Conversatii la 3 ani si 3-4 luni

In fiecare zi fii’miu spune lucruri pe care as vrea sa le tin minte. Ne da replici, ne explica, ne intreaba. Am incercat sa mai notez din ele intr-un caiet. Sunt cateva recente insa pe care vreau sa le notez aici, sa stiu ca sigur raman, ca nu se ingalbeneste hartia in timp, ca la caiet.

———-

Eram intr-o zi in masina, copiii in scaunele de masina. Fii’mea cu cateva jucarii, scapa la un moment dat un leu de plus. Fii’miu il ia de pe bancheta si i-l intinde, si nefiind sigur daca il mai vrea, il aud ca ii spune:

– Pune mana pe leu, ca asa inteleg eu ca il vrei.

M-a topit! Cum a incercat el sa comunice cu sor’sa, in contextul in care ea nu vorbeste. Cum nu a abandonat un dialog cu ea doar pentru ca ea nu vorbeste, ci a incercat sa gaseasca alta metoda de a comunica.

———-

Intr-o alta zi ne pregateam sa plecam la mare. Recent imi luasem doua fuste, in contextul in care nu am mai purtat fusta de vreo doi ani. Si in ziua cu pricina imi pun una din fuste pe mine, una rosie si scurta. In momentul in care ma vede fii’miu, ma intreaba senin si sincer:

– Mami? Ce e aia rosie de pe tine?

———-

Intr-o dimineata:

– Tati, cat fac douazeci cu treizeci?

– Pai 2 cu 3 cat fac?

– Cinci.

– Si deci 20 cu 30 cat fac?

– Nu stiu… cat fac?

– Pai 2 cu 3 ai zic sa fac cinci. 2 zeci cu 3 zeci, cate zeci fac?

– Nu stiu ce tot vorbesti tu acolo.

Si s-a intors la treaba lui.

———-

Sotul meu lucreaza de acasa, iar copiii stiu ca tati e la servici chiar daca nu pleaca fizic de acasa. Si mai stiu ca, pentru ca lucreaza, avem bani sa platim chiria si mancarea si alte cele. Asa ca pentru fii’miu, sa apesi pe tastatura calculatorului este echivalent (sau era, acum vreo 2 luni cand a fost secventa asta) cu a face bani. Asa ca intr-o zi, la un moment dat cand tati nu era la calculator, a venit fii’miu si a apasat cu degetul o tasta, dupa care a spus mandru:

– Am facut un ban!

Pentru ca apasase doar o data, o tasta. Deci a facut un ban.

Ulterior, intr-o dupa-masa, cand am deschis laptopul, a venit la mine si m-a intrebat:

– Mami, pot sa fac si eu cativa bani la tine la “calcalator”? (asa pronunta el “calculator”, impreuna cu “butucatie”/bucatarie si “blucat”/buclat – singurele cuvinte stalcite ramase)

Si tot legat de lucratul de acasa, intr-o zi fii’miu a prezentat faptele:

–  Treaba lu’ tati e intr-o casa in care locuiesc multi oameni dar niciun barbat.

Pe moment ne-am blocat, dar apoi am inteles: nu locuieste niciun barbat pentru ca tati, cand are treaba, munceste, nu locuieste.

———-

Stateam cu totii pe plaja. Tati sapa o groapa cu mainile (ca plaja era acoperita de pietre, nu de nisip). Fii’miu asteapta sa fie groapa mai adanca putin si se arunca in ea, spunand:

– Asta e casa mea!

– Vezi ca nu ai acoperis, ii spune tati.

– Norii sunt acoperisul, raspunde el.

———-

Recent l-am invatat pe fii’miu cateva din semnele de circulatie, ca e mereu atent la GPS si la trafic si am zis sa stie si cateva semne. Stia de trecerea de pietoni dar acum recunoaste inca trei, semnul de sens unic, pe cel de sens giratoriu si pe cel de limita de viteza.

ID-1005980

Daca as fi stiut ce urmeaza, nu i l-as fi explicat si pe cel cu limita de viteza. Pentru ca acum, cand e in masina, e cu ochii dupa cercurile albe cu margine rosie si numar scris in interior, si ne anunta de fiecare data:

– Aici trebuie sa mergi cu 30. Tati, cu cat mergi?

– Cu 28.

– E bine.

Alt semn:

– Aici trebuie sa mergi cu 50. Tati, cu cat mergi?

– Cu 51.

– E cam repede, tati.

Dupa 5 secunde:

– Ai incetinit?

– Da, am incetinit.

– Cu cat mergi?

– Cu 49.

– E bine.

Din spate unde sta nu vede foarte bine kilometrajul, dar i-l spunem pe cel corect de fiecare data. Ma gandesc ca e un exercitiu bun si pentru el, ca exerseaza notiunile de comparatie intre numere. E haios si e mai eficient decat orice camera video de viteza, ca e mereu cu ochii pe noi!

Imagine: Darren Robertson/freedigitalphotos.net

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *