub jet de apa la chiuveta. Poate fi privit tot ca un joc care face si apel la imaginatie, ca resturile nu’s neaparat vizibile, dar parintele poate sa il ajute pe copil sa le “vada”: “Uite, restul de la mar iti face cu mana, ti-a spus pa, ai vazut?”. Ideea este derivata dintr-o idee citita pe un blog despre spalatul pe maini: o mamica il invatase pe cel mic sa spuna “la revedere” microbilor de pe maini.

 

Voi ce alte metode ati incercat? Ca evident, nicio idee nu functioneaza la nesfarsit, asa ca am nevoie de idei de rezerva!

2 Responses to Copilul mic si spalatul pe dinti

  1. Cristina says:

    Da, si noi ne-am distrat de-a lungul anilor cu diverse metode de spalat dintii, sau mai degraba de convins copilul sa se spele pe dinti/sa stea sa-l spal. Ne-am spalat reciproc, ne-am spalat toti in acelasi timp, intotdeauna perita lui are un animal, iar in loc de numarat am folosit o clepsidra speciala pentru copii, luata de la dm, cerea singur sa o intoarcem si trebuia sa-l spal toate cele 3 minute.
    Apoi am avut perioada in care inventam cantecele despre cum periuta da toate resturile de mancare jos de pe dinti; sau despre cum o alergam pe doamna carie prin gura sa o dam afara, dar trebuie sa iasa pe terasa, nu in ploaie si tot asa. Apoi, cand refuzul era foarte puternic, am gasit la Lidl o carte cu sunete, despre spalatul pe dinti si sunetul era de fapt gargara de la sfarsitul periajului, iar asta l-a amuzat foarte tare si l-a facut sa stea la spalat pe dinti. Acum, la aproape 4 ani, nu prea mai refuza, cred ca a devenit obisnuinta.

    • Raluca says:

      Am auzit si eu de cartea de la Lidl, nu am vazut-o insa niciodata, dar stiu ca revin ofertele, asa ca o sa fiu cu ochii pe ele. Am notat si ideea cu clepsidra! 😉 Momentan e foarte incantat de “ziua dintilor”, atat de incantat incat azi, la pranz, in somn, a intrebat “Si ce au mai facut?” (asa intreaba despre dinti, cand ii spalam) :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *